La Moara Dragaicilor [Maracineni], langa Buzau

TIPĂREȘTE

Un concediu se incheie in mod normal cu drumul spre casa. Concediul din acest an l-am petrecut in Bucovina, gazda fiindu-ne pentru a doua oara Casa Vero (vezi impresii) din Vama, judetul Suceava, o locatie pe care o recomandam cu drag.

Am vizitat multe obiective din judetele Neamt si Suceava despre care am scris impresiile noastre pe AFA.

Am fost la mai multe dintre manastirile din zona intre care: la Sf. Ioan din Suceava (vezi impresii), la Voronet (vezi impresii), la Moldovita (vezi impresii), la Putna (vezi impresii), la Solca (vezi impresii), dar si la altele despre care puteti gasi review-urile mele. Ne-am orientat si catre o serie de obiective speciale cum ar fi Muzeul Arta Lemnului din Campulung Moldovenesc (vezi impresii) si Muzeul Oului din Vama (vezi impresii) – doua muzee de exceptie, pe care nu trebuie sa le ocoliti; dar ne-am si incarcat bateriile si in natura urcand la Pietrele Doamnei in Rarau (vezi impresii). Pe ruta de intoarcere ne-am vizitat rudele din Moldova in Dorohoi si Botosani, si am trecut sa aprindem si cate o lumanare pe la cei dragi noua care au plecat dintre noi. Astfel am ocolit in mod deliberat prin Iasi si Vaslui, unde ne-am cazat la Hotel Zimbru (vezi impresii) in Iasi pe care il recomandam, dar cu comment-urile din review, respectiv la Hotel Premier din Barlad (vezi impresii), pe care va rugam chiar sa il evitati, nu inainte de a citi peripetiile noastre, de neuitat (pentru noi cel putin).

Si iata-ne deja in drum spre casa, spre parfuitul si poluatul Bucuresti, care astazi cand scriu aceste randuri serbeaza zilele sale de batran de 555 de ani de la atestarea sa documentara.

Am abordat traseul clasic de la Barlad spre Bucuresti via centura Tecuciului, a Focsaniului, Ramnicu Sarat, Buzau, Urziceni; adica E581 si apoi E85; drum de circa 4 ore si circa 270 km. Pe la ora pranzului, intrucat acasa ne astepta frigiderul gol, am hotarit sa facem o halta langa Buzau, intr-o locatie pe care eu o cunosteam, dar pe langa care am trecut de zeci si zeci de ori, in drumurile mele spre / dinspre Moldova.

Localitatea dinainte de Buzau, cu 2 benzi pe sens, si foarte aglomerata, si de multe ori supravegheata cu radarele politiei rutiere, se numeste Maracineni. Ea este despartita de municipiul Buzau practic doar de podul peste raul Buzau. Am oprit exact la iesirea din localitate pe strada laterala dinainte de pod dupa circa doua ore din Barlad. Am traversat pe coltul opus, pe trecerea de pietoni din fata noastra, cu mare atentie datorita traficului intens.

Ne-am indreptat catre Restaurantul “”La Moara Dragaicilor”” pe care il recunoastem si dupa moara amplasata simbolic pe peretele frontal al constructiei.

Restaurantul asigura locuri de parcare amenjate, pe trotuarul, din fata sa, dar acestea sunt accesibile usor doar de pe sensul de mers spre Moldova, pentru ca de pe celalalt sens nu exista practice o posibilitate de intoarcere regulamentara in proximitate. La etajul constructiei deasupra unui geam este construita o moara cu palete metalice. Localul ofera si servicii de cazare, asa cum scrie chiar pe poarta de la intrarea in curte. Gardul este construit din barne de lemn groase, un fel de tapuse. In curte te intampina banci din lemn si mese, la coltul carora sunt amplasate umbrele.

Un mesaj inscriptionat (vezi foto atasate) inca de la poarta ne poarta in atmosfera locului:

Deci e clar ca ne simtim deja bineveniti! Foame ne era, dar in curand ne va si “”pali””, sete ne era, dar in curand avea sa ne “”arda””, daca a dat norocul peste noi, asta nu stiu sa apreciez, daca are legatura cu locul sau era doar o rima potrivita, pentru ca eu ma stiu destul de norocos de felul meu dintotdeauna. Vai ce optimist sunt! Ia sa nu ma mai laud ca nu se cade!

Dupa randul de mese din curte din dreptul intrarii in curte, chiar in fata zidului constructiei, pe o banca din lemn, se odihneste un roman (manechin) cu palarie de paie sa nu il bata soarele, cu un sir de carnati intr-o mana (or fi fost plescoi?) si cu o roata de cascaval la sub brat. Imbracat cu ie romaneasca, cu cingatoare, incaltat cu poinci, de aceea l-am catalogat mai sus drept roman. De partae cealalta a usii alt manechin, tot roman, of course (!), tine in brate un butoi cu cep.

In curte in dreapta intrarii este amenajata o masa mai mare intr-un car.

In stanga intr-un spatiu acoperit, ca un cort foarte mare sustinut insa de barne de lemn, se afla multe mese, unde de altfel si erau asezati majoritatea mesenilor. In barnele din lemn, de sustinere, sunt battue cuie, de care sunt atarnate farfurii (blide) din ceramic pictate cu diferite motive floarale sau de alt fel, cani si de jur imprejur spatial este impodobit cu elemente specifice gospodariilor taranesti (in specila mai vechi).

Locul este superb amenajat, cu gust.

Ne-am asezat la o masa. In zona se miscau mai multi chelneri si o chelnerita, era multa lume asezata la mese, semn bun pentru noi ca ar fi mancare buna si ca ne vom misca si repejor.

A venit chelnerul si ne-a inmanat lista de bucate. Aceasta era o adevarata carte de bucate, in care iti trebuia ceva timp sa citesti despre toate bucatele ofertate. Prezentarea bucatelor in lista de meniuri era foarte atractiva, denumirile si descrierile erau insotite in multe cazuri de imagini ale felului respective de mancare, un rol important avand aspectul, aranjarea pe farfurie.

Mi-a fost greu sa aleg, pentru ca dupa parcurgerea “”cartii cu poze si text”” iti lasa gura apa, basca faptul ca spre alte mese chelnerii se indreptau cu farfurii pline, care mai de care mai aratoase si sunt sigur si gustoase, asta dupa aromele pe care le raspandeau in jur.

Am comandat intre altele un platou cu carnati de Plescoi, mici si alte asemenea “greutati”” bune de savurat pe final de concediu, cand mi-am propus sa nu mai fiu atat de exigent cu dieta, adica deloc. Emi, fiul meu a comandat “”capul lui Dracula””, o alta delicatesa a casei.

Acum a urmat faza cu trecerea de la foame la “”pali-v-ar foamea””, de la sete la “”arde-v-ar setea. Asteptarea aratoaselor si aromatelor bucate a durat peste o ora! Un mare minus! Si pacat pentru nota de ansamblu, care ar fi avut mari sanse, sa fie maxima, daca si acest aspect era rezonabil.

Lasand acest neajuns, mancarea a fost deosebit de gustoasa. Ne-am lins pe degete, ba chiar am luat si cate ceva la pachet.

Nu pot sa nu punctez ca distractia aceasta culinara a fost si deosebit de scumpa, comparand cu preturi similar in Bucuresti. Poate nu ar fi deranjat aspectul, daca si servirea ar fi fost impecabila.

Ne-am indrepta greoi catre masina si ne-am continuat drumul sanatosi spre casa.

Mai erau putin ore si incepea serviciul, gradinita, scoala…

Viata cotidiana.

Recomandam localul pentru turistii care nu sunt cu ochii pe ceas, caz in care merita cu varf si indesat.

Emi si Dan

---

VIZUALIZĂRI: 6132 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI