Turism de-o zi: Observatorul seismologic Vrâncioaia, locul unde se împart cutremurele

TIPĂREȘTE

Motto: Întrebare:”Cum se spune, în lb. germană, la ”cutremur”? ” Bulă, răspunde: ”Izbitdezid”

Știu că nu vă era dor de mine și de postările mele, dar, cum în viață nu e numai cum dorești, iată-mă-s cu o nouă postare. Nu ascund că m-am grăbit să postez primul, acest review, nu de alta, dar iar mi-o lua înainte Crazy Mouse, pe care-l și salut cu această ocazie, că numai el postează despre zone frumoase din Vrancea înainte de-a apuca să scriu despre ele. Și mi-i ciudă, zău!

Azi o să vă fac un review cutremurător: vă propun Observatorul seismologic ”Dr. Cornelius Radu” Vrâncioaia.

Ca să știți și voi că Vrancea nu are doar legenda Babei Vrâncioaia ci și povestea, din păcate atât de reală, a faliei tectonice de ne zguduie când și cînd și anume când vrea ea.

Este normal că cei care locuiți hăt-hăt prin țară nu o să veniți acoleașa să vedeți ce și cum e cu zguduiala planetei, deși, ce știu eu, e o țară liberă și putem circula pe unde vedem cu ochii și cât ne ține rezervorul cu carburant.

Ăștia de stăm prin Vrancea, dacă nu avem ce face într-o duminică dimineața, când ești după o nuntă și încă nu ți-ai revenit din durerea darului în bani dat pe masă, poți pentru ca să te urci în automobilul de ți l-o dat Dumnezeu și să pleci, cumințel, spre comuna Vrâncioaia.

Comuna asta, Vrâncioaia, are o poveste aparte, pe care v-o spui numaidecât, dacă mă lăsați olecuță.

Iacă ce vreau să vă spui despre ea:

Așezarea, în sine, este de dată relativ recentă, de prin 1788, în scriptele Episcopiei Buzăului, cu o biserică și 18 fumuri, adică 18 familii, plătitoare de dări. Pe atunci se chema Scatul Văsuiului și, mai apoi, Văsui. Avea, la începuturile ei, două sate în componență Văsui și Poiana. Satul Poiana este chiar de dinaintea Văsuiului, fiind atestat pe la 1760.

Pentru că legenda Babei Vrâncioaia și a celor 7 băieți ai ei, care l-ar fi ajutat pe Ștefan cel Mare să-i bată pe turci, la 1478, localiza casa acesteia prin acele locuri, pe la 1934 s-a luat măsura schimbării numelui în ”Vrâncioaia”. Culmea este că nu s-a putut localiza, niciodată, cu exactitate presupusa casă a acesteia, dar a rămas ca-n tren: Baba Vrâncioaia trebuia să locuiască în Vrâncioaia! Și, pentru că toate acestea trebuiau să poarte un nume, Vrâncioaia a rămas!

În decursul timpului, comuna, ca și formă de organizare administrativ-teritorială, a fost fie la Vrâncioaia, fie la Poiana.

În anul 1968, la noua reorganizare administrativ-teritorială i s-au adăugat și satele: Spinești, Bodești, Muncei si Ploștina.

Ca și personalități, din Vrâncioaia s-au ridicat:

Neculai Jechianu - o legendă a Vrancei Arhaice – dascal si parlamentar, deţinut politic de comunişti pentru că înfiinţase la Vrâncioaia: Şcoala Superioară Ţărănească, Căminul Cultural, construise Biserica, înfiinţase Cooperativa ,,Unirea Vrancei”, Camera Agricolă, Staţia Seismică şi chiar Baia Comunală.

În fața școlii din Vrâncioaia este un bust care-l omagiază

- Ion Diaconu – Folclorist. Nascut la 24 sept 1903, sat Spineşti, comuna Vrâncioaia, mort pe 9 dec. 1984, la Iaşi. Profesor de română, folclorist, etnograf, dialectolog şi publicist. Este autorul unui procedeu original de cercetare a creaţiei populare în teren, numit experiment folcloric prin racordaj, metodă sincronică etnografic-folcloric-dialectală, asociată cu geografia lingvistică, muzicologia, sociologia, experimentul biologic, investigaţia istorică, etnografia etc.

În plus, cei care nu au acceptat societatea comunistă s-au ascuns prin munții Vrâncioaiei mult timp și au și ripostat extrem de violent contra trupelor de securitate chemate să-i dilească!

Ca să ajungi la Vrâncioaia, pleci la Focșani și iei drumul spre munți, prin Bariera Vrancei. Urci la Vidra și, mai departe, la Valea Sării și, la capăt, se face o bifurcație: spre Tulnici, în dreapta și spre Năruja, spre cealaltă dreaptă.

Mergeți mai departe, spre Năruja și, după vreo 4-5 km, dați de-o altă intersecție, care face spre Vrâncioaia.

Drumul este tare frumos, câtva timp mergând pe lângă albia Putnei, Putnă în care încă nu s-a vărsat Zăbala. Șoseaua este bună, taie pădurea și acuma, în începutul ăsta de toamnă blajină, culorile încep să se diversifice.

După alți 4 km, ajungi în satul Vrâncioaia. Satul este mic, adunat pe lângă șosea. Primăria, școala generală, sunt lângă drum și, deasemenea și Observatorul seismologic.

Acuma o dăm pe un pic de știință, să vă explic ce este acela un cutremur și ce vrea el. Și, mai ales, de ce se zguduie, mai ales, Vrancea.

Vă zic eu, că știu, că zona Vrancea este cea mai activă zonă seismică din Românica. Cică, aceste cutremure au o particularitate interesantă, pentru că aceste zbânțuieli ale pământului se produc cu o anumită regularitate. Regularitatea asta însă nu ne ajută prea mult, pentru că, fiind cutremure de mare adâncime, nu se pot face predicții cu privire la momentul producerii lor.

Mă rog, aceste cutremure se produc pentru că, icișa, sub pământul ăsta glorios, este zona de convergenţă între mai multe blocuri tectonice, sub-plăci, care sunt influenţate de mişcările unor plăci tectonice majore, cu caracter continental și anume ălea din zona tectonică euro-asiatică, africană și Indo-australiană. Na-vă, să vă mai puneți, cu noi, vrâncenii!

După cutremurele produse în Vrancea se determină seismicitatea României, pentru că aici se produc cutremure de puteri mari, de 7,6 sau 7,7 grade, pe scara Richter.

Mai mult, aceste cutremure lovesc pe arii întinse:Moldova, pe direcția Focșani - Mărășești - Iași- Chișinău și spre sud-vest, în Câmpia Română, pe direcția București-Zimnicea -Sofia.

Mai aflați că, anual, în Vrancea se produc peste 100 de cutremure, dar îs mititele, ca putere și numai vreo 10-12, mai acătării, de peste 4,5 grade. Cică e bine să se producă puzderia aia de cutremure mititele, că astfel se eliberează tensiunea intertectonică și nu se produce ăla, marele, de ne-ngrozește pe toți.

Că veni vorba, vă fac aicea și o scurtă istorie a celor mai mari cutremure de s-au produs în Vrancea, așa, să vă faceți o idee:

Un prim mare cutremur, din alea de se știe de ele, a fost pe 14/26 octombrie 1802 și cică a avut o magnitudine de 7,6 grade pe scara Richter. S-a simțit binișor în toată Europa.

Pe urmă, pe data de 11/23. ianuarie 1838 a mai venit unul, baban și el, de 7,2 grade pe aceeași scară.

Pe urmă, la 6 octombrie 1908, altul, de 7 grade și, la 10 noiembrie 1940, ăla tare de tot, de-a lovit rău Bucureștiul, de 7,4 grade.

La 4 martie 1977 a fost cutremurul de 7,4 grade și apoi, ăla din vara lui 1990.

Urmare a activității seismice din România, Vrancea este în primele de zone cu risc extrem de mare de producere a unui seism de foarte mare putere. Na, belea, vând casă în Mărășești și mă mut în altă zonă a României.

Cam atâta despre cutremure, hai să vorbim despre ceva vesel și anume despre Observatorul seismologic din Vrâncioaia.

Observatorul a fost deschis în 1942, după producerea marelui cutremur din noiembrie 1940.

Ca la români, la doi ani după ce-a fost deschisă, stația de observare a fost închisă și așa a stat pe durata războiului mondial. Între anii 1952-1956 a funcționat sporadic.

Abia în 1964 seismologul Cornelius Radu a redeschis stația, în niște condiții modeste. În anul 2003 s-a hotărât ca acest observator seismologic să-i poarte numele.

În 1977, după producerea cutremurului din martie, echipamentul stației a fost înnoit constant, astfel încât, în prezent, stația are printre cele mai moderne sisteme de supraveghere a activității tectonice din țară. Din 1980, prin echiparea sa cu seismograf S13, a devenit stația principala a rețelei seismice cu telemetrarea datelor la București.

În prezent, România are singurul Sistem de Avertizare Seismică în Timp Real din lume, implementat la Observatorul Seismologic Ploştina-Vrâncioaia, cea mai activă zonă seismic din ţară.

Potrivit proiectului Institutului Naţional de Fizică a Pământului împreună cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Sistemul de Avertizare Seismică în Timp Real de la Ploştina-Vrîncioaia ar trebui să emită semnale înainte de producerea cutremurelor cu magnitudine mai mare de şapte grade pe scara Richter, cu 28 de secunde înainte de producerea seismului.

Este drept, nu poți face mare brânză în aceste 28 de secunde, nici măcar rugăciunea nu ți-o poți termina, dar, cică, timpul este util pentru anumiți producători de anumite produse, care pot lua măsuri imediate de oprire a procesului tehnologic: Institutul de Fizică Atomică, care poate să-și oprească jucărelele, Apa Grea de la Tr. Severin, Arpechim-ul și-or mai fi și alte fabricuțe de care nu știm și nici nu trebuie să știm!

Personalul de la Observator spune că studiul mișcărilor tectonice ne ajută să ne educăm în spiritul în care ne putem salva de urmările produse de astfel de zgâlțâieli, ceea ce, dacă tot nu le putem opri, ne ajută.

Am văzut și niște exponate, vechi de când corbii albi dar care, sunt funcționale și în ziua de astăzi! Multe din ele vin de la ruși (de la ruși vine ploaia) și cică au fost foarte bune și utile. Mai sunt și niște aparate aduse de la chinezi, iar acuma lucrăm cu aparatură făcută de americani, de la o firmă despre care am uitat cum se numește, atâta doar că e condusă de un român, ați ghicit. O somitate căreia i-a fost recunoscută valoarea în afară, în România fiind nevoit să stea la rând, pe durată nedeterminată. După ce o să moară, o să-i facem o statuie!

După cum vă spuneam, dacă locuiești prin Timișoara, n-are rost să vii, ață, la Vrâncioaia, ca să vizitezi așa ceva, dar, dacă, din întâmplare, ești pe-acolo, de ce nu? Iar noi, ăștia din Vrancea, așa după cum spuneam, într-o dimineață de duminică, te poți urca în mașină, îți pui sandvișul cu salam și cașcaval și o sticlă de apă plată și poți pleca spre Vrâncioaia. Nu de alta, dar, dacă vrei doar să mănânci, ai destule locuri frumoase în care te poți așeza pe fund, în iarbă, pe malul Putnei și să-ți molfăi mâncarea, bucurându-te de peisaj.

Zic și eu!

---

VIZUALIZĂRI: 4442 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI