Comoara Romaniei - Calea ferata Oravita-Anina

TIPĂREȘTE

Chiar in luna septembrie a anului trecut s-au aniversat 150 de ani de la darea in exploatare a acestui segment de cale ferata montana, prima de acest fel din Romania si poate si cea mai frumoasa.

A fost construita in perioada Imperiului Austro-Ungar, intre anii 1860-1863 si este o realizare tehnica deosebita si un monument cultural unic in tara noastra. Necesitatea costructiei acestei cai ferate a fost data de descoperirea in 1790 a zacamintelor de carbuni la Anina, iar dupa inaugurarea in 1854 a primei linii de cale ferata din tara, Oravita-Bazias, s-au pus bazele proiectului de constructie a liniei Oravita-Anina pentru a facilita transportul carbunilor in portul dunarean Bazias.

Linia a fost construita cu forta de munca locala, au fost folosite tehnologii de constructie specifice acelor vremi (sa va ganditi doar ca dinamita s-a descoperit mult mai tarziu). Aceasta cale ferata este supranumita si "Semmeringul Banatean" datorita unor asemanari cu calea ferata Semmering din Austria, construita cu cativa ani inainte si care este renumita pentru peisajul montan pe care il strabate si pentru lucrarile de arta de pe traseu.

Va prezint pe scurt cateva date tehnice pentru a va lamuri despre unicitatea si frumusetea acestui segment de cale ferata montana:linia are o lungime de 33,4 kilometri (distanta intre Oravita si Anina in linie dreapta este de numai 14 kilometri) si urca o panta de 337 metri, sunt 11 tuneluri (cu o lungime totala de 2084 metri), 10 viaducte (cu o lungime de 843 metri, cel mai inalt fiind Jitin cu o inaltime de 37 metri), taieturi in munte pe o lungime de 21171 metri (mai bine de doua treimi din traseu). Raza curbelor de pe aceasta linie este de 114 metri fata de celelalte cai ferate care au o raza de 150 de metri, motiv pentru care este nevoie de locomotive si vagoane speciale.

Trenul care circula pe aceasta linie este alcatuit dintr-o locomotiva diesel-electrica construita special pentru acest traseu si doua vagoane construite in 1930, reconditionate, cu banci din lemn si al caror interior este compartimentat in trei saloane, iar la mijlocul fiecarui vagon se afla o camaruta unde se gaseste cuptorul pentru incalzire, care se face cu aburi. Mai multe detalii tehnice gasiti pe site-ul oravita-anina.ro, site dedicat acestui traseu de cale ferata montana.

Intre Oravita si Anina trenul are cinci opriri in halte sau gari care pastreaza numeroase relicve ale fostelor echipamente folosite pe timpuri in minerit (de altfel aceasta linie a fost numita si "linia carbunelui"). Pe traseul acestei linii au fost numeroase exploatari de uraniu (de exemplu la Ciudanovita). Calea ferata Oravita-Anina se afla pe lista monumentelor istorice din anul 2004, la clasa valorica A, si acest lucru spune tot.

Acum trenul circula doar in scop turistic. Inainte cand functiona mineritul in zona trenul era compus dintr-un vagon de calatori si restul vagoane de carbuni (tren mixt), asa l-am prins si eu prin anul 2000 cand am fost prima data pe acest traseu.

De multi ani se pune problema inchiderii acestei linii sau privatizarea ei (la toate incercarile nu s-a gasit nici un potential investitor). Doar presiunile facute de iubitorii acestei cai ferate sau de diferite organizatii si fundatii o mai mentin pe aceasta in operabilitate. Ca sa vedeti un exemplu al proastei gestiunii a CFR-ului asupra acestui traseu, va spun doar ca anul trecut, cand am fost eu, circulau dus-intors doua perechi de trenuri:unul pleaca din Oravita la ora 7 si celalalt la 14,50 (mai exista unul seara dar a fost scos din circulatie), dar sambata si duminica, atunci cand sunt mai multi turisti, cel de ora 7 era anulat.

Distanta intre Oravita si Anina (de 33 kilometri) este parcursa intr-o ora si 50 de minute, trenul serpuind incet (20-30 km/h) pe buza muntelui, pe margini de prapastii adanci, pe viducte impunatoare sau prin tuneluri lungi (cel mai lung tunel este Garliste-660 de metri). Cand ajunge la Anina (gara monument istoric dar neingrijita ca de altfel si orasul), trenul stationeaza in jur de douazeci de minute, doar pana se cupleaza locomotiva la celalalt capat al trenului, dupa care porneste incet spre Oravita.

Pretul biletului este de 10 lei (pret special avand in vedere ca este un tren in scop turistic in general) deci 20 de lei dus-intors de persoana. Bineinteles ca in weekend casa de bilete din gara Oravita este inchisa, biletul putand fi cumparat din tren. In duminica in care am fost pe acest traseu, trenul era plin, numerosi turisti din zone indepartate ale tarii (chiar din Galati) inarmati cu aparate foto, au ales sa parcurga distanta Oravita - Anina si retur cu trenul pentru a descoperi o opera de maiestrie realizata acum un secol si jumatate si pentru a admira peisaje ce-ti taie rasuflarea.

Cladirea garii din Oravita, pastrata destul de bine, a fost construita in 1849 si este prima cladire pentru o statie de cale ferata din tara. Are peronul asezat mai sus de nivelul strazii, astfel ca pentru a ajunge in gara trebuie urcate niste trepte. In apropierea garii exista un hotel (pentru cei veniti mai de departe si care vor sa se odihneasca cu trenul, e perfect), iar la cativa kilometri de Oravita pe soseaua inspre Timisoara recent s-a dat in functiune un strand termal modern (sunt numeroase zacaminte de apa termala la marginea Oravitei). Calea ferata Oravita - Anina face parte din patrimoniul european si mondial al omenirii. Ea poate fi considerata un punct de reper in istoria circulatiei feroviare si o ilustrare graitoare a geniului tehnic uman.

---

VIZUALIZĂRI: 2938 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI