Roşia Montană, ieri şi azi

TIPĂREȘTE

Cu toate că în tinereţe am vizitat Apusenii per pedes apostolorum şi cu 'ia-ne nene!' în remorcile cu buşteni, Roşiei Montane nu i-am dat importanţă. Vag ştiam că în zonă ar fi nişte mine de aur şi în apropiere Detunatele de care a auzit tot românul. În ultimii ani am urmărit controversele legate de exploatarea aurului de către Compania Gold Corporation, cu argumentele pro şi contra din care cele mai importante mi s-au părut poluarea cu cianuri, iminentul dezastru ecologic în zonă şi dispariţia unui sit arheologic de mare valoare, dar, pe de altă parte şi crearea a 2000 locuri de muncă într-o regiune lipit pămantului de săracă, chiar pentru o perioadă limitată de timp, nu e de neglijat. S-a argumentat mult asupra cadrului natural al zonei care se va distruge în cazul exploatării aurifere, aşa că am fost bucuroasă când s-a ivit ocazia să văd cu ochii mei Roşia Montana.

- Roşia Montană în trecut

A fost cunoscută din timpul dacilor pentru cantitatea imensă de aur şi argint din Munţii Metaliferi, fiind citată în scrierile lui Herodot şi Plinius. Cucerirea Daciei de către romani a fost motivată tocmai de aceste bogăţii. Denumirea localităţii vine de la râul Roşia, cu apa de culoare roşcată din cauza suspensiilor de hematită (oxid de fier). După cucerirea Daciei, romanii au dezvoltat localitatea sub numele de Alburnus Maior şi au continuat exploatarea folosind munca sclavilor. Pe Dealul Cetăţii la o jumătate de oră de mers din Roşia Montană se află un sit arheologic în care s-au găsit artefacte din perioada romană printre care 25 de tăbliţe cerate pe care erau scrise contracte comerciale. Într-unul din ele era menţionată data februarie 131 d. Hr şi numele de Alburnus Maior dat localităţii. Prin această inscripţie Rosia Montană devine cea mai veche localitate din România atestată documentar. Pe Dealul Cetăţii se găsea cetatea Alburnus Maior care avea rolul de a apăra galeriile romane de invadatori. Exploatarea aurului s-a făcut în galerii care ajung până la 400 m adâncime şi sfârtecă munţii dimprejur pe o lungime de 150 km. Unele galerii sunt la suprafaţă, altele în inima muntelui dar din motive de siguranţă nu se vizitează decât mina Alburnus Maior care se află la o adâncime de 100 m şi este electrificată şi amenajată. Coborârea în mina de aur se face pe 153 trepte pe care am reuşit să le cobor dar mai ales să le urc. Despre Galeriile Romane şi Muzeul Mineritului a scris Pepsi 70 un amplu şi interesant review vezi impresii.

- Roşia Montană în prezent

Planul de exploatare a minei de către Gold Corporation prevede demolarea a 974 de gospodării din Roşia Montană. Începând cu 2002 planul a fost pus în aplicare, 65% din familii dându-şi acordul. În cartierul Recea din Alba Iulia au fost strămutate 125 de familii iar în noua localitate Piatra Albă situată la 5 km de Roşia, alte 25. Unii locuitori au primit bani şi au fost obligaţi să se mute unde vor. Pe zidul caselor vândute este pusă ca un stigmat o plăcuţă mare pe care alături de numărul stradal scrie ˝proprietate RMGC˝. Cu toate că îşi luase angajamentul restaurării celor 35 de case din centrul localităţii care sunt monumente istorice construite în sec. XVIII-XIX, nu s-a făcut nimic şi imobilele respective au ajuns într-o stare de degradare înaintată. Tot centrul localităţii este împânzit cu banere asemănătoare celor din campania electorală ˝Compania a cheltuit 17 mil dol. pentru…˝, ˝Mineritul, viitorul localităţii˝. În piaţa centrală în singura clădire restaurată se află Muzeul Aurul Apusenilor, finanţat şi organizat de Gold Corporation, despre care voi scrie un review separat.

Datele demografice arată că Roşia Montană avea o populaţie de aproape 6000 locuitori în timpul imperiului habsburgic menţinută aproape constant până la Marea Unire, după care a scăzut la 4-5000 suflete până în 2002 când, odată cu apariţia proiectului firmei Gold Corporation au rămas sub 3000 de locuitori, majoritatea bătrâni. Parcurgând străzile localităţii te cuprinde un simţământ de tristeţe în faţa unui orăşel fără speranţă.

- Nu ne vindem ţara (proiectul firmei Gold Corporation)

În 1999 o companie româno-canadiană cu 80% capital canadian a obţinut licenţa de exploatare a aurului şi argintului în perimetrul Roşiei Montane. Proiectul prevede concesionarea pe o durată de 16 ani de exploatare, timp în care s-ar obţine 300 t aur şi 1600 t. argint. Proiectul nu are autorizaţie de mediu şi în iunie 2014 a fost respins de Parlamentul României pe motivul dezastrului ecologic pe care l-ar provoca atât uzina de prelucrare cu cianuri cât şi iazul de decantare a apelor poluate cu cianuri. Acestea reprezintă un mare pericol în zonă căruia i s-a opus societatea civilă, Academia Română, Academia de Ştiinţe Economice, Ordinul Arhitecţilor, biserica ortodoxă şi cea reformată etc. S-a dat de exemplu accidentul de la Baia Mare din 2000, când ruperea unui dig la iazul de decantare a cianurilor a omorât mii de tone de peşte şi a pus în pericol viaţa a 2 mil. oameni. Poiectul Roşia Montana prevede exploatarea a 314 t aur şi 1400 t de argint din cel mai mare zăcământ aurifer de suprafaţă din Europa, timp de 16 ani după care se ajunge la steril. Pentru realizarea proiectului se prevăd 4 cariere distrugându-se masivele Câlnic, Cetate, situl arheologic, 150 km de galerii romane şi parte din localitatea Roşia Montana (25%, inclusiv biserici şi cimitir). Valea Cornei va fi transformată într-un uriaş lac de decantare a apelor impure. Barajul va avea o înălţime de 180 m, iar lacul de 300 ha va fi mai mare decât Vidraru. Cu toate acestea, oamenii înnebuniţi de sărăcie şi lipsă de perspectivă susţin proiectul canadian. La referendumul din 2010 în judeţul Alba, 65% din participanţi au fost de acord cu proiectul minier dar votul nu a fost luat în considerare din cauza participării slabe, numai de 43% (prag 50%). Am scris acest review pentru că astăzi 20 ian. 2015 în mass media a apărut următoarea ştire: Compania Gabriel Resources, acționarul majoritar al Roșia Montană Gold Corporation, anunță într-un comunicat de presă că a transmis o scrisoare oficială de notificare reprezentanților statului român, prin care solicită iniţierea unui dialog cât mai curând posibil, pentru ca autorizarea proiectului minier de la Roșia Montană să progreseze. Reprezentanţii companiei subliniază că Grupul Gabriel dorește să evite o acțiune de arbitraj internațional și nu a inițiat vreun demers în instanțele internaționale de arbitraj. Astfel, doreşte „o soluție amiabilă pentru dezvoltarea proiectului minier, în beneficiul tuturor părților implicate˝. Pe surse se vorbeşte că s-ar cere o despăgubire de 4 mld dol.

Pe de altă parte o ştire îmbucurătoare este declaraţia comisarului european pentru mediu că atât timp cât statul nu şi-a dat acordul de mediu, nu se pot cere despăgubiri. Oare?

Mi-am adus aminte şi am căutat versurile lui O. Goga care mi se par la fel de actuale azi ca şi în momentul în care au fost scrise în jurul anului 1900:

Munţii noştri aur poartă

Noi cerşim din poartă-n poartă

De-am închide a ţării poartă

Alţii ne-ar cerşi la poartă

Însă hoţii-s chiar din ţară

Trădători la cei de-afară

Doamne, iartă-i! Eşti în drept

Însă du-i în hăt deşert!

Doamne, dă-i la neam unire

Şi dă dreaptă cârmuire…

---

VIZUALIZĂRI: 1889 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI