Capitala celor 3 Imperii

TIPĂREȘTE

Aceasta relatare nu este descrierea celebrului Istanbul, pe care multi dintre noi il cunosc sau l/au vizitat deja. Va impartasesc doar cateva experiente personale avute in decursul celor 2 vizite in orasul de pe 2 continente, si care pot fi utile celor care isi fac un plan de calatorie.

Orasul a fost succesiv capitala a 3 imperii: Imperiul Roman de Rasarit, Imperiul Bizantin si apoi Imperiul Otoman si a purtat denumiri diferite, de la Byzantion la Constantinopole si la Istanbulul de azi. In vechile scrieri romanesti mai apare si sub denumirea de Tzarigrad, imprumutata de la rusi. In 1923 celebrul lider turc Mustafa Kemal a mutat capitala Turciei la Ankara, care este insa mai mult o resedinta administrativa, Istanbulul ramanand neoficial capitala istorica, economica si culturala a tarii. Spun asta ca sa intelegem valoarea orasului, cu o istorie de peste 2000 de ani si o populatie actuala de peste 14 mil. locuitori. Adica un loc in care ai ce sa vezi.

Am ajuns in orasul aflat pe malurile Bosforului si asezat pe 2 continente, Europa si Asia, pentru a doua oara, la finalul unei calatorii de 3 saptamani prin Turcia, relatate in 2 rewiev/uri anterioare despre Turcia de la nord la sud si Coasta de Turcoaz. Pentru ca in drumul la dus am traversat Marea Marmara cu vaporul prin stramtoarea Dardanele, acum am ales sa urcam spre Istanbul pe autostrada de la Izmir, o sosea excelenta si cu o circulatie ok.

Dar daca de la Kusadasi pana la intrarea in Istanbul am parcurs cca. 800 km in vreo 4 ore, traversarea orasului, pe unul dintre cele 2 mari poduri care leaga Asia de Europa, ne/a luat alte 3 ore. Asta pentru ca am ajuns la orele pranzului, pe la 4-5 dupa/amiaza, iar circulatia in oras era nebuna. Aveam varianta sa traversam marea din nou cu ferry/bac/ul dar am preferat podurile pentru impresia artistica si ca sa nu ne inghesuim pe vapor printre tirurile care nu aveau acces in oras.

Drumurile erau atat de aglomerate incat numai traversarea podului de pe un mal pe altul a durat cam o jumatate de ora, intr/un puhoi de masini bara la bara.

Din fericire pentru sederea in oras am ales un hotel de langa aeroport, ceea ce ne/a permis drumul doar pe bulevarde largi si cu prioritate, spre o directie bine indicata si de panourile stradale. Am avut si nevoie de putin ajutor si am intrebat o patrula de politie moto, care s/a oferit sa ne conduca pana la hotel, pe o varianta de drum la cateva minute pe care nu o gaseam, pentru ca GPSul nu avea si harta Turciei incarcata. Dar odata ajunsi la hotel Ibis dupa ce ne/am cazat am renuntat la masina pana la plecarea din Istanbul.

Primul drum in oras l/am facut desigur spre centrul vechi unde sunt aproape toate lucrurile de vazut, de la Sfanta Sofia la Moscheea Albastra si celebrul palat al sultanilor Topkapi, adica la vechea Inalta Poarta Otomana. Hotelul aflat langa aeroport pe malul Bosforului, la cca. 7 km de centru, oferea un transport cu microbuz pana in oras, contra cost. Am intrebat la receptie despre taxiuri si am fost sfatuiti sa fim prudenti caci sunt scumpe si cu preturi variabile.

Asa ca am luat bilete la microbuz pentru dus si intors. Dus adica pana in parcarea cea mare de langa Sfanta Sofia, unde opresc toate autocarele cu turisti veniti sa vada orasul.

Ceea ce am facut si noi, care dupa o documentare prealabila de cateva zile ne/am rezervat 1 zi pentru Moscheea Albastra, Sfanta Sofia si un loc mai putin cunoscut, numit Bazilica cisterna sau turceste Yerebatan Sarnici care este la propriu un fel de palat subteran, cu coloane, etaje si terase sub pamant, pe care umbli pe niste terase/poduri de piatra, inconjurate de apa. Adica o cisterna subterana facuta ca un rezervor de apa al orasului, foarte interesant de vazut si usor de gasit daca il cautati, langa piata cea mare dintre Sfanta Sofia si Moscheea Albastra.

Sfanta Sofia a fost cea mai mare biserica crestina din anul constructiei 537 pana la cucerirea Constantinopolului de catre turci la 1453, cand au transformat/o in moschee si i/au adaugat minarete, iar din 1953 a devenit muzeu. Aici accesul e cu taxa de intrare si e oarece coada la casa, dupa care puteti umbla in voie prin parc si mai ales prin spectaculoasa constructie, catacombele si etajele ei captivante.

Sspre deosebire, Moscheea Albastra este un lacas de cult in care trebuie sa intrati imbracati cuviincios, chiar daca afara e canicula si umblati in pantaloni scurti sau fuste aveti nevoie de o infatisare decenta ca sa puteti intra, gratis. Si, fiind moschee, trebuie sa va descaltati de pantofi sandale etc. dar vi se ofera la intrare o punga in care vi/i puteti duce pana la iesire, unde va incaltati la loc. Prin descult se integege totusi cu ciorapi sau sosete, ca sa nu umblati cu picioarele goale peste covoarele calcate de milioane de credinciosi sau turisti. Care turisti au culoarul lor separat, spre deosebire de mahomedani, unde barbatii merg in spatiul mare din fata iar femeile se ascund intr/un coridor pitic din lateralul cladirii. Aceeasi manevra cu descaltatul este obligatorie la orice alta moschee si orasul mai are cateva mari si frumoase care merita vizitate, dar acolo va trebui sa va descurcati cumva cu pantofii, pe care noi i/am pastrat in rucsacul gol cu care am plecat prin oras.

Intre cele 3 mari locuri vazute am mai avut ragaz si pentru o masa de pranz, tot in centrul vechi istoric al orasului, unde am descoperit o mancare mai grabita si preturi mai mari decat eram noi obisnuiti in sederile la Fethiye si Kusadasi. Dar am luat/o de buna si ne/am continuat calatoria prin oras, caci aveam un loc si o ora fixa de respectat, pentru a ajunge la intalnirea cu microbuzul care ne intorcea la hotel. Si asa ne/am plimbat prin zona turistica a orasului, interesanta, frumoasa, captivanta, desigur si prin celebrul bazar din centrul vechi, unde gasesti ce vrei si ce nu vrei.

Bazarul e un labirint acoperit si plin cu magazine, de la bijuterii si aur la haine si mancare, la cele mai variate preturi, obligatoriu negociate. Ne/am luat si noi niste maruntisuri de amintire si apoi ne/am pregatit pentru recuperarea masinii de hotel.

Aici apare noutatea, caci microbuzul ne astepta pentru de intoarcere seara la 7 sau la 22, iar noi la ora 7 am reusit sa gasim un vapor in capatul de jos al orasului, langa podul Galata, cu care am facut o calatorie pe apele Bosforului, la apusul soarelui. Am avut asfel ocazia bine planificata de a vedea ambele maluri ale orasului de pe apa, inclusiv un apus de soare ca in filmele clasice cu minarete si moschei.

Dar asta ne/a obligat sa cautam seara de la 8 la 9 Piata Taksim, celebra acum dupa revoltele care au aparut mai nou in oras. Spre norocul nostru atunci nu erau agitatii de strada, dar era mai intelept daca nu alegeam varianta asta, pentru ca locul este pe malul european dar dincolo de bucla pe care marea o face numita Cornul de aur adica dincolo de Podul Galata, unde orasul nu mai este atat de turistic. Nu va mai spun ca Piata Taksim asta e ceva mai mare ca Piata Unirii din Bucuresti iar turcaletzul de la hotel nu ne/a dat alt indiciu despre locul de intalnire, asa ca ne/am invartit noaptea la 10 de vreo 3 ori pe toate trotuarele, sunand la hotel sa comunice soferului sa ne astepte pana il gasim.

Si pentru ca soarele tocmai apusese cand il admiram noi din vapor peste apele Bosforului, orasul s/a intunecat odata cu seara si strazile au devenit altfel populate. Am luat atunci hotararea de a folosi totusi un taxi pentru a ajunge la microbuz si l/am ales cu grija, si am avut surprinderea ca pentru toti 4 sa ne ceara un pret extrem de mic, mai mic decat al microbuzului. Ce/i drept am cautat o intersectie cu mai multe taxiuri si atunci oferta a coborat corespunzator.

Si asa am aflat ca taxiul era mai ieftin ca microbuzul iar a doua zi l/am utilizat cu succes si multumire, din oras inapoi la hotel, fara nicio problema. Concret, daca microbuzul ne cerea 4 lire de persoana pana in oras, la intoarcere taxiul ne/a cerut 10 lire si i/am dat 8 tot pentru cele 4 persoane.

A doua zi am dedicat/o vizitei la palatul sultanilor Topkapi care este o adevarata gradina pe malul marii, resedinta sultanilor fiind inconjurata, pentru securitatea pe care acestia si/o doreau, de 3 ziduri succesive de cetate, cu tot atatea curti si constructii. Aici am gasit palatul propriu/zis dar si celebrul Harem, unde am platit o alta taxa de intrare separata, si toate cam scumpisoare, dar de aia mergeam, sa vedem tocmai locurile astea. Frumoase, interesante, multe dintre ele neasteptate. Va las sa va faceti singuri o parere despre fiecare in parte. Intr/una din curtile palatului am gasit si cateva terase cu mancare si bauturi reci, la preturi pe masura, unde ne/am rezumat la niste sandwichuri pentru a nu modifica prea tare bugetul zilei.

In timpul ramas am umblat si prin celebrul cartier Fener de pe malul Bosforului, cel care furniza celebrii domni fanarioti ai tarilor romane trimisi de sultan sa le conduca. Drumurile si locurile din oras mi s/au parut usoare, interesante si demne de strabatut, fara griji si probleme. Ce/i drept nu este cel mai curat oras pe care l/am vazut, iar aglomeratia si toate tipurile de oameni intalnite ne/au facut mereu atenti la genti, buzunare si alte obiecte personale.

Dar nu am avut niciun fel de incident neplacut in cele 3 zile de plimbat de dimineata pana seara sau noaptea tarziu.

Iar iesirea din oras, de data asta cu masina, am facut/o usor, dimineata la 10, pe drumul dinspre aeroport spre autostrada indicata catre Edirne, fostul oras grecest Adrianopol si prima capitala a Imperiului Otoman, dinainte de cucerirea Constantinopolelui.

Pe care va sfatuiesc sa/l cuceriti si dvs., pas cu pas, in cel putin 3/4 zile de plimbare prin oras si interesantele lui vestigii istorice. VA doresc succes.

---

VIZUALIZĂRI: 3917 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI