Peloponez, o alta Grecie, o altfel de vacanta

TIPĂREȘTE

Partea intai

De la bun inceput va spun ca povestea vacantei mele va fi una lunga dar frumoasa. Cu speranta ca nu va voi plictisi prea tare am sa o structurez in cateva episoade.

Este o poveste despre cum poti sa-ti realizezi un vis cu bani putini si timp limitat. Credeti-ma, se poate!

Inainte de a incepe vreau sa multumesc tuturor celor care mi-au oferit informati prin postarile lor din acesta parte a Greciei mai putin cunoscuta de noi romanii si deasemenea, tuturor celor ce mi-au dat incredere si m-au incurajat. Fara voi nu as fi putut spune acum “am fost acolo”si nu as fi avut cea mai frumoasa vacanta din viata mea. Va multumesc si voua, celor ce veti avea rabdarea sa-mi cititi randurile. Suna cam ca la Oscar, dar multumirile mele sunt chiar sincere.

Sper sa nu supar pe nimeni, dar acesta poveste o veti gasi si pe un alt forum, pentru ca si acolo sunt oameni care mi-au fost de un real folos si care m-au ajutat sa-mi pregatesc acesta calatorie.

Peloponez, un vis implinit dupa cinci ani in care am sperat, am citit, am adunat informatii, mi-am facut planuri, mi-am ales locatiile de cazare, am facut trasee, am stabilit obiective de vizitat si nu in ultimul rand an incercat sa stabilesc un buget.

Cinci ani am visat cu ochii deschisi la ziua cand voi putea scune “am fost acolo”, insa de fiecare data a intervenit cate ceva: ori o oferta irezistibila a vreunei agentii, ori zilele de concediu prea putine, ori bugetul insuficient, ori…... si am amanat mereu.

Anul acesta, pentru saptamana de concediu din septembrie ne orientasem spre Zakinthos, un concediu de relaxare cu soare bland si apa calda, insa lucrurile au luat o alta intorsatura si am fost nevoiti sa ne luam vacanta la jumatatea lunii august. Unde sa pleci in plin sezon, de Sf. Maria, cand totul este full in Grecia, preturile sunt la cea mai inalta cota, iar noi nu aveam nicio rezervare si nici buget prea marinimos.

Atunci am hotarat sa facem din acesta situatie, implinirea unui vis, iar ziua libera de Sf. Maria un avantaj in plus la saptamana noastra de vacanta.

Stiam ca in acesta perioada va fi greu sa gasim cazari pentru o noapte-doua la preturi acceptabile, dar aveam cort si tot ce ne trebuie pentru a ne simti confortabil.

Si cum Peloponezul este plin de campinguri, fara sa ne facem prea multe planuri si fara sa ne gandim prea mult la ce si cum va fi, am plecat la drum. Stiam doar ca trebuie sa vad anumite obiective, cat se poate de multe, chiar daca va trebui sa renuntam la cateva ore de plaja si baie.

Mai presus de peisajele uimitoare si atat de contrastante, de plajele salbatice si pustii sau de cele mai mult sau mai putin amenajate, de asezarile tipic grecesti sau statiunile cochete, Peloponezul inseamna leaganul civilizatiei elene, un loc incarcat de istorie si legende, unde nume ca Olimpia, Sparta, Micene, Tirint, Argos, etc., te infioara in mod placut.

JOI, 14 august - plecarea

De la inceput trebuie sa va spun ca sotul este singurul sofer, eu neavand aceste aptitudini, nu avem GPS si nu avem telefoane performante sau alta posibilitate de conectare la internet. Deci toata calatoria noastra a fost facuta doar cu ajutorul hartii si a indicatoarelor, iar cei 4000 km fara niciun fel de evenimente, au fost condusi doar de sotul meu.

Am plecat din Rm Valcea pe la ora 17,3o dupa o zi grea de munca si speram ca dimineata devreme sa intram in Grecia. Am iesit pe la Calafat, apoi am urmat traseul Montana - Vratza - Botevgrad - Sofia. La intrare in Sofia, oboseala si-a spus cuvantul si la ora 01,00 am tras pe dreapta intr-uin peco pentru doua-trei ore de somn…in masina. Noroc ca e mare si avem loc suficient.

VINERI, 15 august - ziua 1

Ne-au trezit primele raze ale soarelui pe la 6 dimineata. Dupa cinci ore de somn zdravan, o cafea si un sandwich plecam mai departe spre Kulata - Salonic si apoi Egnatia Odos pana la Ioanina unde incepem coborarea prin defileul Loutros spre Filipiada. Tinta noastra era unul din campingurile din apropierea Prevezei si anume camping Monoliti pentru ca speram sa ajungem in timp util si sa facem si o baie la plaja pe care am admirat-o de cateva ori in trecerile spre Lefkada, venind de la Parga, o plaja ce se vede frumos printre copaci, din drumul principal. Am ajuns aici in jurul orei 15.30, ne-am instalat cortul, iar o ora mai tarziu, eram pe plaja, in niste valuri uriase si o apa precum ceaiul. Am uitat de oboseala si am stat acolo pana aproape de apus, bucurandu-ne de prima zi de vacanta si incercand sa facem un program pentru a doua zi, ceea ce nu ne-a prea reusit. Stiam doar ca trebuie sa vizitam Olimpia, restul urmad sa stabilim din mers, la fata locului. Despre campingurile in care am stat, despre conditiile oferite si despre “viata la cort” voi scrie cateva randuri separate, in speranta ca vor mai fi persoane doritoare de informatii despre cum sa-ti faci o vacanta avand libertate de miscare deplina, stand in fiecare zi pe o alta plaja, in plin sezon, la preturi foarte mici.

SAMBATA 16 august - ziua 2

Singurul lucru putin deranjant era faptul ca din campinguri nu putem pleca mai devreme de ora 8-9 dimineata cand se deschidea receptia si ne putem recupera buletinele. Noi ne trezim destul de dimineata chiar si in concediu si am fi putut pleca mai devreme castigand timp, dar ne-am obisnuit si adaptat pe parcurs la acest program.

Asa ca de la Monoliti ne-am intors spre Filipiada oprind pentru cateva poze la Nicopoli si am pornit spre Arta. Am admirat orasul din masina, iar prima oprire am facut-o la Amfilochia pentru cateva poze asupra oraselului si a golfului Amvrakikos.

Ajunsi la Antirio am vrut sa trecem cu bacul pentru a putea savura mai pe indelete imaginea podului peste cere mai trecusem de cateva ori, dar am ratat drumul si ne-am trezit pe pod. Am platit 13,20 E si ne-am continuat drumul spre Olimpia unde am ajuns in jurul pranzului. Nu voi insista cu date istorice amanuntite asupra obiectivelor vizitate, au facut-o altii mult mai bine si mai documentati decat mine, dar cand spui Olimpia nu poti sa nu te gandesti ca aici s-a aprins pt. prima data flacara olimpica si de atatea secole se pastreaza inca acest ritual si nu poti sa nu te gandesti ca aici a fost zamislita una din cele sapte minuni ale lumii-statuia lui Zeus creata de Phidias.

A fost primul obiectiv propus si atins, un loc cu o incarcatura istorica fascinanta, un loc pe care trebuie sa-l vezi daca ajungi in Peloponez. Ne-am simtit atat de emotionati sub povara istoriei ce dainuie peste ruinele macinate de vreme…. Am vizitat doar situl arheologic (6 E/pers.) care ne-a impresionat. Timpul s-a scurs prea repede, stiam ca va trebui sa facem si compromisuri, asa ca am renuntat la muzeu plecand mai departe in cautarea unei cazari in zona Kiparisia.

Dupa prima noapte dormita la cort nici nu s-a mai pus problema cazarii la pensiuni. Din prima seara am horatat ca vom dormi doar in campinguri.

Plecand de la Olimpia spre Pirgos si apoi urmand drumul spre Kiparisia, la un moment dat ne-am abatut de la drumul principal urmand un drum secundar, pe malul marii, iar privelistea oferita o apa limpede si albastra si plajele intinse ne-au adus aminte ca trebuie sa prindem macar o ora de plaja si baie si in acesta zi. Am oprit pt. cateva poze la plaja Elia si la Kalo Nero si pentru ca inca mai aveam ceva timp la dispozitie am mers mai departe spre Gealova unde stiam ca exista o zona cu mai multe campinguri, printre care si Erodios-un camping destul de laudat. Nu ne-a fost prea greu sa-l gasim fiind f. bine semnalizat. Ne-am cazat aici pentru o noapte, dar seara, planul nostru s-a schimbat. Datorita dotarilor si amplasamentului am hoatrat sa mai ramanem o noapte, urmand sa vizitam a doua zi Methoni, Pilos si Voidokilia. A fost cel mai frumos si cel mai dotat camping in care am stat si daca nu am mai fi avut atatea de vizitat, nu m-ar fi deranjat sa stau vreo saptamana acolo, sa-mi spal creierii. A fost minunat!

DUMINICA 17 august - ziua 3

Dimineata, dupa cafea si micul dejun luat la “usa” cortului am plecat direct spre Methoni. Citisem undeva ca cetatea nu se viziteaza decat pana la ora 15 asa ca trebuia sa ne grabim, nu aveam timp de popasuri prin alte parti. Pentru noi, cetatea de la Methoni a fost o incantare. De cum intri in orasel, drumul te duce direct la zidurile cetatii ce stau inca semete pe malul marii, de sapte secole. Dupa ce intri in cetate nu sti ce sa admiri mai intai, frumusetea intinderii de apa si a valurilor ce se izbesc de ziduri sau ruinele ramase din ceea ce – impreuna cu cetatea de la Koroni alcatuiau doua puncte de observare a traficului ce se facea pe Mediterana. Erau denumite “ochii Venetiei” si au avut si rol de aparare impotriva turcilor prin pozitia lor strategica. Punctul de atractie al cetatii il reprezinta turnul Burtzi, destul de bine conservat, iar imaginea pe care ti-o ofera- inconjurat de mare si de valurile care se sparg de stanci - iti taie rasuflarea. Am avut in fata imaginea unui castel din povesti si nu m-ar fi mirat sa zaresc printre creneluri vreun soldat in armura sau vreo domnita suava. Au fost doua ore de incantare si privelisti de neuitat.

De la Methoni ne-am intors la Pilos, am vizitat castelul Niokastro (sau Noul Navarino) si ne-am plimbat pe strazile orasului. Mi-a placut mult acest orasel asezat in trepte pe culmea dealului ce se inalta deasupra golfului Navarino. Si aici am avut parte de imagini care nu se vor sterge niciodata.

Dupa amiaza ne-am intors in camping Erodios si dupa o ora de somn la umbra maslinilor urma sa mergem la plaja Voidokilia, dar la iesirea din camping, un indicator ne arata “Golden Beach - 3 km”. Asa ca am hotarat sa vedem ce este acolo, mai ales ca treceau foarte multe masini care mergeau in acea directie. Am ajuns la paralia Divari sau Golden Beach. Apa deosebit de limpede si nisipul fin ne-au convins sa ramanem aici si sa ne bucuram de o baie binemeritata si de doua ore de plaja. Seara am incheiat-o in fata cortului ascultand greierii si privind cerul plin de stele. A doua zi trebuia sa atingem cel mai sudic punct al Greciei continentale - Cap Tenaro - si sa vedem cea mai frumoasa si mai fascinanta parte a Peloponezului - Tinutul Mani.

---

VIZUALIZĂRI: 7513 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI