Ma suii pe Dealul Clujului / La Aparthotel Gutinului

TIPĂREȘTE

Cluj-Napoca!... Un vis implinit… pe indelete. Dupa cum reiese din sumarul meu profil inscris pe acest site, locuiesc in partea opusa a tarii, mai precis sunt galateanca (prin adoptie), fosta republicana (de la Ploiesti, neicusorule!), iar ca varsta- la inceputul inceputului inceputului celei de-a doua tinereti. Nu inseamna ca pana acum n-am mai fost niciodata in Cluj, inseamna doar ca de cele 2-3 ori cand am mai trecut pe aici (cu treaba), mi-am facut repejor treaba si am plecat si mai repejor catre urmatoarea treaba, fara sa am niciodata pana acum ragazul sa savurez pe indelete, “ardeleneste”, parfumul acestui oras care ma fascineaza inca din copilarie. Aceasta fascinatie o datorez doamnei Lazar (laudat fie-i numele!), invatatoarea mea din primii ani de scoala, vajnica ardeleanca nascuta in Vidra de Sus, satul care ni l-a dat pe Avram Iancu, mandra peste poate de originile dumisale! Imi amintesc cu drag cum ne povestea cat de frumos se rostogolesc paraiele din munte spre campie, cate povesti de glorie s-au perecut sub cerul mai albastru ca niciunde de acolo, de la dumneaei de acasa! Noi, prichindeii, in buricul Regatului, la serbari purtam (cu mandria pe care Tovarasa ne-o imprumutase, ca suntem mai cu mot ca ailalti din alte clase) costume populare ardelenesti si cantam cu foc “Ma suii pe dealul Clujului/ Sa-i culeg o floare badelui” si “Bade, palarie noua/ Tu mi-ai rupt inima-n doua”, iar pe 24 Ianuarie, imbracati in aceleasi porturi populare, dadeam bancile la o parte si jucam in mijlocul clasei Hora Unirii. O, Doamne!... Happy days!

Ocazia de a ma bucura pe indelete de atmosfera occidentalului Cluj (si prin occidental inteleg tot ce se relationeaza cu teritoriile europene dintre Lacul Balaton si Oceanul Atlantic; e numai si numai modul meu de a intelege lucrurile!) mi-a oferit-o frumoasa si desteapta mea fiica, atunci cand a hotarat sa se faca studenta de Cluj. Nu m-a mirat nicio clipa alergerea ei, desi n-am discutat niciodata cu ea despre atractia mea straveche pentru acest loc. Si nici n-am aplecat urechea la rautaciosii (a se citi invidiosii) care spuneau: “Aha, vrea sa plece cat mai departe de casa. ”

Dar nu despre cum am absorbit Clujul si imprejurimile sale timp de o minunata saptamana am sa scriu, pentru ca despre ce poti vedea sau face sau manca in Cluj s-a tot scris. Eu inteleg ca rostul acestui site este, in primul rand, de a evidentia locatii noi, cu rele sau cu bune, astfel incat calatorul insetat sa stie, dupa ce citeste, ca poate sa bea fara frica sau ca mai bine mai rabda putin si cauta alta fantana. (Sigur, acest site mai are un rost foarte insemnat, acela de a pastra proaspete amintirile povestitorului, dar asta e o alta istorie…)

Asa ca am sa scriu despre locatia de cazare pe care am avut intuitia s-o aleg, Aparthotel Gutinului, situat, asa cum banuiti, pe Strada Gutinului, la nr 5. O strada mica, in forma de U, care ”se face” din Strada Bisericii Ortodoxe. Noi n-am nimerit chiar usor, deoarece GPS-ul nostru a pierdut din vedere ca zona centrala a Clujului e tot un sens unic; oricum, ca sa n-o mai lungim, daca veniti dinspre Floresti, mergeti pe Calea Manastur, care se continua cu Calea Motilor, faceti dreapta pe Republicii, apoi stanga pe Petre Ispirescu, intrati in strada Bisericii Ortodoxe si de acolo nu mai e decat o aruncatura de bat pana la Aparthotel. Asta daca fiica dvs a venit in Cluj cu vreo doua zile inainte sa se inscrie la facultate! , ca daca nu, trebuie tinut cont de faptul ca aparthotelul nu are receptie proprie si cazarea se face de fapt la Hotel Capitolina City, care se afla pe Strada Neagra, la 5 minute distanta, dar nu ma intrebati cum se ajunge acolo, ca nu stiu; ori luati taxiul de la gara, cum a facut isteata mamii, ori intrebati 3-4-5 taximetristi pana nimeriti!

Pentru ca odata nimeriti, o sa credeti ca ati ajuns in Paradisul hotelurilor de 3 stele si o sa uitati de drumul lung si superobositor pe serpentinele patriei, si chiar si de ultima ora de foiala prin centrul Clujului! Ba poate chiar si de foame sau sete, desi pentru asta nu garantez, eu una mi-am revenit rapid in acest sens… dar sa ne intoarcem la oile noastre. Locatia reprezinta, de fapt, o cladire cu 2 etaje care detine 3 garsoniere la demisol, fiecare putand caza 2 persoane, iar la etaje, 4 apartamente, fiecare de 2 camere, deci pentru maxim 4 persoane. Nu stiu cum sunt amenajate garsonierele si nici pozele de pe site nu sunt de mare ajutor, pentru ca hotelul a fost renovat si redecorat recent. Stiu doar ca decorarea celor 4 apartamente respecta tema elementelor naturii: apa, aer, pamant si foc. Noi am locuit in A11, Apa (cum altfel?!). Totul in 3 nuante: alb, turcoise, culoarea nisipului. Peretii zugraviti in alb imaculat, zugraveala aceea “in valuri” a caselor din insulele grecesti, un covoras rustic in alb si albastru, vesela si cateva pernute decorative turcoise, canapeaua din living, alte cateva pernute si draperiile in nuante de nisipiu si bej. Singurele care fac o nota aparte, dar intr-un mod bland si neostentativ, sunt niste vaze pentru flori in forma de galetuse, aranjate 2 cate 2, in pasteluri de roz si vernil. Frumos si de bun gust!

Dar si foarte practic si functional. Apartamentul este format din living, dormitor, baie si terasa. Livingul are 3 zone distincte, dar care impreuna formeaza un ansamblu armonios. In fata usii de la intrare este bucataria, cu chiuveta si blat de bucatarie in care sunt incorporate 2 plite prin inductie. Dedesubt exista dulapuri spatioase care gazduiesc cam tot ce trebuie pentru gatit basic (evident, 3 vase metalice de marimi diferite si o tigaie, speciale pentru plita prin inductie), spatii de depozitare si, separat, cosul de gunoi. La chiuveta- ceva ce pana acum de obicei cumparam prin alte apartamente prin care m-am cazat, adica detergent si burete de vase. Pe blatul de bucatarie am gasit prajitor de paine, filtru de cafea si, foarte utila! , o rola mare de servetele de bucatarie. In dreapta chiuvetei, incastrat in perete, un dulap gen soldat; in partea de jos, frigider cu congelator, mic, dar nu minuscul, incapeau cateva chestii in el, iar in partea de sus, vesela de culoarea minunata a marii si alte spatii de depozitare. Pe hol, langa bucatarie, exista inca un dulap (tot incastrat in perete) pentru haine si pantofi.

In stanga bucatariei, o masa inalta si ingusta gen bar, cu 2 scaune (turcoise) deasemenea inalte, de bar. Dincolo, si mai in stanga, zona de relaxare, cu canapea (extensibila), masuta de cafea si televizor LCD. Acesta din urma este dispus peste un decor care imita nisipul valurit de pe o plaja batuta de vant; la inceput nu prea am inteles ideea si mi s-a parut un pic chicios, dar am inteles cand ne-am uitat la televizor noaptea, cu lumina inchisa. Ecranul luminos al televizorului se reliefeaza pe fondul intunecat al decorului, care la randul sau se reliefeaza pe albul peretelui, creand un efect deosebit.

Vis-à-vis de bucatarie se afla zona de luat masa, adica o masa masiva de lemn, vopsita in alb, de-o parte si de alta avand 2 bancute de lemn cu pernute turcoise. Peretele din spatele acestei zone cuprinde o nisa nu prea adanca, dar inalta, ovala in partea de sus, in care se odihnesc 2 din vazele-galatuse de care am vorbit deja (celelalte 2 sunt pe masa-bar), asteptand buchete insorite de floarea-soarelui!

Dormitorul: alb, cu pete de turcoise, noaptea te imbie la somn, ziua lumina care difuzeaza prin draperiile crem te invita sa te trezesti, sa faci chestii, sa-ti traiesti viata! (am citat din muza mea, aceeasi fata isteata). De-o parte si de alta a patului matrimonial, cu saltea nici prea moale, nici prea tare, cum e mai buna sa visezi colorat, 2 mici noptiere, iar deasupra lor 2 mici veioze. Dulapul (ati ghicit, incastrat in perete) incapator, cu rafturi si zona de umerase, cu destule umerase. Televizor LCD si in dormitor, asezat in fata patului, pe 3 blaturi suprapuse de culori diferite, alb, turcoise, nisipiu.

In afara de cele 3 ferestre din living, prin care lumina zilei intra nestingherita, mai exista si o usa cu geam care da spre terasa. Aici poti sa-ti satisfaci nevoia de verde privind copacii din zona (terasa e pe jumatate umbrita de un nuc urias), contrastand cu caramiziul celor cateva acoperisuri si poti asculta linistea pe care cantatul greierilor si ciripitul pasarelelor nu fac decat s-o desavarseasca. Poti privi norii alunecand usor pe cer sau, daca ai noroc (si sunt sanse mari), un apus de soare care rivalizeaza cu cel din Santorini!

Baia: clasica si functionala. Spatioasa, cate un set de 3 prosoape de marimi diferite pentru fiecare persoana, aerisire eficienta printr-o mica fereastra, detalii de inox, etajere “sapate” in perete pentru pastrat cele necesare omului (si mai ales oamelor) in baie.

Aer conditionat in ambele camere, dar nu a fost nevoie sa-l folosim, noaptea chiar porneau centrala, caloriferele erau usor caldute, pentru ca, desi in plina luna a lui cuptor, noptile erau totusi racoroase.

Zilnic- curatenie, cu simt de raspundere, dus gunoiul, schimbat prosoapele. O data la 3 zile- schimbat asternuturile. Multumim inca o data, doamna Dana!

Nu de neglijat: locatie superlinistita, in zona de case vechi, unele pastrand inca amprenta istoriei, mult, mult verde, dar la doar 7-8 minute de mers pe jos de Gradina Botanica (intr-un sens) si de centru (in celalalt sens). Foarte aproape si de zona clinicilor medicale. Practic, nici nu am folosit mijloacele de transport in comun, iar masina am “scos-o” de 2 ori, o data ne-am dus la Turda sa vedem salina (am vrut sa scriu despre asta, dar nu are rost, a facut-o colegul dorgo, cum eu n-as fi putut nici intr-o mie de ani) si alta data am avut chef sa ne clatim privirile prin mall. A propos de masina: cam 4 locuri de parcare, dar daca le gasiti ocupate, nu-i bai, puteti parca pe strada, fara riscuri suplimentare.

Cam asta am avut de zis. Si, poate, sa amintesc ce a exclamat fiica mea (desteapta si frumoasa mea!), dupa ce a intrat prima data in apartament: ”Mami, e mai misto ca la noi acasa! ” Si ea nu se entuziasmeaza asa de usor, mai ales cand e vorba de caramizi. De prisos sa spun, insa, ca locul ne-a purtat noroc si fata mea e acum studenta de Cluj!

---

VIZUALIZĂRI: 1996 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI