Casa Leah

TIPĂREȘTE

Poate voi povesti cu altă ocazie în ce împrejurări am ajuns oaspeţi la Casa Leah din Râşnov. Deocamdată este suficient să spun că soţul meu a rezervat - telefonic şi fără a plăti vreun avans - o cameră dublă la această pensiune. Convins de amplasamentul său favorabil - chiar pe Şos. Branului pe care urma să ajungem şi noi în localitate, în apropiere de o benzinărie OMV - important punct de referinţă pentru orice conducător auto, soţul meu m-a întrebat direct: "Vrei la Casa Leah?" Cum pe mine mă interesa doar să ajung la Râşnov, fără să îmi pese unde voi dormi, am acceptat fără alte condiţii sau întrebări. Aşadar..., telefon, acceptat, rezervat.

Pe site-urile turistice, Casa Leah figurează cu adresa în Str. Libertăţii, nr. 24. Aş vrea să spun că la fel de bine o puteţi găsi - în Râşnov - pe Şoseaua Bran, pe Str. Ana Ipătescu sau pe Str. George Topârceanu, adresa oficială fiind cel mai greu de depistat. Aţi înţeles, cred, că Pensiunea Casa Leah - un complex de două clădiri - are intrări prin toate cele patru străzi, fiind înconjurată practic de trei dintre acestea.

Noi n-am nimerit-o din prima. Am oprit la benzinăria OMV dincolo de care ştiam că nu trebuie să trecem. Un telefon ne-a lămurit în privinţa modului de a ajunge la pensiune, inclusiv pe care dintre porţi trebuie să intrăm în curte. Am aflat cu această ocazie şi că proprietarii nu sunt acasă, dar că putem intra singuri pentru că uşa camerei rezervate pentru noi este descuiată. Este adevărat că soţul meu nu a comunicat iniţial o oră pentru sosire şi nici nu a telefonat de pe drum aşa cum face de obicei. Se poate justifica astfel faptul că proprietarii au fost luaţi un pic prin surprindere.

Prin Str. Ana Ipătescu, am pătruns într-o curte umbrită, pavată, având de o parte şi de alta cele două clădiri. O scară metalică - destul de abruptă - conduce la o terasă descoperită. Conform instrucţiunilor primite, am urcat scara şi am ajuns la cameră. Am deschis uşa, dar... nici nu i-am trecut pragul. Camera nu avea baie. La o baie mică şi nu prea dichisită, aflată pe hol, urma să ne rânduim în acel weekend nu doar noi doi, ci şi alţi eventuali oaspeţi.

Am semnalat această nemulţumire tot telefonic, dar am fost rugaţi să aşteptăm pentru că ni se va repartiza o altă cameră, cu baie proprie. Într-adevăr, peste aprox. o oră, gazda care tocmai venise de la Braşov, ne-a înmânat cheia de la etajul celei de-a doua clădiri, a încasat tariful de 70 lei/cameră dublă pe noapte, a luat datele din cartea de identitate, ne-a urat şedere plăcută şi a plecat din nou la treburile lui.

Terasa

La terasa de la primul nivel se ajunge pe scara metalică despre care am amintit, aceeaşi pentru accesul la etajele ambelor clădiri.

Terasa este largă, neacoperită, pardosită cu mochetă care - din păcate - în caz de ploaie, acumulează apa. Trei mese rotunde şi câteva scaune sunt locuri ideale pentru ţigara şi cafeaua de dimineaţă, dar şi pentru o vorbă lungă atunci când nu plouă sau nu arde soarele prea tare.

Trebuie să spun că de aici, în zare, peste acoperişurile roşcate, Cetatea Râşnov se vede foarte frumos. Cocoţată pe culmea împădurită, am admirat-o în cele mai diverse momente - seara luminată, ziua însorită sau învăluită de nori şi ploaie.

Acoperită de acestă terasă, în curte, se află o altă terasă cu mese şi scaune, vecină cu bucătăria şi sala de mese de la parter. În clădire se poate intra şi pe uşa din faţă, prin Str. George Topârceanu, direct la salonul cel mare. Nu am văzut niciodată această uşa deschisă. Nici despre bucătărie şi sala de mese nu vă pot spune nimic pentru că noi nu am luat masa acolo.

De asemenea trebuie să amintesc faptul că în curte, lângă gard, se află un grătar pregătit cu lemne, dar nu ştiu în ce condiţii poate fi folosit deoarece noi nu facem grătar în deplasări.

Hol

Holul este mare, mobilat cu o canapea, o masă cu două taburete de lemn, un cuier pom şi altul în perete. În zid este încastrat un dresing, iar într-un colţ tronează o comodă cu material publicitar turistic despre Braşov şi împrejurimi, dar şi despre Turcia şi Bulgaria. Printre ele încă dăinuia un program de mult expirat, al circuitelor organizate de o cunoscută agenţie turistică.

În dreapta intrării se află o debara încuiată cu lacăt, iar după colţ un frigider.

Pardosită cu parchet acoperit cu covoraşe, încăperea are tavan fals. Canapeaua aşezată lângă fereastră şi calorifer, flancată de două plante ornamentale mari, are la unul dintre capete un stingător de incendii şi un coş de gunoi. Acesta fusese golit, nu avea pungă, iar câteva firimituri încă se vedeau în el.

Din hol se intră în două camere (camerele 1 şi 2) şi într-o baie, una singură pentru eventualii ocupanţi ai celor două camere. Am fost asiguraţi că vom fi singurii ocupanţi ai etajului, aşa încât problema băii a fost rezolvată. Suntem recunoscători pentru înţelegere, dar rămânem cu convingerea că acest apartament ale cărui camere se închiriază şi separat, este mai potrivit pentru o familie cu doi copii sau pentru două familii prietene.

Camera

Ne-a fost repartizată camera 1. Nu am văzut şi camera 2, dar presupun că era mai mare. Camera noastră, mică, iluminată cu neon, avea un pat dublu care ocupa aproape întreg spaţiul. Lângă pat, o singură noptieră, iar la capătul lui, o comodă cu TV la care se recepţionau posturile româneşti de bază. Pardoseala era tot parchet, iar tavanul din lemn. În peretele înclinat, ca de mansardă, era un dresing cu mai multe umeraşe.

Pe patul aranjat şi cu lenjerie curată, am găsit câte un prosop pentru fiecare persoană. În baie, agăţate pe cuier, mai existau trei prosoape de care nu ne-am atins neştiind dacă nu au mai fost folosite.

Mai pot fi menţionate prizele foarte necesare şi suficiente în cazul de faţă, un calorifer, precum şi un autocolant care decorează cu un frumos peisaj unul dintre pereţi.

Despre jaluzelele care filtrează plăcut lumina în timpul zilei, se impune o menţiune specială. Noaptea acest aspect nu mai este la fel de plăcut din cauza apropierii de strada principală (Şoseaua Bran). Lumina semaforului amplasat în dreptul ferestrei (când roşie, când verde, noaptea târziu pe galben intermitent), prin variaţie, te împiedică să adormi şi te trezesc atunci când ai reuşit să aţipeşti, deci noaptea nu este odihnitoare pentru cei mai sensibili. În pofida geamului închis, de termopan, la trecerea unei maşini mari, zgomotul este şi el deranjant.

Baia

Camera de baie este mare, cred că mai mare decât dormitorul. Are un geam de termopan cu jaluzele şi calorifer în partea inferioară, dar şi un geam mic, tot de termopan, pe celălalt perete.

Oglinda ovală, înrămată cu fier forjat, are două suporturi mici pentru pahare amplasate cam prea sus pentru a putea fi folosite de toată lumea.

La chiuvetă am găsit un recipient cu săpun lichid. Duşul - cu apă caldă în permanenţă - nu are perdea, deci trebuie să fim atenţi să nu stropim totul în jur.

Suportul pentru hârtia igienică era gol atunci când am ajuns noi acolo. Prevăzători, pe principiul "Duce maşina, doar nu cărăm noi!" luăm întotdeauna prosoape şi tot felul de rezerve cosmetice, aşa încât nu am suferit nici la acest capitol.

Ce am mai găsit în baie? Un coş de gunoi care nu era golit, o mătură, un făraş, un lighean, precum şi un taburet de lemn identic celorlate două de pe hol.

Continui să cred că din cauza comunicării mai telegrafice comparativ cu alte dăţi, poate şi din cauză că am schimbat camera în ultimul moment, proprietarii au fost un pic nepregătiţi pentru noi. A doua zi, când s-a făcut curăţenie, toate cele trei coşuri de gunoi aveau pungi, la baie apăruse hârtia, iar paturile - pe care noi, în graba plecării, le lăsaserăm vraişte - acum erau frumos aranjate.

În încheiere aş vrea să mai adaug că eu am folosit taburetul din baie ca suport pentru cosmeticele de uz strict personal, neavând un alt loc în care să le aşez. De asemenea, mătura cu coadă lungă, de lemn, mi-a fost de mare folos pentru a scoate câinele din interior. Săracul Lăbuş, ud de ploaie şi desigur îngheţat, a intrat tiptil în hol, apoi în dormitor, pitulându-se la capătul patului, sub fereastră. Îmi era milă de el, dar nu-l puteam lăsa acolo pentru că prea mirosea a câine ud şi apoi mă temeam să nu urce în pat. Cum aş fi justificat urmele de labe pe cearşafurile curate?

Concluzii:

Atunci când faceţi o rezervare nu uitaţi să precizaţi exact ceea ce doriţi pentru a nu vă trezi cu surprize.

O bună comunicare, inclusiv un telefon dat de pe drum, înainte cu o oră sau două de a ajunge, este întotdeauna o idee bună.

Apreciez că la Casa Leah - Râşnov raportul calitate - preţ sau "ce dai şi ce primeşti", exprimă realitatea.

---

VIZUALIZĂRI: 3219 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI