Festa la Gudja

TIPĂREȘTE

Staţiunile de lux din Malta oferă vizitatorilor cele mai variate distracţii în cluburi, discoteci, baruri şi pub-uri care se animă toate, brusc, o dată cu înserarea. Dar cei care vor să vadă cum se distrează oamenii locului, maltezii trăitori în Malta, trebuie neapărat să participe la o festa.

Fiecare localitate din Malta, oricât de mică ar fi, are o astfel de sărbătoare. Sfântul protector al comunităţii este venerat cu mare fast, iar la pregătirea sărbătorii se implică toată lumea. Străzile, casele şi biserica sunt frumos decorate, fanfara cântă, iar oamenii - cu mic, cu mare - ies în piaţa centrală să se întâlnească, să discute şi să privească focurile de artificii. Slujba de duminică la care, de asemenea, participă întreaga comunitate, este una cu totul specială şi este urmată de o procesiune cu statuia sfântului protector. Este un fel de a mulţumi divinităţii pentru că i-a ocrotit şi le-a dat un an bun.

Ştiam ce este o festa malteză, auzisem şi citisem despre ea, iar acum mi se oferea ocazia de a trăi aievea, alături de maltezi, acest fenomen social.

Sezonul festelor în Malta începe în mai şi se termină în octombrie. În perioada de iarnă se organizează festa doar în Cospicua, la 8 decembrie, ziua când în calendarul catolic figurează "Immaculate Conception".

În sezonul turistic, celor aflaţi în Malta, dornici să participe live la o festa, nu le va fi greu s-o afle pentru că aproape în fiecare week-end un sat sau un oraş maltez sărbătoreşte un sfânt protector. Autobuzele turistice CitySightseeing Malta, la un preţ de 15 euro pentru adulţi şi 9 euro pentru copii, transportă amatorii la locul faptei, atât sâmbăta, la focurile de artificii, cât şi duminica, la slujbă şi procesiune.

Chiar dacă nu pentru a participa la festa, pentru a preveni riscul de a rămâne blocaţi în trafic, consider că vizitatorii Maltei ar trebui să se intereseze de programul acestora.

Pentru noi a fost simplu. Ghizii specializaţi pe Malta ştiau totul şi ne-au informat nu numai în ce constă o festa şi ce semnificaţie are ea pentru maltezi, ci şi care este locul de desfăşurare în perioada în care ne aflam noi acolo.

Gudja este o mică localitate (2,3 km²), cu mai puţin de 3000 de locuitori, situată în sudul Maltei, aproape de Aeroportul Internaţional Luqa şi de satele Ghaxaq şi Santa Lucija. La Gudja se organizează două festa pe an, la 5 octombrie (Our Lady of Rosary) şi 25 octombrie (Our Lady of Girdle). La prima dintre ele am participat şi noi.

Seara, după cină, la ora 20, autocarul ne-a preluat din faţa Bella Vista Hotel pentru a ne conduce la Gudja. Am debarcat lângă instalaţiile de artificii la sol, autocarul retrăgându-se apoi pentru a nu bloca strada devenită temporar doar pietonală.

Până la biserica aflată în plin centru, lângă sediile Partidului Laburist, al Consiliului local şi al Poliţiei, străbătând drumul pe jos, am remarcat sumedenie de luminiţe şi ghirlande împodobind strada. Practic fiecare stâlp arăta ca în zilele de Crăciun. Balcoanele erau şi ele împodobite cu flori, ghirlande şi steaguri.

Am ajuns la biserica parohială dedicată Adormirii Maicii Domnului, singura biserică din Malta care are trei turnuri-clopotniţă. Ghidul ne-a spus că cel mai înalt dintre acestea, turnul singuratic aflat în lateral, cel care are şi un ceas, este cel mai nou şi a fost proiectat de arhitectul englez William Baker în anul 1880.

Nenumărate luminiţe conturând fiecare colţişor al faţadei, statui şi stâlpi ornamentali, dar mai ales multă, multă lume, iată ceea ce am găsit în piaţa centrală!

Am intrat în biserica gătită pentru slujba specială de a doua zi, constatând că este nu doar un lăcaş de cult respectat şi îngrijit de localnici, ci şi depozitarul unor opere de artă. "Adormirea Maicii Domnului" şi "Maica Domnului pe Muntele Carmel" au fost realizate la sfârşitul sec. XIX de pictorul italian Pietro Gagliardi. Galeria de picturi religioase este completată de "Moartea Sfântului Joseph" realizată în aceeaşi perioadă de Domenico Bruschi.

Cea mai importantă sculptură care se poate vedea în biserică este, fireşte, "Adormirea Maicii Domnului". Lucrată în lemn, datând din 1807, este cea mai veche statuie de procesiune din Malta dedicată Adormirii Maicii Domnului.

Alături de biserică, pe un postament înalt, special amenajat, fanfara cânta fără contenire în timp ce oamenii se plimbau, turiştii fotografiau, iar bătrânii localnici rezemau zidurile aşezaţi pe scăunele mici. Tarabe cu bunătăţi specifice Maltei - nuga, bomboane şi tot felul de dulciuri tradiţionale - îmbiau pe privitori.

La terasa unui mic restaurant aflat chiar în clădirea sediului Partidului Laburist, cu greu se mai găseau locuri libere. La o bere - soţul meu şi un Kinnie - eu, priveam oamenii în straie de sărbătoare plimbându-se de colo-colo, întâlnindu-se unii cu alţii şi trăindu-şi sărbătoarea. Familii întregi, de la cel mai mic - adormit în cărucior, până la cel mai vârstnic - încovoiat de ani, practic 3-4 generaţii, ieşiseră din case pentru festa.

Tot ghidul a fost cel care ne-a spus, în autocar, că - în viaţa maltezilor - familia şi sărbătorile în familie sunt pe primul loc. Duminica vin cu toţii la biserică, apoi se retrag acasă şi petrec restul zilei împreună, la mese îmbelşugate. Bătrânii nu sunt niciodată abandonaţi, în jurul lor adunându-se copiii, nepoţii şi strănepoţii. Puţine sunt activităţile care nu se întrerup în zi de sărbătoare. Magazinele sunt închise, iar tinerii - pentru a fi în familie - nu-şi planifică întâlniri sau ieşiri în oraş. Oricine merge în Malta va remarca faptul că duminica - în afara serviciilor care ţin strict de turism - orice activitate este sistată.

La mese alăturate, cu scaune adăugate de pe unde se mai putea, familii mari, cu mulţi copii, consumau sucuri, bere şi gustări aduse la pachet sau cumpărate de la bufet. Lângă noi, o fetiţă obosită sau - din cine ştie ce motiv - nemulţumită, a început să bâzâie. Glasul ei devenea tot mai strident până când mama, enervată, a pornit s-o smucească şi s-o zgâlţâie serios certând-o pe limba ei complicată, de neînţeles pentru noi. Tatăl a intervenit împăciuitor, a preluat copilul şi l-a depus în braţele uneia dintre bunici. În tot acest timp cartofii prăjiţi din casoletele bine vârfuite dispăreau rând pe rând, fanfara cânta, iar artificiile înfloreau pe cerul întunecat. După o detunătură, fantasticele steluţe colorate umpleau văzduhul mai frumos ca în noaptea de revelion.

A venit şi momentul în care fanfara a coborât şi s-a aliniat în piaţă pentru marşul pe străzile orăşelului. Totul se animă dintr-odată pentru că fiecare vrea să fie cât mai aproape, să vadă, să audă, să fotografieze. Cu primarul şi cu steagul în frunte, în ritmul unui marş, fanfara porneşte pe străzi urmată de admiratori localnici şi turişti deopotrivă.

În jurul orei 24.00 piaţa de lângă biserică începe să se descongestioneze, terasa se rarefiază, iar mulţimea umană - în grupuri, grupuri - se scurge către locul amenajat pentru artificiile la sol.

Prin telefon, ghidul ne înştiinţează că se apropie vremea artificiilor la sol şi ar trebui să ne apropiem şi noi. Cine vrea să vadă oameni cu adevărat pătrunşi de spiritul festiv, atunci trebuie neapărat să participe la o festa în Malta. Aşezaţi pe scăunele pliante, pe borduri sau în picioare, cu copiii de mână, în braţe sau cocoţaţi după gâtul părinţilor, ignorând pocniturile şi fumul gros care se ridică înspre înalturi, toată lumea priveşte fascinată artificiile la sol, acest spectacol unic, alcătuit cu talent, pricepere şi dăruire. Am aflat că, sub îndrumarea unui inginer pirotehnist, tinerii - după şcoală - îşi aduc aportul voluntar la pregătirea artificiilor. Pentru maltezi, festa este ocazia ideală de a-şi arăta măiestria în această privinţă, fiecare aşezare vrând să organizeze cel mai impresionant spectacol de artificii.

Pentru străini, pentru mine personal, festa nu este altceva decât un revelion sărbătorit de câteva ori pe vară, în week-enduri şi în localităţi diferite. Pentru maltezi este un mod de a-şi venera sfântul protector şi de a-şi consolida legăturile în familie şi în comunitate.

După focurile de artificii la sol, multe şi în fantastice forme şi culori, la o oră după miezul nopţii, am părăsit Gudja cu acelaşi autocar, iar localnicii au început să se împrăştie pe la casele lor pentru odihnă. Peste numai câteva ore aveau să se reunească iarăşi în centru, la biserică şi să continuie sărbătoarea sfântului protector în procesiune.

---

VIZUALIZĂRI: 3378 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI