Thailanda mea - Episodul 2 / BKK, fascinant si incitant

TIPĂREȘTE

BKK – un oras imens, nu doar prin cel mai lung nume din lume (scris in limba thailandeza), ci si prin numarul de locuitori (este aproape cat jumatate din toata tara noastra!), un oras care vibreaza pana tarziu de tot in noapte, nu are cum sa nu te fascineze! Aici gasesti o lume veche, si una noua, libertatea de a face ce vrei, cum vrei, unde vrei, libertatea de miscare, de a alege din nenumarate posibilitati -ce sa mananci, cum sa te imbraci, libertatea de a TRAI cu putine griji, fiind multumit cu ce ai azi!

Thailanda nu e o tara saraca, este cel mai mare exportator de orez din lume, masinile sunt extrem de multe si sunt multe noi, toate ingrijite, mancarea e ieftina, lucrurile strict necesare sunt ieftine, extrem de multi oameni au smartphone, au o infrastructura foarte buna (in BKK, prin mijlocul orasului e autostrada construita de nemti!), dar asa cum e de asteptat, fiind atat de multi, sunt si multi oameni saraci, care traiesc de pe o zi pe alta, cu foarte putin -acesti oameni sunt thailandezii adevarati, cei care reprezinta “tara celor 1000 zambete “, pentru ca. desi nu inteleg o boaba de limba straina, zambesc, te saluta, sunt dornici sa te ajute, sa-ti ofere ce au, fara sa-si doreasca sa se imbogateasca de pe urma ta, pentru ca esti farang si esti bogat!

I-am intalnit peste tot-pe strazile mai putin turistice, in pietele locale, si mai mici, si mai mari, pe canalele de pe Chao Praya, etc

La prima vedere este foarte greu sa-i deosebesti de acei thailandezi draguti, care vorbesc engleza, si care apar de nicaieri dornici sa te ajute pentru ca te vad incurcat, cautand ceva pe harta! Atentie mare, nu cadeti in capcana lor, orice v-ar spune- sunt gata sa spuna orice: ca templul Wat Arun (the temple of dawn) e inchis la orele 15 (desi se inchide la 18), ca orice loc unde vrei sa mergi s-a inchis, a ars, a murit propietarul, ca hotelul in care locuiesti s-a inchis (am auzit-o si pe asta, desi atunci plecasem de acolo de 10 minute), dar stiu ei un loc minunat unde sa te duca doar pentru 10 bath!! am auzit si pentru 5 bath!! (100 bath=10 ron)

Cum ii deosebesti de oamenii adevarati? Sunt imbracati bine, vorbesc engleza, stau in intersectii, langa semnele de orientare, unde sunt harti publice, in locuri unde te pot agata! Si din pacate, inca au succes!

Orice v-ar spune, le multumiti politicos, si mergeti mai departe unde aveti treaba!

Printre acesti combinatori, sunt si oameni cinstiti, soferi de taxi, tuk tuk, pe care i-am gasit, de regula, dupa trei incercari ratate (inainte de a urca in taxi cereti meter, daca nu spune da, nu urcati! Pentru meter se apasa butonul doar o data, sau pleaca de la o km si 35 bath aparatul, asa e pornirea -in medie, cam 6 bath/ km e tariful!

Pentru tuk tuk negociati inainte de a va urca, cu unii merge, altii nu accepta sub nici o forma, mai bine se invart singuri, fara clienti, decat sa munceasca corect!

Hotelul nostru nu avea agentie de turism proprie, lucru care nu ne-a deranjat, pentru ca nimeni nu a venit peste noi sa ne vanda ceva, dar nici harti turistice sau alte pliante pentru turisti -pe acestea le-am gasit la biroul de info turistic, de pe langa grand palace!

Am ales hotelul Rambuttri Village Inn & Plaza, datorita in primul rand locatiei -in BKK vechi, aproape de cele trei atractii principale din oras, aproape de faimosul khao san road (doar nu poti sa vii in BKK si sa nu vezi KS!!), aproape de multe restaurante locale, street food e foarte buna si ieftina in BKK, si vanzatorii inteleg ceva engleza, asa ca esti in siguranta! Preturile sunt in jur de 40-60 bath pentru o portie zdravana de mancare (celebrele thai pad, noodles, tom yum). fresh-urile in jur de 25-30 bath, iar fructele, preferatele mele in jur de 20 bath portia (cel mai mult mi-a placut ananasul, extrem de parfumat si dulce..., clatitele in jur de 30 bath! Toata lumea stie ca regulile lor de igiena sunt altele decat cele cu care suntem noi obisnuiti, deci nu cauta nod in papura, ca n-are sens / stau prost la capitolul servetele, cosuri de gunoi, toalete publice, dar asta nu inseamna ca nu te poti descurca si nu te poti simti bine! Daca pot milioane de turisti din toata lumea, poti si tu, atata vreme cat alegi sa mergi acolo!

In BKK am mers mult pe jos, pentru ca ne place, pentru ca am vrut sa descoperim orasul calcand, simtind, vazand, pentru ca vremea a fost extraordinara (nu caldura mare, nu umiditate mare, nu poluare fara limite, am vazut cerul albastru al BKK in fiecare zi din cele petrecute acolo, dar am experimentat si taxi, tuk tuk, long boat pe chao praya! Nu am mers cu BTS sau MRT pentru ca nu erau in planul nostru, pentru ca nu am vrut sa mergem in orasul nou, in zona mall-urilor, si pentru ca mare parte din acea zona- era inchisa sau ocupata de protestari =siam squire, este punctul principal al protestelor care se desfasoara de 70 zile!

Am trecut si noi prin zone unde pichetau sau unde fusesera inainte si se vedeau clar urme de lupte, masini arse, geamuri sparte, urme de gloante pe langa Monumentul Democratiei!

In prima seara, pentru ca am ajuns tarziu, pe la 21. am iesit sa cunoastem zona -imediat cum iesi din hotel sunt doua restaurante, banci, case de schimb, agentie de turism, croitorii (pt celebrele costume la comanda facute de croitorii indieni), apoi in dreapta pe soi rambuttri gasesti alte restaurante, street food, bazar, masaj, tot ce vrei!

In stanga tuk tk si taxi DE EVITAT, si imediat ai iesit in strada principala, unde la dreapta 50 metri si apoi prima la stanga am ajuns pe Khao San! Desi atat de aproape, toata nebunia, aglomeratia, zgomotul, agitatia de aici pareau din alta lume fata de soi Rambuttri, strada noastra -alegeti la fel, daca vreti sa dormiti vreun pic noaptea!

Khao san e un amestec ciudat intre mecca backpaker-ilor care vin sa se distreze pe bani putini, si noul care s-a infiltrat prin starbucks, mc donalds, intre muzica reggae a lui bob marley si muzica dance a Alexandrei Stan))

Sunt oameni de toate culorile, de toate varstele, unii inteleg corect ideea de backpacker, altii nu, aratand murdari, neingrijiti, lucru pe care nu l-am vazut nici la cei mai saraci thailandezi -nu aveau conditii, dar apa si sapun aveau, si se spalau la galeata, atat pe ei, cat si hainele lor!

Dupa nebunia de culori, mirosuri, arome, sunete, dupa ce am explorat cateva ore, am mancat niste chicken noodles foarte buni de la o doamna foarte draguta, am testat un scorpion care nu mi-a placut deloc (carcasa e normal sa fie tare, dar carnea era uscata rau, fara nici un gust!!) am traversat strada si am ajuns in linistea de la rambuttri, unde am adormit imediat! Urmau doua zile pline de explorare!

---

VIZUALIZĂRI: 4357 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI