Ulm, orasul in al carui dom urci spre cer

TIPĂREȘTE

Am ajuns in orasul lui Einstein intr-o zi schimbatoare de toamna. Am calatorit cu trenul venind din orasul Aalen si am facut o oprire de cateva ore in Ulm. Asta deoarece am primit recomandari insistente sa nu ratam panorama oferita de cel mai inalt turn de biserica din lume! Asa ca de la gara Ulm Hbf am plecat pe jos spre Ulm Munster, domul din Ulm. Dupa cateva minute pe Hirschstrasse am ajuns in piata domului.

Am vazut si domul din Milano, dar in fata turnului din Ulm am ramas cu gura cascata. Catedrala nu este gigantica dar turnul parca pur si simplu se pierde in nori. Ajunsi la baza lui cu greu puteam distinge varful cocotat la 160 de metri. Catedrala este simpla, are corpul principal, doua turnuri si mai presus de orice turnul principal. Acest turn a scapat de bombardamente in al doilea razboi mondial, deoarece zona era invaluita in ceata si mai ales pentru ca totusi costituia un excelent punct de orientare.

In interiorul catedralei deosebit de frumoase sunt vitraliile si grupurile statuare, multe dintre ele parand chiar in viata. Dupa ce am aprins lumanari si am lasat biletele de pomenire am pornit spre scarile de acces in turn. 3,5 euro intrarea si esti pe cont propriu sa urci cele 768 de trepte!

Spirala pe care se urca este foarte stransa, putine locuri in care sa vezi exteriorul si urci si urci. Din grupul cu care am fost, am ajuns singur pe platforma de sus. Ceilalti prieteni au acuzat lipsa de aer, oboseala datorata kilogramelor in plus si inima. Am facut si un popas mai lung intr-un loc deschis unde erau amplasate adevarate opere de arta, uriasele clopote de 3500kg. Dar au pierdut o panorama unica, cea mai impresionanta pe care am vazut-o vreodata de sus!

Desi era innorat, orasul se vedea clar casele din vechiul Ulm, cu acoperisuri rosii erau randuite cu o precizie tipic germana. Si Dunarea ofera un specatacol unic, serpuind linistita pe sub podurile ce o traverseaza. Cu greu te poti hotari sa parasesti acest cuib unde te simti puternic, impacat, deasupra tuturor. Coborarea mi-a parut usoara, dar senzatia de plutire insferele inalte a ramas si dupa ce am coborat in piata domului.

Am parasit cu greu piata domului, dar o ora mai tarziu cand s-a inseninat am revenit sa vedem domul stralucind splendid in soare.

In rest prin Ulm gasesti toata paleta de comercianti, de la mici buticuri cu suveniruri (nu mai este mult pina la Haloween), la magazine obisnuite sau cele de lux.

Nu am ratat prilejul de a manca la o terasa un Bratwurst asortat cu bere si apoi am plecat spre gara, calatoria continua.

Domul din Ulm este unul dintre locurile despre care pot sa spun ca Am fost Acolo, si ca este locul unde oricand spun ca Vreau sa ma duc acolo!

---

VIZUALIZĂRI: 3015 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI