ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 29.11.2014
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 50-60 ani
DIN: Chicago, USA
ÎNSCRIS: 01.09.14
STATUS: PREMIUM
DATE SEJUR
AUG-2014
DURATA: 18 zile
familie cu copii

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 7 MIN

În căutarea steagului românesc, sau mândria de a fi român. Au fost eroi, eroi sunt încă

Ilustrație video-muzicală
TIPĂREȘTE

"PREFAŢĂ": De curand s-a sarbatorit peste ocean ziua veteranilor, iar in cateva zile sarbatorim ziua nationala a Romaniei, prilej de aducere aminte a celor care au facut posibil sa traim intr-o tara libera, adevarati eroi ai neamului romanesc.

Calatoriile in strainatate sunt prilej de tristete vazand unii compatrioti romani scotandu-si in ultimul moment din buzunar pasapoartele romanesti, privind parca cu jena in stanga si-n dreapta… Dragi prieteni, fratilor, nu trebuie sa ne fie rusine ca suntem romani, am avut de-a lungul istoriei oameni cu verticalitate, si chiar daca este greu sa-i gasim in zilele noastre, ei au existat! Povestea de fata este a unora din ei, a bunicului meu, soldatul Ion Condeiu si a tatalui meu, maiorul Stefan Condeiu. Si, pentru ca traim intr-o lume de falsuri, hotii si necinste, pe care unii ar caracteriza-o ca o lume “cut-and-paste”, includ documente doveditoare.


CUVÂNT ÎNAINTE: In vara am hotarat sa cumpar si sa pun la mormantul tatalui un steag romanesc cu stindard, in semn de omagiu si ca inlocuitor al steagului de care nu a avut parte la inmormantare. Treaba nu a fost atat de simpla: libraria din colt, ca si magazinele mari din zona nu aveau asa ceva. Am gasit in schimb fetze mirate, de parca spuneau “uite-l si pe asta ce s-a trezit sa caute”. Internetul imi oferea steaguri de comanda facute pe langa Bucuresti, dar m-am incapatanat sa caut in centru, si in sfarsit am gasit un magazin marunt in pasajul de la Universitate, unde pentru 25 RON am cumparat marimea care-mi trebuia. Cu stindardul de 4-5 metri de la Orhideelor si groparul de la Sf. Vineri am terminat proiectul, care a iesit foarte bine – vezi pozele alaturate. Este singurul steag romanesc de la Sf. Vineri si, pentru cei care au prilejul sa treaca pe acolo, este imediat pe stanga intrarii, la circa 50 metri. Cand am terminat treaba, am stat si am cugetat: de ce corvoada si obstacolele, cand totul ar fi trebuit sa fie foarte simplu? Ce plan diavolesc si miselesc vrea sa ne indeparteze de idea de patrie si patriotism? Am o opinie, pe care prefer sa o impartasesc cu alta ocazie, pentru ca articolul de fata este un omagiu adus romanilor adevarati, omagiu care nu merita intinat cu impuritati.

Asa ca… iata povestea unor oameni care, asemenea multora din inaintasii nostri, au inteles sensul datoriei fata de patrie cu mult inainte ca presedintele Kennedy sa faca apel la ceea ce se poate face pentru tara si nu la ce poate face tara pentru tine.


Tatal meu a avut toata viata doua regrete: ca nu a putut gasi numele bunicului pe mausoleul de la Marasesti, si ca nu avea aduceri aminte despre el –plecarea pe front se facuse cand era prea mic. Ion Stefan fusese luat de la coarnele plugului si concentrat inainte de dezvoltarea acelui “bond”, acelei legaturi intre tata si fiu. A plecat de acasa aruncand o ultima privire in urma, de parca stia ca nu se mai intoarce. A cazut la Marasesti impreuna cu mii de ostasi, ingrasand pamantul tarii pe care o iubise in mod natural, fara sa se gandeasca o clipa la ideea in sine. Ca urmare, tatal meu a crescut ca orfan de razboi, iar bunica a primit ceva pamant de la stat. In mintea tanarului Stefan Condeiu lua forma si se cristaliza ce avea de facut: dupa satisfacerea stagiului militar, s-a inscris voluntar pe front, si dus a fost (vezi documentul emis de arhivele militare de la Pitesti).

O privire fugara peste pozele atasate ne permite sa ne dam seama de ce era infanteristul perfect: pulpe muschiuloase, cu care putea marsalui fara effort, maini vanjoase cu care sa tina arma in cazul unui atac la baioneta, dar mai presus de toate, increderea in succes, sugerata de o privire in viitor, un viitor desigur mai bun. Aceasta incredere i-a marit sansele de supravietuire in prizonierat, dar si pe front. Fuma doua pachete de tigari pe zi si putea da pe gat de unul singur si fara ezitare o sticla de votca – era de langa Buzau, unde toti ii trageau cu tzuica pentru ca, desigur, era medicament.

Dupa stagiul militar de doi ani, intre martie 1938 si martie 1940, si doua concentrari ca sergent in Regimentul 82 Infanterie, este dat disparut si facut prizonier la Stalingrad la 2 februarie 1942. Perioada prizonieratului (20 luni in Gulagul sovietic) ii pune la incercare tehnica de supravietuire. Majoritatea camarazilor nu rezista iernilor aspre din 1942 si 1943, dar si tehnicilor rusesti de exterminare in masa, tehnici perfectate la rang de arta de Stalin si ai lui: subnutriti, mancand din gunoaie si band apa de ploaie colectata in cutii goale de conserve, sunt mutati dintr-un lagar in altul in mars fortat, majoritatea intr-o stare de sanatate precara, sub interdictia stricta de a nu iesi din formatie. Ordinul dat in ruseste era clar: cine iesea din formatie pentru a-si face nevoile era imediat executat cu un glont in cap. Cum tata stia ceva ruseste si-a anuntat camarazii de planul exterminarii si cu toti au devenit inventivi la facutul nevoilor din mers.

Stefan Condeiu era un om care avea in sange tehnica supravietuirii, si cea mai mare greseala era sa le arati rusilor cat de mult ii urasti si dispretuiesti. Ca atare, mentine legatura intre comandamentul lagarului si prizonierii romani, datorita limbii ruse pe care o “carpea” inca de pe vremea liceului de la Cernauti. Ajunge sa fie apreciat de rusi pentru grija fata de camarazii lui. Intr-una din zile, la sosirea unei garnituri de tren, il roaga pe colonelul rus, comandantul lagarului, sa-I permita sa se imbarce spre casa, dupa aproape doi ani de prozonierat. Cu un zambet perfid, colonelul ii marturiseste ca cei care sunt imbarcati in idea sa plece acasa sunt de fapt dusi intr-una din padurile din apropriere sa fie executati in masa. Oripilat, Stefan Condeiu strange din dinti si asteapta prima ocazie sa-si ia talpasita, ocazie care se iveste in vara lui 1943, cand se intoarce pe jos acasa si se prezinta la unitate spre uimirea tuturor celor care-l credeau de mult pierdut.

Sfarsitul razboiului il gaseste in Cehoslovacia ca voluntar in Regimentul 1 Infanterie din Divizia Tudor Vladimirescu. In 1946 este decorat de rege cu Coroana Romaniei in grad de cavaler, cu spade si panglica de Virtute Militara – avea deja gradul de sublocotenent. In 1953 este “disponibilizat” ca parte din campania de reducere de cadre militare. Desigur, era numai un pretext, motivul adevarat fiind antipatia fata de comunisti si faptul ca nu putea de loc sa-si tina gura. In 1967 este decorat de comunisti cu Steaua Romaniei, intr-o incercare de reparare a greselilor trecutului.

Nu a purtat niciodata decoratiile, nici cele de la rege, nici cele ale regimului comunist, nici cele rusesti. Spunea ca nu vrea sa arate altora ce nu au, era suficient ca stia pentru ce le obtinuse. Si totusi, le-a purtat o singura data, intr-o zi de la sfarsitul lui august 1968, cand Ceausescu convocase mitingul impotriva invaziei Cehoslovaciei. Dar batranul a facut-o in felul lui: peste haina cu decoratii si-a “tras” un impermeabil care acoperea totul. In felul acesta se tinea de cuvant printr-un compromis intre ceea ce era de aratat si mandria de a fi roman. Decoratiile de sub haina de ploaie erau punctul lui de referinta, lucrul care ii daduse putere sa reziste tuturor incercarilor, un fel de steag infipt in reduta cucerita de la Plevna la 1877. Erau intruchiparea steagului care mai tarziu ii va flutura deasura mormantului ca o substituire a unuia pe care il meritase cu prisosinta dar care nu-i fusese acordat de tara profund recunoscatoare…

Cand a trecut in lumea celor drepti in 1992 nu avut parte de fanfara si onoruri militare. Nu a avut parte nici macar de un gornist care sa sune onorul la despartirea finala. Ca un substituent al gornistului, iata linkul cu coloana sonora a “Fanfarei pentru omul simplu” compusa de Aaron Copland – un titlu potrivit pentru ostasii romani cazuti la datorie precum soldatul Ion Condeiu, dar si pentru cei care au supravietuit ororilor razboiului si prizonieratului precum maiorul Stefan Condeiu. Nu au avut parte de salve de onoare si muzica de fanfare, sicriul lor nu a fost invaluit in drapelul patriei iar unii au umplut gropi comune; ei raman totusi pe vecie in memoria noastra, a celor care nu uita sacrificiul oamenilor simpli. Glorie eterna ostasilor romani si patriei care a dat lumii asa eroi! Sa ne rugam pentru odihna sufletelor lor si sa nu uitam sa spunem lumii ce au facut pentru noi.

Copland: Fanfare for the Common Man – inregistrare BBC, faceti click pe linkul:

https://www.youtube.com/watch?v=ZdqjcMmjeaA

“Calica-i era haina, dar straluceau pe ea
Si crucea "Sfintul Gheorghe" si a "Romaniei Stea".


[fb]
---
Trimis de ccondeiu in 29.11.14 23:49:59
Validat / Publicat: 30.11.14 08:29:54
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în PRIN şi PENTRU ROMÂNIA.

VIZUALIZĂRI: 1760 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

16 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (ccondeiu); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P01 Locul de odihna vesnica al maiorului in rezerva Stefan Condeiu - cimitirul Sf. Vineri. Glorie eterna ostasilor romani care au luptat pentru pamantul stramosesc - poza 1.
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
[900 PMA] [450 PMA]
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 38450 PMA (din 41 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

16 ecouri scrise, până acum

Admin [30.11.14 08:56:14] »

Emoţionant, ca gest, şi nemaipomenit de potrivit, prin conţinut, vremurilor. În multiplu context.

TEOANCA [30.11.14 09:39:03] »

Emoționantă poveste.

Vă mulțumesc că ați împărtășit-o cu noi. Sper să citească cât mai mulți.

Să vă fie bine.

Rodel [30.11.14 10:43:25] »

O pagină de istorie. Emoționant.

HYUNDA-I [30.11.14 14:22:54] »

Pentru cei mentionati in articol sentimentele sunt: -Respect si Onoare-. Multumim autorului pentru aceste rânduri emotionante.

Sa avem vremuri bune!

Hyunda-I

Michi [30.11.14 18:51:55] »

Reviewul tău m-a emoţionat şi a scos la iveală amintiri care, cu toate că au trecut zeci şi zeci de ani îmi sunt încă vii. Completez şi eu câteva rânduri despre un erou necunoscut.

traian.leuca † CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [30.11.14 22:01:38] »

Onoare si respect pentru eroii neamului romanesc!

ccondeiu [01.12.14 00:39:26] »

@Michi - Draga Michi,

Poza postata de tine arata ingrijorarea pe fetzele tuturor. Plecarea la razboi este unul din momentele care nu se uita niciodata. Bunicul meu se pare ca s-a mai uitat odata in urma inainte de plecare, cu presimtirea de care nu poti sa scapi cat ai vrea de mult. Poti oare sa ne spui mai multe despre tatal tau? S-a intors cu bine acasa, a dus razboiul de la un cap a altul, etc? Sunt convins ca cititorii isi pun aceleasi intrebari. Ai putea sa postezi un articol in care sa incluzi toate amanuntele?

La multi ani de ziua nationala a Romaniei, si cinste eroilor romani!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
ccondeiu [01.12.14 04:29:15] »

@Admin - Multumesc pentru comentariu si pentru facilitarea publicarii articolului.

Traiasca Romania si ai sai eroi! Sa le facem publice meritele celor care au dus pe umeri greutatile tarii!

ccondeiu [01.12.14 04:32:59] »

@TEOANCA - Va multumesc foarte mult pentru comentariu si va doresc La multi ani! de ziua nationala a Romaniei!

ccondeiu [01.12.14 04:35:39] »

@Rodel - Va multumesc foarte mult pentru comentariu si va doresc La multi ani! de ziua nationala a Romaniei!

ccondeiu [01.12.14 04:44:45] »

@HYUNDA-I - Va multumesc foarte mult pentru comentariu si gandurile bune.

Va doresc sa va mearga bine.

ccondeiu [01.12.14 04:50:50] »

@traian. leuca - Va multumesc foarte mult pentru comentariu si gandurile bune.

Toate cele dorite!

buterfly* [01.12.14 08:54:40] »

Minunat articol! De ce ai ales sa traiesti in America? Simt ca romanul din tine nu a murit.

ccondeiu [02.12.14 06:12:19] »

@buterfly - Oh, no! It's you again, buterfly!

Cinstit vorbind, nu m-am gandit niciodata sa plec din Romania, pentru ca nu am simtit nevoia, am fost fericit in tara unde m-am nascut si unde am petrecut cei mai buni ani din viata. Da, am mancat ca ceilalti salam de soia, si nu m-a deranjat deloc. Lucrand la Politehnica si la unul din institutele Academiei, aveam concedii de 2-3 luni pe an de nu stiam ce sa fac cu atata timp liber.

Dupa revolutie am avut, ca toti ceilalti, mari sperante ca am scapat de comunism. Cat de naiv eram... Am fost unul din golanii din Piata Universitatii, incercand se previn un dezastru iminent. Dupa care au venit minerii sa planteze flori si cei de la "IMGB care face ordine"! S-a strigat moarte intelectualilor si mi s-a facut o infinita scarba de ticalosia umana si dictatura proletariatului. Mi-am luat catrafusele si dus am fost. Am si acum un gust amar in gura pentru ca am parasit locurile unde eram fericit.

Iata deci, pe scurt, cum a fost treaba. In cateva saptamani vine aniversarea revolutiei si o sa am si eu cateva cuvinte de spus.

Pana atunci, toate urarile de bine.

Chris

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Aurici [04.12.14 10:25:38] »

@ccondeiu - Pai si cu noi cum ramane? Nu erati un mai bun conducator de osti aici? N-am avut cea mai buna dovada la ultimile alegeri ca avem nevoie de asa ceva si ca situatiile se pot rasturna daca noi ne dorim?

In alta ordine de idei, felicitari si din partea mea ptr articol. Acum 2 ani a murit bunica mea, la 94 de ani, pe care o incurajam sa-mi spuna "de pe vremea ei", pentru ca ii placea foarte mult ca cineva este interesat. Imi pare asa de rau ca eram oarecum departe si mergeam atat de rar la ea, o stiam cu mama, stiam ca e bine si stateam linistita. Dar de cand s-a dus regret ca n-am vorbit mai mult.

ccondeiu [04.12.14 17:53:03] »

@Aurici - Draga Aurici,

Va multumesc pentru vorbele bune. Am fost trist cand am plecat din tara pentru ca am parasit locul unde am fost cu adevarat fericit. Aveti dreptate, ar fi trebuit sa raman in tara si sa ajut la greu, dar am depasit limita suportabilului cand s-a stigat "moarte intelectualilor" pe strazile Bucurestiului.

Interesant, dar am facut parte din echipa care a dezvoltat un antidot impotriva gazelor de lupta neuroparalizante, vaccin care protejeaza trupele americane (facut pe structura conceputa de mine). As fi putut sa fac ceva sa ajut trupele romane, dar nu a fost sa fie. Suntem totusi aliati cu marele licurici de la apus si (sper) departe de cizma sovietica.

Poate reusiti sa va amintiti povestile bunicii si sa le impartasiti cu noi pe site, pentru ca nu exista sursa mai bune de informatie decat familia si prietenii, nicidecum mass media de orice fel... Astept cu placere comentariile dumneavoastra la postarile mele urmatoare, si va doresc numai bine.

Chris

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
7 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
Aurici, buterfly*, ccondeiu, HYUNDA-I, Michi, Rodel, TEOANCA
Alte impresii din această RUBRICĂRomânia - te iubesc:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.063735008239746 sec
    ecranul dvs: 1 x 1