Un weekend in orasul celor 9 poduri

TIPĂREȘTE

Budapesta... un oras care a zabovit prea mult pe lista noastra de asteptare, avand in vedere distanta de doar 270 km ce desparte Timisoara de capitala ungara. Imi doream de mult o minivacanta acolo, insa de fiecare data se intampla sa alegem o alta destinatie. Si cum weekendul prelungit care se apropie odata cu intrarea in luna cadourilor este alocat fara nici o urma de indoiala Targului de Craciun de la Viena, am hotarat sa nu mai asteptam si sa profitam de vremea excelenta, pentru o plimbare (sau mai degraba un tur de forta) prin capitala Ungariei.

Ma mai intalnisem cu Budapesta de 2 ori pana acum: in urma cu mai bine de 15 ani, intr-o excursie cu scoala, din care nu mai retineam absolut nimic si in iarna lui 2011, cand scopul vizitei a fost Targul de Craciun din Piata Vorosmarty, dar gerul nu ne-a lasat sa ne bucuram cum se cuvine nici de targ, nici de alte obiective pe care am fi vrut sa le trecem in revista cu acea ocazie. Acum insa i-a venit vremea, asa ca in dupa-amiaza de vineri am purces la drum, pe o ploaie torentiala care ne-a insotit o buna bucata de vreme, iar in jurul orei 20 eram in fata apartamentului pe care-l inchiriasem chiar in ziua anterioara, pe strada Rakoczi, aproape de Marea Sinagoga, sub un cer senin si instelat.

Prima problema pe care o puteti intampina in Budapesta este legata de parcarea publica, asta daca proprietarul apartamentului ne-a informat corect, si anume ca nu se poate plati un bilet de parcare pe toata ziua, ci trebuie reinnoit din 3 in 3 ore, un mare neajuns daca v-ati propus sa vizitati orasul la pas, cum a fost si cazul nostru. Asta nemaipunand la socoteala faptul ca la ora 8 dimineata, cand incepe intervalul de plata, trebuie sa scoateti biletul de la automat si sa-l puneti in geam, iar eu sa ma trezesc la 7 dimineata si sa plec pe strazi in cautare de automate de bilete... in nici un caz. In fine, un sistem de plata total anapoda, insa repet, nu pot sa garantez ca este chiar asa, sau ca e la fel indiferent de zona, noua asta ni s-a spus si am luat-o de buna, n-am vrut sa riscam vreo amenda. Sambata am inteles ca se plateste parcarea doar pana la ora 14, insa noi nu am avut nici macar norocul asta, in saptamana urmatoare fiind o zi libera de la stat, 23 octombrie, asa ca sambata anterioara a fost considerata zi lucratoare si s-a platit parcarea pana la 8 seara. Din fericire am avut o gramada de parcari private in zona, asa ca nu ne-am mai batut capul si am lasat masina acolo pe toata durata excursiei. Preturile sunt foarte accesibile, 24 de ore costa 3500 de forinti intr-o parcare neacoperita si 4500 de forinti in parcare acoperita, asa ca am platit pentru 2 zile undeva la 20 de euro, un chilipir fata de Viena de exemplu, unde parcarile sunt de-a dreptul zdrobitoare pentru buget.

Am avut o singura zi plina, cea de sambata si cred ca e inutil de spus ca o zi sau doua nu sunt suficiente pentru a vedea, macar in trecere, tot ce are Budapesta de oferit. Insa am fost harnici si ne-am planificat ziua in asa fel incat sa trecem in revista maximul de obiective, ramand ca duminica dimineata sa mai vedem ceva din ce nu apucam sambata.

Prima care ne-a iesit in cale in drum spre centru a fost Marea Sinagoga, construita intre anii 1854-1859 in stil Moorish Revival, cea mai mare sinagoga din Europa si a doua din lume. Sinagoga a trecut prim multe suferinte de-a lungul timpului, in 1939 a fost bombardata de catre armata ungara pro-nazista, iar in timpul celui de-al Doilea razboi mondial a functionat ca si grajd, insa a fost complet renovata, iar acum este unul din principalele obiective turistice ale Budapestei. Din pacate sambata este inchisa, asa ca nu am putut sa o vedem si din interior. Mi-a parut tare rau, nu am intrat niciodata intr-o sinagoga si mi-ar fi placut tare mult ca aceasta sa fie prima. Sinagoga poate fi vizitata in timpul saptamanii, de duminica pana joi, intre orele 10:00-18:00 si vinerea intre orele 10:00-16:30, iar pretul pentru adulti este de 8 euro si pentru studenti 4 euro.

Inainte sa ajungem la Basilica Sfantul Stefan, am intalnit Roata Mare a Budapestei, un obiectiv despre care nici nu aveam habar, presupun ca e destul de recenta pentru ca nici unul din cunoscuti nu stia de existenta ei. Cand am trecut noi pe langa ea era oprita, probabil in jurul orei 10 dimineata nu erau inca suficienti doritori, dar am vazut-o mai tarziu din departare si functiona.

In imediata apropiere a rotii se afla Basilica Sfantul Stefan, care la cei 96 de metri ai sai se vede din aproape orice punct al Budapestei, fiind si cea mai inalta constructie din oras. A ridicata in anii 1815-1905 in onoarea primului rege al Ungariei, al carui brat drept se pastreaza aici intr-o racla de sticla si poate fi vazut de doritori. Basilica are 6 clopote, 5 in clopotnita nordica si unul in copotnita sudica, acesta fiind si cel mai mare clopot de pe teritoriul Ungariei, cantarind 9250 kg si avand 240 cm in diametru. Inaintea celul de-al Doilea razboi mondial in clopotnita sudica exista un alt clopot, ceva mai mic decat cel actual, insa a fost topit si folosit pentru armament in timpul razboiului. Basilica este deschisa zilnic intre orele 9:00-19:00, iar intrarea este gratuita.

Daca o luati prin stanga bisericii pe una din stradutele pietonale veti ajunge in Szabadsag Ter sau Piata Libertatii. Latura sudica a pietei a fost recent imbogatita cu un monument (ridicat chiar de ziua premierului Viktor Orban), oficial numit „Memorial pentru victimele ocupatiei Germane”. Nu stiam nimic nici despre acesta, nu l-am vazut mentionat in ghidurile turistice, insa la fata locului exista un afis in limba engleza care ii pune pe vizitatori in tema cu semnificatia lui. De acolo am aflat ca monumentul infatiseaza doua figuri: in partea superioara vulturul de pe stema Germaniei si sub el, statuia arhanghelului Gabriel, ca simbol al inocentei Ungariei in cel de-al Doilea razboi mondial. Se pare ca numele si existenta in sine a monumentului sunt extrem de controversate, atat din punct de vedere istoric cat si artistic. In primul rand pentru ca Ungaria era aliata Germaniei, asa incat nu se putea pune problema unei ocupatii germane, si in al doilea rand nu a fost nici pe departe „inocenta” de atrocitatile comise chiar pe teritoriul ei, statul si chiar populatia civila participand activ la denuntarea, deportarea si masacrarea a 450.000 de evrei unguri. Intr-o actiune de protest fata de dorinta de denaturare a istoriei, supravietuitori ai Holocaustului si rudele acestora au expus in fata monumentului o multime de obiecte personale, diverse documente, lumanari si poze care sa contrasteze cu ideea falsa pe care monumentul vrea sa o induca opinei publice, intr-o incercare de denaturare a istoriei.

Mergand inspre partea de nord a pietei ne-a atras atentia, pe stanga, cladirea in care a functionat pana de curand MTV, nu celebrul post muzical ci Magyar Televízió (televiziunea de stat maghiara), iar vis-a-vis de aceasta Banca Nationala a Ungariei si Ambasada SUA. Pe latura nordica a pietei, exact in partea opusa monumentului despre care va spuneam, se afla un alt monument dedicat soldatilor sovietici care si-au pierdut viata in 1945 in timpul luptelor pentru eliberarea Ungariei. De acolo se face o straduta la stanga care iese in spatele Parlamentului Ungariei, simbolul Budapestei si o destinatie pupulara pentru turisti. Intre timp o sa va capteze atentia prezenta inedita a reprezentantei Ferrari, la parterul unei cladiri istorice.

Construit pe malul Dunarii, intre anii 1885-1904, in stil neogotic, Parlamentul Ungariei este cel mai mare parlament din Europa dupa Casa Poporului, insa din pacate pentru noi aici se incheie orice asemanare intre cele doua cladiri. Doua lucruri poate mai putin cunoscute sunt faptul ca arhitectul si-a pierdut vederea inaintea finalizarii constructiei si ca inaltimea Parlamentului este aceeasi cu cea a Basilicii Sf. Stefan, 96 metri. Cladirea e cu adevarat monumentala, emana sobrietate, prestanta si opulenta in egala masura si iti impune respect. Cel mai bine insa ii puteti surprinde frumusetea si grandoarea de pe malul celalalt al Dunarii, mai ales de pe zidurile Bastionului Pescarilor, asa ca ne-am indreptat si noi, agale, spre Podul cu Lanturi, un alt obiectiv emblematic al Budapestei.

In imediata apropiere a Parlamentului intalnim un alt memorial al victimelor nazismului, Pantofi de-a lungul promenadei Dunarii, o compozitie inedita, formata din 60 de perechi de pantofi din metal incastrati in beton, amintind de executia in masa a evreilor din Budapesta in anii 1944-1945. Acestia erau obligati sa se descalte dupa care erau aliniati pe faleza si impuscati. Pantofii sunt reproduceri fidele ale celor existenti in vremea respectiva, unii fiind impodobiti cu flori si coronite.

Szechenyi Chain Bridge, sau Podul cu Lanturi a fost primul din cele 9 poduri construite peste Dunare pentru a face legatura intre Buda si Pesta si este inspirat de Podul Marlow peste Tamisa, al aceluiasi arhitect, William Tierney Clark. A fost deschis traficului in 1849 si a fost considerat o minune inginereasca a vremii. Perechile de lei sculptati de la capetele podului au fost adaugati la 3 ani de la inaugurare.

La capatul podului se afla funicularul ce duce la Castelul Buda, insa noi am luat-o la dreapta cautand vederea panoramica asupra Parlamentului de care va spuneam mai devreme, dupa care ne-am indreptat spre Biserica Matyas, situata in Piata Sfintei Treimi din Buda. Biserica este construita in stil gotic si este impresionanta, cel putin la exterior, in interior insa nu am putut intra, fiind in afara orarului de vizitare. Programul de vizitare este de luni pana vineri intre orele 09:00-17:00, sambata 09:00-13:00 si duminica 13:00-17:00, iar pretul unui bilet pentru adulti este 1200 de forinti. Fiind deja trecut de ora 13 ne-am multumit sa o privim din afara si sa-i dam ocol de cateva ori, dupa care ne-am asezat la o terasa mare in stanga bisericii pentru masa de pranz, unde spre disperarea noastra era sa prindem radacini asteptand doua ore mancarea, un simplu gulas si niste carnati picanti cu cartofi la cuptor care nu ar fi trebuit sa dureze mai mult de 20 de minute, hai 30 avand in vedere ca erau ceva clienti. In fine, dupa ce in sfarsit am reusit sa mancam, am urcat in Bastionul Pescarilor, situat chiar in spatele Bisericii Matyas.

Halaszbastya sau Bastionul Pescarilor este de fapt o terasa cu alei pietonale, trepte si turnuri in stil neogotic si neoromanic construita intre anii 1895-1902. Si el a cazut victima distrugerilor provocate in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial insa a fost ulterior reabilitat iar acum se lauda cu cea mai frumoasa panorama asupa malului vestic al orasului. Drumul de la bastion spre castel trece pe langa resedinta presedintelui, o cladire pazita de 2 garzi in uniforma militara, situata chiar inainte de intrarea in curtea castelului. Imaginea lor stand nemiscati, sobri si impunatori cu pusca la brau in timp ce lumea se apropia si facea poze mi-a adus aminte in acel moment de haiosii evzoni de la resedinta presedintelui Greciei, pe care o vazusem cu 2 luni inainte, in fuste plisate si cu pompoane la papuci si inevitabil m-a pufnit rasul.

Castelul Buda sau Palatul Regal este principala atractie de pe malul vestic al Budapestei, un complex de cladiri si gradini frumoase apartinand regilor Ungariei. Construit in anii 1200, de-a lungul timpului a suferit modificari si extinderi iar apogeul l-a avut in perioada regelui Matei Corvin. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial o mare parte a castelului a fost distrusa si in acest moment nu mai exista nimic din constructia initiala. Din curtea castelului veti avea parte de acceasi priveliste spectaculoasa asupra orasului. Daca simtiti cumva ca nu va mai tin picioarele (noi asta am simtit insa am rezistat eroic) se poate ajunge la castel si cu funicularul despre care va spuneam mai devreme, unul din cele mai vechi din Europa, insa nu stiu sa va spun pretul, dat fiind ca noi doar l-am admirat in trecere. Funicularul a fost si el distrus in timpul razboiului, fiind reconstruit si dat din nou in folosinta abia in 1986.

De la castel planul era sa trecem inapoi in Pesta pe Erzsebet Hid, adica Podul Elisabeta si s-o luam incet spre Central Market Hall, cea mai mare piata indoor din Budapesta. Eram curioasa cum poate sa arate o astfel de piata in strainatate, fata de pietele noastre mizere care servesc ca loc de aciuare a cersetorilor si a bisnitarilor de cartier. Din pacate sambata piata se inchide la ora 15, asa ca am trecut-o pe lista obiectivelor ramase pe data viitoare.

Am parasit Buda tot pe Podul cu Lanturi si ne-am oprit in Piata Vorosmarty, pe care o mai vazusem cu ocazia Targului de Craciun din 2011. In centrul ei se afla statuia poetului Mihaly Vorosmarty, iar in partea nordica a pietei este celebra Cafe Gerbeaud, unde nu puteti sa va asezati dupa cum va taie capul, ci trebuie sa asteptati cuminti la intrare pentru a fi indrumati catre locul potrivit. In partea sudica a pietei incepe Vaci Utca, probabil cea mai celebra strada pietonala a Ungariei, intesata de magazine de designer, cafenele si restaurante selecte, toate adapostite de cladiri cu arhitectura incantatoare. Este categoric locul meu preferat din Budapesta, si nu pentru magazinele scumpe pe care le-am admirat, oricum, doar din fata vitrinelor, ci pentru aerul cosmopolit si atmosfera occidentala exclusivista pe care o degaja. Este un loc unde simti ca esti intr-o tara cu adevarat europeana, educata, moderna si eleganta si ai impresia ca insasi inima Budapestei bate pe aceasta strada.

Pe seara am planificat o plimbare pana in Piata Eroilor, de data asta cu metroul si nu pentru ca am fi fost prea obositi sa mergem pe jos (desi si aici e ceva adevar :) ), insa am vrut neaparat sa experimentam o plimbare pe linia M1, numita oficial Millennium Undergroud Railway, cea mai veche linie de metrou din Budapesta si a doua din lume, dupa London Underground’s Metropolitan Railway. Constructia liniei a fost finalizata in 1896, iar de atunci se afla in permanenta functiune. Initial M1 lega Piata Vorosmarty de Zoo, dar intre timp a fost prelungita si ajunge pana la Varosliget (City Park). Calatoria in sine este o adevarata intoarcere in timp, stare indusa atat de mobilierul si decorul statiilor cat si de aspectul metroului, iar biletele le puteti cumpara doar de la ghiseu, nu exista automate. Asa ca daca ajungeti din intamplare sa circulati cu M1, sa nu credeti ca asta e aspectul general al infrastructurii metroului in Budapesta.

Una din statiile metroului este la Opera de Stat, una din cele mai frumoase cladiri in stil neorenascentist din oras, pentru mine este cel putin la fel de frumoasa ca Opera din Viena. Indiferent daca sunteti sau nu pasionati de spectacole, merita sa o vedeti, macar pentru a-i admira arhitectura remarcabila. Exista si posibilitatea unei vizite cu ghid, zilnic la ora 15:00 sau 16:00. De sarbatori in fata Operei e amplasat un brad urias foarte frumos impodobit, pe care mi-l amintesc cu mult drag de la ultima vizita.

Hosok tere sau Piata Eroilor este ideal de vizitat dupa parerea mea pe seara, obiectivul central al pietei denumit Millennium Monument fiind extrem de bine iluminat arhitectural, impreuna cu cele 2 cladiri la fel de impresionante situate fata in fata, Hall of Art (in dreapta), respectiv Museum of Fine Arts (in stanga).

In spatele Pietei Eroilor se afla Vajdahunyad Castle, inspirat dupa mai cunoscutul pentru noi Castel al Huniazilor. Castelul a fost construit intre anii 1896-1908 si este compus din 3 parti, fiecare avand alt stl arhitectural, gotic, baroc si romanic, asa ca la prima vedere poate parea un amalgam ciudat de forme. Castelul adaposteste Muzeul de Agricultura al Ungariei, inchis la ora inaintata la care am ajuns noi. In curtea castelului se afla statuia lui Anonymus, autorul cronicii Gesta Hungarorum, destul de infricosatoare si pe zi, dar de-a dreptul sinistra pe timp de noapte.

Dimineata de duminica a fost rezervata urcarii la Citadella, nu inainte de a astepta, din nou, aproape o ora pentru 2 omlete prapadite la micul dejun. Desi nu-i dadeau clientii afara, au reusit performanta sa uite efectiv de comanda noastra, si numai dupa multe priviri insistente aruncate catre chelneri, au venit sa ne intrebe daca mai dorim si altceva in afara de cafeaua de care ma mir ca tinusera minte. Asa ca un mare minus din partea mea pentru superficialitatea cu care chelnerii din Budapesta isi trateaza clientii. Din cele trei dati in care am mancat in oras in acest weekend, de doua ori servirea a lasat de dorit, iar a treia oara mancarea nu a fost extraordinara, insa macar le-am apreciat punctualitatea.

Citadella este situata in varful dealului Gellert (la capatului Podului Elisabeta) si ofera o panorama deosebita asupra orasului. In fata Citadellei se afla Statuia Libertatii, un alt monument ridicat in cinstea eliberarii orasului de catre armata sovietica. Drumul pana sus trece printr-o zona impadurita, cu alei in trepte, de-a lungul carora sunt asezate bancute unde te poti opri pentru a admira privelistea sau pur si simplu pentru a te bucura de umbra copacilor si de aerul racoros. Este insa vizibil nevoie de ceva reconditionari, aleile sunt pe alocuri degradate, iar o parte din balustrazi au disparut cu desavarsire. Fiind deja trecut de ora pranzului ne-am cules masina din parcare si am luat-o spre casa, cu o scurta oprire in apropierea Budapestei, la Premier Outlet.

Ce mi-a placut la Budapesta?

Sunt foarte multe lucruri care mi-au placut, aspectul general al orasului, asemanarea din punct de vedere arhitectural cu Viena, asezarea pitoreasca de o parte si de alta a Dunarii, multitudinea de optiuni care-ti sunt puse la dispozitie pentru vizitarea obiectivelor turistice (diferite tururi, majoritatea pentru 48 de ore, combinate cu croaziere pe Dunare pe zi sau noapte, cu mese gratuite la restaurante cu specific unguresc situate pe ruta autobuzelor, reduceri la spa-uri si multe altele). La capitolul asta cred ca s-au gandit la toate variantele pentru a oferi turistilor o experienta deosebita in capitala Ungariei, ramanand ca fiecare sa aleaga ce i se potriveste mai bine. Noi am plecat de-acasa destul de bine informati si cu traseul deja pregatit in mare parte asa ca nu am avut nevoie de ajutor specializat, in plus vremea a fost ideala pentru plimbare pe jos.

Ce nu mi-a placut?

Ei bine, sunt cateva aspecte care lasa de dorit, in primul rand mizeria de pe strazi. Prea multe gunoaie pentru un oras cu asa pretentii precum Budapesta si e pacat pentru ca strica mult din farmecul locului. Intr-adevar capitala Ungariei e mare si inteleg ca e greu sa fie pastrata curatenia, insa macar in zona centrala ar trebui sa se depuna mai multe eforturi. Orasul e intesat de diferite obiective, cladiri si monumente a caror intretinere inghite sume impresionante, iar bugetul este probabil insuficient pentru a face fata cerintelor si nevoilor unui asemenea oras, cel putin asa am perceput eu situatia.

In al doilea rand e problema oamenilor fara adapost. Niciunde nu am vazut atatia ca in Budapesta, in ganguri, la colt de strada, sub poduri, stabiliti acolo cu toate acareturile: saltele, perini, paturi, saci cu haine etc. E deranjant sa treci pe langa ei, mai ales ca turist strain, noi sa zicem ca suntem obisnuiti cu ai nostri, insa pentru cei veniti de pe alte continente (si am vazut multi) trebuie sa fie destul de neplacut.

Si ultimul lucru care m-a deranjat a fost lipsa de seriozitate si neatentia chelnerilor, despre care am mentionat deja. E clar ca nu au in sange arta turismului si ca nu stiu/nu sunt interesati sa-si atraga clientii asa cum fac alte tari. Dar toate lipsurile astea pana la urma nu sunt atat de importante si pot fi trecute cu vederea. Nici un oras, cu atat mai putin o capitala atat de mare, nu e perfect, iar impresia generala pe care mi-a lasat-o Budapesta e ca noi doar putem visa si spera vreodata sa ajungem la nivelul lor.

Mai revenim?

Cu siguranta vom reveni in primavara. Mai sunt multe de facut si de vazut, o croaziera pe Dunare, o vizita la Gradina Zoologica despre care am auzit numai lucruri bune sau o plimbare pe Insula Margareta, iar Budapesta are tot ce trebuie pentru un weekend perfect la doar vreo 3 ore distanta de casa.

Sper ca multitudinea pozelor sa nu va plictiseasca, am incercat sa aleg cate una din fiecare locatie mentionata.

Vacante placute sa aveti!

---

VIZUALIZĂRI: 4871 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI