Un vis implinit

TIPĂREȘTE

Maretia si grandoarea Versailles-ului m-a atras mereu, dar cele zarite la fata locului au intrecut cu mult orice imaginatie... Nu cred ca vizita noastra la Paris ar fi fost completa fara aceasta deplasare, as fi ramas mereu cu gandul ca ceva a lipsit...

Sa purcedem, asadar, la drum! Informatiile adunate din aceasta comunitate mi-au indicat faptul ca e extrem de util sa ne cumparam un Museum Pass, daca vrem sa vedem cat mai multe, cu bani cat mai putini, asa ca am hotarat ca 2 din cele 4 zile sa le valorificam la maximum, iar celelalte doua, respectiv prima si ultima zi, sa fie mai lejere.

Prima zi a fost dedicata (cum altfel?) turnului Eiffel si unei croaziere pe Sena, iar ultima cartierului La Defense.

A doua zi am fi vrut sa mergem la Versailles, dar a plouat si ne-am razgandit. Ne-am reorientat spre Domul Invalizilor, Notre Dame si Arcul de Triumf, fara sa avem nici un regret ulterior.

A treia zi am plecat in sfarsit catre castel si marturisesc ca nerabdarea ma coplesea! Inarmati cu nelipsitele harti ale metroului si cele de RER, am ajuns pe la ora 9 intr-o statie de tren, destul de goala si putin cam sinistra. Am inteles mai apoi de ce era asa, un tren cu aceeasi destinatie plecase de curand, asa ca am mai asteptat vreo 15 min. pana la urmatorul. Trenul, cam dubios si el, plin de tuciurii cu mirosurile aferente, nu ne-a prea incantat, ba chiar s-a aglomerat pana la refuz. La capat de linie, imbulzeala in toata regula, parca erai in Romania!

O mare de oameni serpuia de-a lungul trotuarelor, am traversat strada si ne-am lasat dusi de val catre castel, caci care alta putea fi destinatia finala?

Eheee, aici se schimba treaba... caci am zarit portile aurite de la mare distanta si, castelana din mine, a grabit pasul frumusel, fara discutii.

Ajungem, cum zic, la poarta, aici alt puhoi ce astepta sa intre. Aveam experienta celor 2 ore de la turnulet, de o zi inainte, asa ca randul asta parea mic copil! In plus, detineam permisul de trecere si nu mai trebuia sa mai luam bilete, deci, o coada mai putin, avantaj - Noi!

Ne asezam cuminti, mai tragem niste poze, intre timp, sa ramana posteritatii si neamurilor dovada ca am fost si noi la curtea regelui Soare, cand langa noi auzim dulcele grai romanesc... O grupare de vreo 5-6 indivizi intrasera cu tupeu inaintea noastra, sustinand cu aplomb celor de la controlul de securitate ca au fost la rand, dupa care, crezand ca nu ii intelege nimeni, radeau si isi bateau joc de prostii care asteptau in mod civilizat sa intre. Atunci mi-a fost rusine pentru prima data ca sunt romanca, mi-a fost rusine sa le trantesc in fata faptul ca ii inteleg si nu sunt de acord cu ei, cu ceea ce fac. N-am putut sa zic nimic, mi-am inghitit furia si dispretul si am mers mai departe, fiindca nu voiam ca niste nemernici sa imi strice pofta de viata!

Am intrat, in sfarsit si tot ce a fost rau mi s-a sters instantaneu din memorie...

Amintirile sunt proaspete inca, revad salile prin care am trecut, capela, dormitoarele regale, Galeria oglinzilor, totul era mai frumos in realitate. Lumea, multa, galagioasa, dornica sa vada totul, sotul meu - iritat fiindca zaboveam prosteste in fata unui exponat despre care citisem sau auzisem si pe care il recunosteam ca pe un prieten uitat! Mai intarziam si cu inca o poza, inca o poza, inca...

Nu stiu cand au trecut 2 ore, stiu ca m-am trezit in afara castelului, pe langa bazinele rectangulare de unde incepea panorama superba a gradinilor. Na, ca aici iar m-a pierdut sotul! As fi vrut sa merg si cu trenuletul sa vad tot, as fi vrut si pe jos, sa bat la pas aleile si sa simt pietrisul marunt si alb sub talpi... Am ales ultima varianta, ne-am plimbat indelung prin gradini, prin labirinturi, am vizitat apoi Grand Trianon si Petit Trianon, am ratat ferma Mariei Antoinette, dupa care ne-a prins o ploaie zdravana ce a pus punct vizitei noastre la Versailles.

Nefiind week-end, nu am prins spectacolul Fantanilor muzicale, dar chiar si asa am plecat de acolo cu promisiunea ferma facuta mie, ca intr-o zi ma voi intoarce si voi revedea tot!

Nu ajung cateva ore sa vizitezi Versailles-ul, e imens, si datorita aglomeratiei, timpul se mai scurteaza, dar e o experienta de neuitat, va recomand cu caldura sa o traiti si voi!

Nu am detaliat in amanunt fiecare incapere prin care am trecut, exista aici pe site, oameni priceputi si foarte documentati care au facut-o deja, mult mai exact decat as face-o eu acum, dupa 1 an. M-am straduit, in schimb, sa va redau voua emotia pe care am simtit-o atunci, trairile, gandurile si sentimentele de nedescris ce ma insoteau la vremea respectiva!

In ceea ce priveste costurile, pretul la biletul de tren a fost vreo 13 euro-doua persoane dus. intors-fiindca abonamentul de transport Paris Visite nu acoperea deplasarea in afara Parisului.

Intrarea la castel nu stiu cat era, dar noi cu 75 de euro am avut 2 abonamente Museum Pass pe 2 zile, economisind inca vreo 75 daca ar fi fost sa platim intrarile separat la muzee (nemaivorbind de timpul pretios salvat la intrari, unde aveam prioritate).

---

VIZUALIZĂRI: 2099 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI