Turul Romaniei in 13 zile - partea II

TIPĂREȘTE

Cu ani in urma mi-a incloltit ideea de a face un tur al Romaniei, mergand cat mai aproape de marginile ei, plecand undeva, spre est si intorcandu-ma undeva dinspre vest, vazand cat mai multe obiective. Ideea parea celor ce o auzeau destul de aventuroasa, iar asta m-a incurajat. Am asezat pe hartie un plan de calatorie, pe 13 zile, astfel incat sotia, care a condus tot drumul, sa nu fie supra solicitata, iar noi sa ne alegem cu ceva, sa fie timp de vizitat. Am rezervat cazari peste tot, am bugetat calatoria, am facut toate pregatirile logistice si am plecat la drum eu sotia si baiatul nostru, Adrian, care avea atunci 15 ani. El a avut ideea sa tinem un fel de jurnal de bord, la care scriam in fiecare seara, ca sa nu pierdem detalii din calatorie. Textul este scris impreuna cu el, pozele, de asemenea au o contributie comuna..., in timp ce sotia a condus toti acesti 1100 km. Redau aici jurnalul, care surprinde aventura noastra, si poze aferente. Acum - partea II, cu zilele 7, 8, 9 si 10. Va urma partea a treia, si ultima .

A șaptea zi

Dupa o noapte friguroasa, am gasit masina plina de roua si praf, asteptandu-ne cuminte, sa plecam spre tinutul Maramuresului.

- Drum greu, cu gauri in asfalt si pietris

- Viteza mica mereu, dar peisaje unicate intr-o salbaticie de neuitat. Nu avem semnale la telefoane…

- Ajungem cu greu la Borsa, apoi la Viseu de Sus, si intr-un final, dupa o calatorie epuizanta, datorata si inceputului de canicula ce ne-a apasat spre pranz, am ajuns in Sighetul Marmatiei, un oras in care se amesteca influenta modernismului, cu cultura maramureseana, abia mijita intre santiere si praful orasului.

- Cazare la pensiunea Siesta, undeva in drumul catre Satu Mare, pe care vom pleca maine, o locatie aerisita.

- Repede in oras, pentru a vedea celebrul memorial al comunismului, in la fel de celebra inchisoare Sighet, intre zidurile careia n-ai cum sa nu simti inca durerea si suferinta, celor ce-au trecut pe aici.

- Dupa o lectie de istorie trista, vizitam orasul care ne dezamageste usor, din cauza prafului, proastei serviri la o mica terasa, caldurii din ce in mai insuportabile, si atmosferei de santier care acopera cu prisosinta asteptarile noastre.

- Seara, la terasa motelului, petrecem clipe minunate, dar oboseala este mai puternica decat dorinta sorbirii clipelor, asa incat ne refugiem in camera, unde ne asteapta un somn bun, in vederea calatoriei de a doua zi, catre Tășnad si apa lui termala, drum in care, vom vedea cimitirul vesel din Sapanta. Abia astept!

A opta zi

Dupa o noapte odihnitoare, am plecat din Sighet inca sub imperiul impresiilor muzeului Memorial al comunismului, dar plini de speranta, stiind ca de acum ne indreptam spre Satu Mare, iar in acest drum intalnim celebra localitate din Maramures, Săpânța, unde este Cimitirul Vesel - unic in Europa si probabil in lume, pentru ideea unui loc cu morminte ce este incarcat de… veselie.

Cimitirul este amenajat ca un muzeu, avand taxa de intrare, iar inauntru gasim, pe langa inscriptiile in versuri si culori de pe cruci, si putin santier, in spate existand mici lucrari de constructii. Ne invartim printre morminte amuzati, iar de afara, de pe alee, ne cumparam cateva”efecte” din Tara Oasului: o cruce in miniatura, reproducand una din cimitir, in culori vii si cateva versuri amuzante, clopuri de oseni, o ie autentica a locului, si un mic set de canute traditionale in care, cand voi sorbi in Bucuresti palinca, sa-mi aminteasca de aceste tinuturi minunate.

Pana la Satu Mare, intalnim satul Certeze, si el celebru datorita faptului ca, desi este o simpla asezare maramureseana, vezi aici vila langa vila, casa de lux langa casa de lux, o risipa inimaginabila de constructii de lux, ridicate probabil de locuitorii care lucreaza cea mai mare parte a anului in strainatate.

La Satu Mare ni se face foame si mancam o shaorma ca la Bucuresti in centru, apoi plecam rapid catre Tăşnad, via Carei Fiind sambata, deci inceput de weeck-end, gasim o aglomeratie mare si abia ne cazam intr-o camera de rezerva a motelului de acolo, desi aveam alte asteptari.

Dupa-amiaza suntem la strand, unde, in afara de bazinele cu apa termala cu adancime mica, avem si un bazin cu apa obisnuita, rece, unde putem inota in voie.

Mancam la strand pe o terasa si ramanem pana se lasa intunericul in zona, apoi mergem sa dormim in micuta camera de motel. Noaptea nu este intr-atat de odihnitoare pe cat am dori, din cauza unei nunti, ale carei “zgomote” se aud pana la noi, precum si din cauza inghesuielii din paturi. Baia nu are dus, spatiul este nepermis de mic, asa ca nu facem poze in camera si, din pacate, uitand in camera aparatul foto, nu avem poze nici de la strand. Am pozat totusi motelul de afara.

Maine mergem la Baile Felix, langa Oradea.

A noua zi

Plecand din Tasnad, pret de cativa kilometri, ne-am revarsat furia cum n-am mai făcut-o niciodată! . Un drum super gaurit, de parca era dupa bombardamente… Cu greu am intrat pe cale normala, spre Marghita, apoi catre Oradea, in cautarea Bailor Felix - promisiune de continuare a distractiei in apa la strand. Nu avem nimic pregatit pentru cazare, asa ca mergem la hotelurile intalnite, dar preturile ne darama. Cu putin noroc, la distanta mica de strandul termal, gasim pensiunea “Select”, oferind conditii mai mult decat deosebite, la un pret suportabil.

Dupa amiaza ne balacim in apa calda a strandului, intr-un loc bine amenajat, curat, organizat, dar avand un pret de intrare cam piperat. In incinta poti consuma o bere, un suc, sau un gratar, dar este o singura terasa, iar coada ne taie din elan. Continuam balaceala in apa binefacatoare, pentru ca, spre seara, sa ne retragem in camera pentru dus, siesta, internet, stiri, urmand a iesi in oras la restaurant.

Afara se innoreaza usor, asa ca ne luam la noi si ceva de imbracat mai gros, in caz ca va ploua. Centrul statiunii este foarte animat, plin de manele, struguri, piata cu de toate, terase si miros de mici. Alegem terasa “Rustic”, unde speram sa avem parte de o seara placuta.

Afara incepe sa ploua torential, dar este numai o ploaie scurta de vara, care nu ne afecteaza pentru ca suntem la adapost, in minunata terasa in care avem parte de o servire foarte buna. Ne bucuram de clipe deosebite si de o cina copioasa, apoi mergem catre “casa” prin mirosul umed al ploii care tocmai s-a oprit, jinduind la o noapte racoroasa si odihnitoare.

In camera zabovim la televizor si la internet, astfel incat adormim destul de tarziu.

Maine mergem la Arad, unde avem un aranjament cu niste prieteni ai mei.

A zecea zi

Drumul pana la Arad este destul de scurt, trecem prin cateva localitati in care nu mai fusesem, iar la intrarea in oras, ne asteapta cineva, care ne conduce la cazare, la o pensiune deosebita, in afara metropolei.

Ajunsi la destinatie, ne schimbam si asteptam o masina care ne va conduce sa vizitam orasul. Aradul este foarte aglomerat, afara este semi-canicula, asa ca optam pentru a intra in parcul strandului, intr-o zona plina de verdeata, alei, terase primitoare, de unde vedem si Muresul. Luam loc la o masa si ne bucuram de atmnosfera parcului din jur, insa nu comandam prea multe de mancare, pentru ca seara suntem invitati in curtea pensiunii la gratar.

In drumul inapoi spre locul de cazare, cercetam cu privirea orasul si admiram arhitectura deosebita. Seara incingem un gratar in curte, dar Adrian nu se simte bine - cred ca a racit la piscina cu apa rece de la Tăşnad, alta explicatie nu cred sa fie.

Se uită mai mult la televizor, apoi adoarme devreme, de-acum l-a ajuns si pe el oboseala dupa atata timp plecati de acasa, in timp ce noi petrecem la aer liber, in curte, gratie unor gazde absolut deosebite.

Maine, conform graficului, ne indreptam catre Caransebes.

---

VIZUALIZĂRI: 1372 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI