Salina Turda - de nota 10!

TIPĂREȘTE

Ce fac oamenii atunci când afară plouă şi e frig? Se urcă în maşină şi pleacă la drum! Cu siguranţă nu e cea mai înţeleaptă decizie, însă de unde era să ştim noi cu o seară înainte că va ploua toată ziua următoare? Lăsăm o ploaie mică să ne oprească? Doar cât facem noi de la Sibiu până la Salină? 2 ore în cap!

Şi aşa am pornit în mica aventură. Am plecat în jurul orei 10:00 şi am ajuns în faţa salinei pe la 12:00 si un pic. Ne învârtim prin parcare fără succes (totul era complet ocupat), aşa că ne-am resemnat şi am oprit în faţa parcării, pe marginea drumului (doar nu era să plecăm învinşi de acolo, nu?). Oricum nu eram singurii. Erau mai multe mașini acolo. Parcăm, mâncăm câte o ciocolăţică şi înaintam spre intrare. Intrăm, plătim 10 lei (ne bucurăm de reducerea pentru studenţi cât mai putem) şi purcedem.

Intrarea în salină e foarte frumoasă. Recepţia era împodobită (doar era luna decembrie), am fost întâmpinaţi de un brad de Crăciun simpatic, ce mai... atmosfera era de sărbătoare. Deasupra recepţiei este un Snack Bar de care noi nu am profitat. Trecem printr-un hol ornat cu diferite tablouri cu salina, omuleţi de zăpadă etc. Coborâm cele 107 scări şi începem să ne lăsăm absorbiţi de frumuseţea salinei.

Mergem şi respirăm adânc aerul curat şi sărat. Ne minunăm de frumuseţea salinei şi de multitudinea de tunele prin care trecem. Ajungem la Scara Bogaţilor (ee... ne simţim bine, nu?) Şi începem să coborâm pe scări. Vedem Sala de apel unde există o cruce şi o icoană cu Maica Domnului cu Iisus Hristos, pozăm, şi coborâm mai departe până ajungem la Balconul Minei Terezia. Noroc că e aşa mult aer curat acolo deoarece acest balcon îţi taie respiraţia! Sunt impresionată. Deja Salina Praid pierde în lupta cu Salina Turda. Mă întreb dacă voi găsi mai jos ceva care să readucă bătălia în „balanţă” și să denigreze imaginea Salinei Turda, însă nu... din punctul meu de vedere Salina Turda câştigă detaşat lupta.

Revenind la balcon... imaginea e minunată. Aveam impresia că privesc o cascadă de sare care se varsă în Mina Terezia. Până aici e bine... şi e abia începutul. E timpul să mai coborâm. Ne oprim la Balconul Minei Rudolf. Se vede acţiune jos... culori, lumini, oameni. Lângă noi e liftul cu care am putea coborâ, însă refuzăm. Preferăm scările. Nu pot spune nici că a fost o idee bună, nici rea. În sensul în care coborâtul efectiv al scărilor e în regulă, daaar aceastea sunt foarte înguste şi ne întâlneam cu mulţi oameni care urcau. Nu încap 2 oameni unul lângă altul pe scări şi trebuia să ne tot oprim să lăsăm oamenii să urce o parte scări, apoi coborâm noi, ne întâlneam cu alţii şi tot aşa. Jos în Mina Rudolf dăm de tot felul de activităţi de care putem profita. Acestea sunt:

•Închiriere pistă bowling / 20 min care costă 10lei/persoană.

•Roata Mare / tură / 8 min care costă 5 lei / persoană

•Închiriere teren minigolf / 30 min care costă 10 lei / persoană

•Închiriere pistă bowling / 20 min care costă 10 lei / persoană

•Închiriere bărcuţă lac subteran / 20 min / barcă care costă 10 lei (max 3 persoane)

•Închiriere teren sport / 1 oră care costă 100 lei

•Închiriere amfiteatru / 1 oră care costă 200 lei

•Închiriere masă billiard / 10 min care costă 2 lei

•Închiriere masă de tenis / 30 min care costă 5 lei

Noi din toate aceste activităţi am ales roata mare care te plimbă inceet şi poţi să admiri peisajul din jur. Nu e ceva nemaipomenit de spectaculos (de la balcon se vede mult mai frumos), însă e o experienţă şi am zis să profităm de ea dacă tot suntem acolo. De asemenea, am jucat minigolf, profitând de cele 6 piste. La biliard sau bowling nu am atentat deoarece erau deja oameni care se jucau şi părea că mai durează până eliberează zona.

Nu putem să nu auzim muzica ce vine din Amfiteatru. Avea loc un spectacol folcloric, iar nişte copii în costume tradiţionale deosebit de frumoase dansau şi ofereau momente artistice interesante. Îi urmărim preț de câteva minute şi apoi începem să coborâm spre Mina Terezia . E foarte frumos acolo jos. Este o atmosferă intimă şi plăcută. Oferă un sentiment de relaxare şi linişte interioară. Aici putem să dăm câteva ture cu barca. Prin urmare, plătim cei 10 lei ne urcăm în bărcuţă cu ajutorul domnului de acolo care se ocupă de ele şi timp de 20 de minute ne plimbăm, povestim şi facem poze.

A trecut suficient timp şi e vremea să ne îndreptăm spre ieşire. Urcăm cu liftul de data aceasta deoarece nu era coadă mare (un singur grup era în faţa noastră). O luăm din nou la pas şi ajungem în Camera maşinii de extracţie. Sunt câteva ustensile expuse pentru a fi admirate. Există şi o pancartă care ne oferă mai multe detalii despre maşina de extracţie. Spune aşa: „Maşina de extracţie se numeşte „CRIVAC”, datează din anul 1881 şi este confecţionată din lemn de brad, foarte rezistent la mediul salin; fiecare braţ al maşinii era acţionat de 1 sau 2 cai în schimburi; un otgon din cânepă era răsucit de două ori în jurul tamburului din partea superioară a instalaţiei, un capăt se înfăşura, iar celălalt se desfăşura; capetele otgonului treceau prin două canale până în sala alăturată, la puţul de extracţie unde erau trecute peste doi scripeţi din fier (molete); în timp ce un capăt al otgonului cobora, celălalt urca; sarea (cca. 500 kg) era ridicată din mină în saci confecţionaţi din piele de bivol; operaţiunile de încărcare-descărcare erau derulate simultan; după fiecare manevră de extracţie era inversat sensul de rotaţie al crivacului. ”.

În drumul spre ieşire am mai dat de Sala ecourilor, Mina Iosif şi locuri special amenajate pentru tratamente. Având în vedere că aveam maşina parcată spre ieşirea Durgău, asta înseamnă încă 130 m şi ieşim la suprafaţă, pe când dacă trebuia să ieşim pe la Turda Nouă am mai fi avut 764 m de mers. Nu că asta ar fi fost capăt de ţară, doar mersul pe jos face piciorul frumos, nu? În salină în mod normal e destul de frig. Însă, noi mergând în decembrie când afară era mult mai frig şi eram îmbrăcaţi bine, am descoperit salina ca fiind un loc călduros în care ne putem descheia paltoanele şi să ne dăm jos fularele. A fost foarte plăcut.

Urcăm aceleași 107 scări, trecem prin același hol şi ajungem din nou la bradul de Crăciun. Salutăm politicos oamenii de la recepţie şi ieşim. Afară încă plouă. Dar asta nu ne opreşte să ne uităm pe la căsuţele cu suveniruri. Ne luăm câte un magnet (suvenirul clasic), un bloc de sare mare pentru a-l ţine în casă să ajute cu umiditatea camerei (10 sau 20 lei a costat... nu mai ştiu sigur), găsesc în sfârşit cărţi de joc Uno care costă doar 8 lei (spre deosebire de preţurile de pe net care se învârt pe la 30 lei) şi gata. Ne urcăm în maşină şi plecăm spre casă. A fost o zi minunată.

Ce cred că este important de menționat este faptul că nu aveți voie să mâncați în salină, acesta fiind motivul pentru care nu se vinde mâncare jos. Asa că e bine sa aveți stomacul plin când mergeți :)

Site-ul oficial al salinei este acesta: salinaturda.eu

---

VIZUALIZĂRI: 5158 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI