Suficient de aproape de Canionul Tara

TIPĂREȘTE

Deci... v-am mai confirmat si eu ce frumos e in Muntenegru? Nu???

Ei bine, nu e frumos. E de-a dreptul minunat. Fiecare turist care a trecut pe acolo pare sa spuna acelasi lucru.

Si drumul pana acolo e foarte frumos: vecinii nostri sarbi au niste munti superbi si o infrastructura impecabila (ei poate mi-ar mai place mie niste borne kilometrice si mai multe indicatoare, dar...).

Noi ne-am dorit sa vedem cat mai mult din aceasta tarisoara, dar nu ne-a iesit chiar pe dorinta.

Insa, drumul pana la Ulcinj, unde am avut cazarea principala a meritat cu siguranta alegerea noastra de a calatori cu masina (mai greu pt soferi, dar si lor le-a placut!).

Am deviat cred de la subiect: Apartments Knežević

Dupa ce ne-am plimbat un pic pe litoral (dar despre asta nu mai scriu, web, imi pare rau, ma depaseste), am pornit spre nord spre Canionul Tara. Insa, datorita plimbarii, cu oprire in Kotor (cei care au fost pe acolo inteleg ce vreau sa spun), ne-am mirat ca am ajuns totusi inainte de inserat in Zabljak, pentru a ne caza. Oricum, preconizasem ca se va cam intampla asa, de asta am stabilit de acasa aceasta cazare pt a ne odihni si a fi perfect apti pt "Canion" a doua zi.

Presupun ca pretul de 40 eur/vila pentru noi toti ar fi trebuit sa ne stearga din suparari, dar eram cam obositi, ne-am stresat mai mult de o ora pana am reusit sa gasim cazarea, desi aveam harta, desi am sunat la numarul dat de proprietari pt contact si mai devreme in ziua respectiva si cand am ajuns la intrarea in oras.

Harta de pe Booking a fost tare inselatoare si de data asta si desi nu am avut nici o problema in a ajunge pana acolo, de la intrarea in oras pana la vila a durat ingrozitor de mult pentru niste oameni obositi. Norocul nostru a constat in niste localnici foarte draguti care s-au oferit sa ne ajute si au sunat inclusiv de pe mobilele lor si au intrebat cum se ajunge: s-a dovedit prea greu de explicat pt cel care rupea o boaba de engleza, asa ca o dna draguta s-a urcat in una din masini si ne-a condus pana in fata vilei. Avand in vedere ca am reusit sa ne ratacim in prima faza unii de altii, cred ca va cam inchipuiti ce intortocheate de stradute au (pe care nu incape decat o masina pe sens in zona respectiva, unde pareau sa fie tot pt cazari folosite majoritatea caselor). Norocul nostru cu statiile, ne-am intors in drumul principal, am pornit mai incet de data asta si...

Daca era proprietara nu stiu, dar nu vorbea deloc vreo limba straina. Si nici nu ne-a facut impresia ca ar fi prea incantata sa ne vada. Aproape am crezut ca sperase sa nu mai ajungem. Ne-a cerut buletinele, cate 1 euro si ceva in plus de fiecare (poate am uitat noi, dar nimeni nu a vazut pe rezervare vreo taxa de statiune suplimentara). Ei, deja se innopta... ce mai conta. Mi-a dat pe cineva la telefon cu care am putut discuta omeneste despre ce doreau sa ne explice despre taxa (am acceptat-o si nu am dorit sa sustinem nimic, ne-a fost invatatura de minte pentru alte dati) si vila: becuri, paturi, boiler, lasatul cheilor de dimineata etc. Neimportant.

Vila in sine nu era rea:

- compartimentare ok: la etaj 1 dormitor cu 1 pat si 2 dormitoare cu 2 paturi; la parter, bucataria si living cu 2 canapele si 1 fotoliu. Una din canapele era rabatabila, larga, dar tare sensibila la miscare si foarte scartaitoare. Nici fata mea nu s-a odihnit prea bine si credeti-ma, are un somn foarte adanc. Cu siguranta nu am fi ales si pt a doua noapte sa dormim tot acolo. Acum ca ma gandesc poate am fi dormit mai bine daca nu era deschisa: eu pe o canapea, fata mea pe cealalta. Hmmm!!! Nu mai conteaza, nu?

- avea ceva radiatoare si s-a incalzit totul destul de repede

- totul era curat si functional, dar parca nu iti plac prea tare petele de rugina la o unitate de cazare si cu siguranta nimanui nu ii plac furnicile. Iar o fata de masa de musama mai poate fi si ea schimbata din cand in cand (as putea jura ca asta avea cel putin cativa ani buni)

- bucataria era utilata cu tot ce trebuie, dar din nefericire, singurul vas de care am avut nevoie (o tigaie) era singurul murdar.

- la etaj mobilierul a fost mai ok decat cel de la parter, dar daca cineva circula pe acolo se auzea perfect la parter.

- baie era doar la parter si era cam frig pe scarile ce duceau la etaj (si era doar 8 septembrie)

- mult lemn: podele, lambriuri, scari; dragut pt o cabana de munte.

Partea cea mai buna a vilei este apropierea de Canionul Tara. Dimineata am stans totul si am ajuns repede unde doream de fapt si ne-am permis astfel luxul catorva ore de plimbare si poze si cumparari de suveniruri si o traversare cu/pe (cum o fii corect?) tiroliana - pt unii dintre noi, mai aventurosi si incadrarea in timp util pentru a ajunge la urmatoarea cazare intermediara aleasa pe drumul spre casa.

Am sa bifez casuta pentru recomandarea acestei unitati de cazare, dar va avertizez pe cei care o veti face ca trebuie sa fiti foarte nepretentiosi in cazul in care o alegeti. Pozele de pe site-ul lor oficial sunt probabil mai mult din apartamentele pe care le au decat din vila. Canapelele acelea rosii si comoda de lemn masiv apartin vilei: imi cer scuze, nici unul din noi nu este prea bun fotograf si nici nu ne-am gandit la momentul respectiv sa facem fotografii pt voi. Ne vom lua revansa din calatoria de anul acesta (Sper!). Acestea fiind spuse: la cat mai multe calatorii tuturor!

---

VIZUALIZĂRI: 2953 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI