Speelklok, cel mai fericit muzeu muzical al Olandei

TIPĂREȘTE

Speelklok, cel mai fericit muzeu muzical olandez

National Museum Van Speelklok Tot Pierement -Utrecht

Adresă… Steenweg 6

Bilet de intrare - 9 euro

Site: museumspeelklok.nl

Adulții și copiii vizitează lucruri trăznite și curioase… ați auzit vreodată de muzeul instrumentelor muzicale mecanice de la Utrecht?

E considerat cel mai vesel muzeu muzical al Olandei, este un loc insolit, o experiență unică, puternică, sonoră, unde muzica nu doarme, îti intră prin urechiușe, la început duios, liniștitor, apoi începe să țipe tare și în final te scoală din morți și de pe scaun cănd încep sa cănte niste, dulapuri mari numite orgi de stradă sau de bălci, dar nu oriunde, ci într-o veche biserică clandestină a cetătenilor de prin sec. 10, numită Buurkerk.

Fosta regină a Olandei, Beatrix, a deschis porțile acestui muzeu în 1948, în actuala clădire a bisericii, titlul lung și pompos se traduce astfel : ,,Muzeul Național al ceasurilor muzicale si al orgilor de stradă’’, pe scurt i se zice Speelklok, e ușor de găsit, e aproape de gară și în drum spre bătranul Dom, cavalerul bătrăn al orașului.

O pancartă uriasă atărnă deasupra străzii invităndu-ne la o lecție de muzică, evident că eu nu eram cu ochii în cer, am văzut-o la întoarcere, în drum spre Central Station…poftiți vă rog și vă distrați sau vă plictisiți, după cum vă căntă inimioara, dar nu e pe gratis, scoateți din portofel 9 euro, eu am folosit al meu Museum Card, copii plătesc doar 5 euro.

Am intrat iar într-o biserică, căreia olandezii i-au schimbat destinația, observ însă niste picturi originale pe pereti, coloanele albe ale bisericii, fosta navă, o orgă și niste arcade.

Speelklok este un muzeu muzical unic, o experiență interactivă și audiovizuală pentru toate vărstele, el este fericitul posesor al unei colecții impresionante de instrumente muzicale automate, majoritatea sunt în stare de functionare, se prezintă în fața mea în toate formele, mărimile, stiluri îmbărligate, sunt afonă în domeniu, nu sunt muzician și nici inginer, dar ce contează, pe scurt ele amintesc vizitatoului de vremuri apuse, dar mie mi-au stărnit curiozitatea.

Vizita o fac la început independent, apoi mă alătur mai înțelept, unui grup de turiști străini, si încep să ascult poveștile unui ghid tinerel, student la muzică, care vorbeste în olandeză și engleză.

Colecția este o călătorie muzicală de-a lungul timpului, începănd cu secolul 15 pănă în secolul 20, primesc ca superbonus și o expozitie temporară, intitulată ,,Magia în mișcare’’.

Muzeul este extrem de interesant și amuzant, pocnești din degete, hocus pocus și o melodie curge dintr-o cutiuță muzicală, decorată haios, e o galeria întreagă cu ele la etaj.

Aceste instumente muzicale au propria lor sursă de sunet, prin intermediul unui program muzical.

Elementele cheie ale muzeului sunt ceasurile muzicale, orgile si pianurile vechi, o privighetoare căntăreată, niște ceasuri cu carillon.

Punctul forte al expoziției din primele săli, este un pian automat dotat cu trei viori de acompaniament din 1910, pe el văd eticheta ,,Hupfeld phonolist violin, Germania’’, ghidul ne pune să ascultăm o melodie despre Valencia.

Un alt exponat interesant poate fi o violă automatică barocă, apoi un ceas din Pădurea neagră, o cutie muzicală ce era odată folosită în cafenele, urmează aleatoriu un symphonion, o cutie muzicală cu discuri metalice, la care mă uit exact ca vițelul la poarta nouă.

Remarc aiurită, o chestie interesantă numită ,,Banjo Orchestra’’... un alt instrument muzical automat din 1914, compus din pian, banjo, tobă, tamburină, castanietă, tobă bas și țambal, noroc că ghidul pune o melodie ravisantă ,,Swanee ‘’, de George Gershwin din 1919 si mă trezesc din reverie.

Personal eu nu sunt un fan al minunilor mecanice, dar am intrat în muzeu să văd flașnetele si orgile de stradă, după care mă dau în vănt în vacanțele flamande.

Primele orgi le-am văzut acum 16 ani pe străzile vechilor orașe olandeze si prin tărguri, m-a fermecat muzica lor și aveam acum ocazia să aflu documentat mai multe lucruri despre istoria lor.

Aveam chef să ascult puțină muzică veche, dar nu pe stradă …muzica flașnetelor e inconfundabilă, mie îmi picură în suflet, nimic nu mă mai grabește, timpul stă în loc și –mi vine să spun ,,clipă rămăi ‘’…

Am găsit în muzeul muzical flașnete si orgi de stradă care m-au fermecat si mi-au pus la final picioarele în mișcare, în ritm de dans, alături de ceilalți turiști.

Ele au parfum de epocă și sunt pentru olandezi, o parte a culturii lor, la fel cum e cimpoiul pentru scoțieni.

Ce este o flașnetă? ... nici mai mult, nici mai puțin decăt o orgă portabilă, cărată de un flașnetar și prinsă pe umăr cu o curea. Muzica picură dulce pe stradă, trecătorii se opresc și aruncă un bănut în cutiuță…

Imi place vara în Olanda să intălnesc în zilele de tărg flașnetari ce învărtesc din manivelă orgile mari sau mici, decorate pompos, stau vrăjită în fața lor ca un copil și aplaud în gănd, pe ultima am văzut-o la Rotterdam, în centru într-o zi obișnuită, era chiar una de colecție.

Dar în muzeul din Utrecht abundă orgile de mari dimensiuni, ce poartă numele unor fabricanți iluștri în domeniu.

Am gasit în muzeul Spielklok modele ale celebrelor orgi numite Barbarie , numele lor ciudat e probabil legat de Giovani Barbari, un faimos fabricant italian din Modena. Aceste orgi apar în Franța, Viena, Paris și le vom regăsi evident și în Olanda.

Oamenii obișnuiau să asculte la ele pe Strauss, Verdi, Mozart sau chiar pe Edith Piaf... aveau acces la ele și bogații și săracii.

Apar apoi vestiții frați LIMONAIRE, dar și Gavioli, Gasparini și Marenghi, care au construit minunate orgi pentru orchestră. Ele nu au egal, sunt împodobite cu sculpturi, ce reprezintă figuri animate, sunt viu colorate și uriașe.

Olanda devine celebră în domeniul orgilor de stradă în secolul 20, datorită unui fenomen unic olandez, companiile de închiriat orgi, care le mențin în stare de funcționare timp de mai mult de 100 de ani.

Aceste orgi ce produc muzică prin mijloace mecanice, au o cutie de suflat, unde e dirijat aerul, atunci cănd flașnetarul învărte o manivelă. Din burduf, aerul pleacă spre tuburile flașnetei, ce corespund notelor muzicale. Programul pricep că e imprimat pe benzi de hărtie perforată, rulate, ce pot fi oricănd schimbate.

Astăzi orgile au părăsit scena străzii, începănd din anii 1950, ele au ajuns în colecțiile private și cele norocoase în muzee, ca cel de față.

Părintele orgilor olandeze este CARL FREI, prezent în expoziție cu mai multe orgi, dar piesa de top este celebra orgă Arabul , numele ei face referire la picturile exotice ce decorează orga, succesul ei a transformat-o într-un simbol al culturii muzicale olandeze, ghidul îi face proba 10 minute și ascult cuminte o poveste interesantă.

Carl Frei a fost un constructor de orgi, de naționalitate germană, dar și compozitor și textier. El s-a stabilit în orașul sudic Breda pentru a repara și recondiționa orgile olandeze de stradă, dar în 1920 el începe să construiască propriile orgi, aducănd o serie de inovații în materie de efecte sonore puternice.

In 1942 germanii au interzis muzica stradală pe timpul războiului, inclusiv orgile populare, artiștii fiind considerați, elemente antisociale. Carl Frei a fost nevoit să plece din Olanda, deși avea origine germană.

După al doilea Război Mondial, orgile sunt părăsite sau abandonate, dar iubitorii de muzică pun bazele unui club KDV, numit ,,Cercul de prieteni ai orgilor mecanice ‚’’ în 1954.

Multe orgi erau deja văndute în afara Olandei și scopul acestei asociații, era de a readuce interesul olandez pentru minunatele instrumente. Peste 1000 de membri cotizanți au străns fonduri bănești, au reparat și reintrodus pe piață orgile cu ocazia evenimentelor culturale.

Muzeul muzical din Utrecht readuce în atenție orgile companiei Mortier, în ultima sală de expozitie... ele erau folosite odată în sălile de dans, erau moderne la vremea lor și atrăgeau publicul. La început ele erau așezate în cafenele și în sălile de dans, fiind foarte greu de remorcat, datorită mărimii lor, dar terenul plat olandez era perfect la capitolul transport.

Se dansa vals, mazurcă, polcă, step și prin anii 1940, America de Nord aduce tangoul si charlestonul. Urmează apoi dansurile din America latină, după cel de-al doilea război mondial.

Orga Mortier, expusă în muzeu a fost construită în 1927 și ea este deliciul spectatorilor – vizitatori. Muzica ce iese din ,,dulap’’ inundă sala de bal și-mi sparge timpanele.

O altă orgă la care am ascultat muzică aparține lui CARL FREI, este o orgă restaurată, ce a aparținut unui constructor german, care era folosită pe la bălciurile olandeze.

În sala de bal, ce este de fapt un auditorium, erau adunate cam cinci, șase orgi uriașe, venite parcă din țara lui Gulliver, erau foarte complicate, colorate și încărcate cu decoruri sculptate. Ghidul a făcut proba la trei orgi de stradă de mi-au pocnit urechile, din cauza acusticii sălii.

Piesa de rezistentă este orga Limonaire , din celebra familie menționată, Carl Frei e cel care a recondiționat între 1920-1930 toate orgile din Olanda ce purtau numele ilustrei familii. Turiștii au început o partidă veseă de dans în fața ei și toată lumea s-a simțit la final de vizită minunat, au fost zămbete și aplauze pentru toti.

Expozitia temporară ,,Moving Magic -Hans Klok’’ deschide porțile unei lumi magice, cu ,,mașinute’’ automate ce reprezintă animale și figuri umane, aduse de la Paris, ea se va închide în martie 2015.

Ele încăntă de 100 de ani copiii și adulții, prin magia lor ingenioasă, prin mișcările și melodiile lor inedite, coborănd de pe scena circului.

Hans Klok este cel mai mare iluzionist olandez, el te introduce printr-un film documentar în magia figurinelor mecanice de secol 19 și explică modul de funcționare al fiecărui exponat.

Robert Houdin, considerat fondatorul magiei curente, este sursa de inspirație a olandezului iluzionist, care folosește aceleași trucuri ca și maestrul său.

Aceste figurine mecanice, închise în vitrine de sticlă, au suflet, ele fac demonstrații de trei ori pe saptămănă, dansează, se mișcă, se balansează, flutură din măini, scot sunete muzicale, încăntă bunicii și copiii.

Muzeul are și un atelier de restaurare a aparatelor muzicale, copiii pot urmări pe viu modul cum sunt construite și reconditionate cutiile muzicale, de exemplu.

Unele orgi pot fi închiriate contra cost de olandezi, cu ocazia unor evenimente fericite din viața lor, de exemplu, la o nuntă ca să cănte ,,Marșul miresei’’ sau de Crăciun.

In concluzie recomand acest muzeu, este unic în Olanda, e o experiență inedită și e doar la 30 de minute distanță cu trenul de Amsterdam.

Acest articol încheie mini seria dedicată orașului Utrecht. (vezi impresii)

---

VIZUALIZĂRI: 2400 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI