De ce mă atrage atât de mult Viena?

TIPĂREȘTE

Am trecut prin Viena de mai multe ori, dar mereu am fost pe fugă, deoarece eram numai în trecere pe acolo, cu autocarul şi cu un grup de turişti. După ce am văzut prima dată Viena, am plecat cu un sentiment de linişte interioară, de siguranţă, deşi mult timp nu am putut să mi-l explic. Când am ajuns a doua oară în Viena, nu numai că acel sentiment a revenit, ba mai mult, s-a accentuat puternic. De fiecare dată am plecat cu regret din acest oraş şi parcă o mică bucăţică a sufletului meu a rămas undeva, acolo…l-am considerat un oraş în care “mi-ar plăcea să locuiesc” iar uşurinţa cu care am ajuns la această concluzie m-a speriat puţin…

Şi am încercat de multe ori să îmi explic “ce mi-a plăcut atât de mult acolo? ”. Am fost în multe locuri minunate de pe acest pământ, am văzut clădiri unice, monumente impresionante, catedrale impunătoare, poate unele mult mai frumoase decât aici, pe Mozart nu l-am "iubit" niciodată cu adevărat, bomboane cu marţipan am mai mâncat şi cu alte ocazii…şi totuşi, de ce mă atrage atât de mult Viena?

În timp, şi după mai multe vizite în capitala Austriei, am început, încet-încet, să găsesc răspunsuri la această întrebare. Oamenii sunt altfel acolo. Oamenii sunt relaxaţi şi calmi. Îşi trăiesc viaţa aşa cum ştiu mai bine, nederanjaţi fiind de milioanele de turişti ce le învadează intimitatea în fiecare secundă. Din contra, ştiu să îi facă pe aceştia să se întoarcă la ei ori de câte ori au ocazia. Au un stil aparte, greu de explicat în cuvinte, ştiu să-şi protejeze şi să-şi promoveze adevăratele valori, au prestanţă. Atmosfera vieneză este parcă o scenă dintr-un film cu aristocraţi... pare atât de veche şi totuşi atât de actuală, ca o punte între trecut şi prezent. Când eşti acolo, parcă te poţi bucura de amândouă în acelaşi timp... pe de o parte caleştile trase de cai cu ciucuraşi roşii la urechi, mirosul specific acestora, hainele purtate de birjari, iar pe de altă parte clădiri moderne, magazine cochete, maşini performante, eleganţă şi graţie.

Nu ştiu dacă mai există lucruri noi ce se pot spune despre Viena. Fiecare clădire, fiecare statuie, fiecare monument au istoricul lor, pe care cei interesaţi îl cunosc, toate simbolurile sale sunt precum o carte deschisă pe care ochiul cititorului o poate lectura cu uşurinţă. Cu toate acestea, de fiecare dată când eşti acolo descoperi lucruri noi, iar cele pe care le-ai văzut deja şi credeai că le cunoşti, le vezi acum cu alţi ochi. De fiecare dată am păţit acest lucru.

Am decis să mergem din nou în Viena, de data asta cu maşina personală, să ne putem plimba liniştiţi, să nu avem grija autocarului care “trebuie să plece”, să mergem, pur şi simplu, unde vedem cu ochii şi unde paşii ne-or purta. O zi, nu mai mult. Simţeam că am nevoie de acea zi ca de aer! Şi am aşteptat cu nerăbdare clipa în care pot respira din nou atmosfera specific vieneză. Am făcut toate planurile necesare, am făcut rezervările şi am pus din nou piciorul (mai întâi roata) pe pământul vienez. Cum am ajuns, am simţit inima că îmi bătea cu putere, la fel ca dăţile trecute. Eram fericită să fim din nou acolo, de data asta şi cu fetiţa noastră care a mers pentru prima dată.

Obiectivele pe care mi-am propus să le revedem nu au fost foarte multe. Dar au fost suficiente pentru a ne ocupa, într-un mod foarte plăcut, ziua cu pricina. După ce am găsit cu greu un loc de parcare fără plată, am plecat la plimbare şi ne-am oprit direct la Catedrala Sf. Ştefan (Stephansdom) , o adevărată comoară arhitecturală a Austriei. Nu cred că este om care să fi ajuns în Viena şi să nu vadă această catedrală, considerată atracţia numărul 1 a oraşului, cu cel mai mare număr de vizitatori pe an. Când am fost pentru prima dată în Viena cu excursie organizată, această catedrală a fost prima pe care ne-au dus să o vizităm. Distrusă de mai multe ori spre sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost de fiecare dată refăcută, fiind acum emblema Austriei. Catedrala are două turnuri în care se poate urca, contra-cost, sunt multe scări de urcat dar există şi lift pentru a ajunge în locul din care panorama îţi taie respiraţia. Clopotul catedralei este printre cele mai mari din lume, el a fost realizat din fierul unui tun turcesc, capturat de austrieci. În fiecare an, de Anul Nou, clopotul se poate auzi vestind sosirea lui. Îmi doresc să ajungem acolo în preajma sărbătorilor de iarnă, atmosfera este de basm!

Opera de stat (Staatsoper) este un alt obiectiv turistic important al Vienei, cel puţin din punct de vedere architectural. Este o clădire cu adevărat deosebită, impunătoare şi unică. Prea multe detalii despre stilurile folosite la construcţia ei nu am, ce am citit şi eu bănuiesc că deja se cunoaşte. Am citit, de asemenea, că spectacolele de operă şi balet care se ţin în clădirea operei din Viena sunt impresionante, la fel ca prestaţia Orchestrei Filarmonice. Cred că este o experienţă unică să ai ocazia să participi la un astfel de eveniment, sunt convinsă că cei pasionaţi au parte de un spectacol unic în viaţă dacă au norocul să asiste la un astfel de spectacol.

Primaria (Rathaus) este o altă clădire impresionantă din capitala Austriei, cu o arhitectură absolut superbă. Turnul central al clădirii este în mijlocul altor 4 turnuri mai mici. Pe turnul central se află a statuie a unui om important din istoria Austriei, care ţine în mână un steag. Nu ştiu sigur dacă se poate vizita în interior, nu am întrebat şi nu am încercat acest lucru, dar, dacă este şi în interior la fel de frumoasă cum este în exterior, atunci cu siguranţă merită intrat. În timpul unei vizite, faţada clădirii era în renovare, semn că austriecii ştiu să aibă grijă de adevăratele lor comori, să le păstreze într-o formă excelentă pentru a se lăuda cu ele.

Casa lui Mozart se află tot în Viena, de fiecare dată am trecut prin faţa ei şi am făcut poze. Când am fost cu grupul în excursie organizată, ghidul ne-a dus direct. Acum, am căutat-o un pic, nu este chiar la strada principală iar indicatoarele care există nu ne-au lămurit prea clar. Dar am găsit-o până la urmă. Fetiţa mea era în clasa întîi atunci când a pus piciorul în casa lui Mozart şi acest lucru a însemnt foarte mult pentru ea. Doamna învăţătoare le punea muzica celebrului compozitor în timpul orelor de matematică. Cu multă bucurie le-a putut povesti colegilor şi doamnei că a fost acolo! Una din expoziţiile ce pot fi văzute aici este dedicată vieţii compozitorului, iar la etajul doi este prezentată impresionanta sa operă. Apartamentul propriu-zis în care Mozart a locuit este la etajul 1 al clădirii. Un magazin de suveniruri se găseşte la parter, dar suveniruri cu şi despre Mozart se găsesc în tot oraşul. Este un obiectiv important al Vienei, în fond Mozart este simbolul acestui oraş şi nu numai.

Ringstrasse este bulevardul care înconjoară zona centrală a Vienei. Este destul de lung dar merită parcurs la pas, chiar dacă există şi un tramvai special, Ring, care plimbă turiştii pe acest bulevard, oferind totodată informaţii despre obiectivele văzute (prin căşti). Probabil şi plimbarea cu tramvaiul este plăcută, mai ales că afli şi informaţii despre ceea ce vezi, noi nu am mers cu el pentru că am preferat să ne plimbăm. Şi, desigur, nu am apucat să îl parcurgem în totalitate. Probabil o plimbare cu caleaşca trasă de cai ar fi fost mult mai interesantă, dar preţurile sunt foarte mari şi nu am ales-o ca şi variantă de plimbare, deşi ne-ar fi plăcut. Acest bulevard este considerat, pe bună dreptate spun eu, unul dintre cele mai frumoase bulevarde ale continentului nostru. De acolo se poate lua cel mai bine pulsul oraşului, se poate trăi adevărata astmosferă a oraşului, unică în lume.

Palatul Hofburg conţine, printre altele, o sumedenie de muzee, Biblioteca Naţională, o şcoală de călărie. Este impresionant să te poţi plimba pe unde în vremurile de demult, se plimbau împăraţi, împărătese şi prinţese. Grajdurile le-am văzut, îmi imaginam cum erau caii îngrijiţi, cum veneau la ei să îi hrănească...

O impresionantă colecţie de porţelanuri şi argintărie se poate vedea aici, servicii de masă deosebite, de o calitate de necontestat, tăvi şi fructiere deosebite, tacâmuri de argint, feţe de masă migălos lucrate, tablouri care transmit cu atâta uşurinţă atmosfera din timpul meselor marilor împăraţi. Muzeul Sissi, un muzeu impresionant dedicat împărătesei Elisabeta, care s-a căsătorit la numai 16 ani cu împăratul şi care a avut o viaţă foarte tristă. A fost o împărăteasă foarte iubită. Multe din obiectele ei personale sunt expuse în acest muzeu, pe lângă haine, bijuterii, obiecte de toaletă există aici şi o copie a rochiei de mireasă. Fiind o mare pasionată de călătorii, şi-a găsit sfârşitul departe de casă, omorâtă de un italian. Apartamentele imperiale - camere impresionante, decorate superb, tablouri deosebite cu rame aurii, candelabre uriaşe aurite, statuete, ceasuri de perete, vase de o fineţe incredibilă, decoraţiuni cum numai împăraţii puteau avea. Dormitoarele, sălile unde aveau loc ceremoniile oficiale, sălile de baie…toate sunt păstrate într-o condiţie excelentă, demnă de invidiat.

Există şi un magazin cu suveniruri de unde se pot achiziţiona diverse obiecte. Este un loc deosebit, merită explorat cu mare atenţie, iar amintirile cu care plecaţi de acolo sunt minunate. Zona din preajma palatului Hofburg este foarte aglomerată, o sumedenie de turişti forfotesc continuu şi artiştii ambulanţi reprezentându-l, binenţeles, pe Mozart ce stau nemişcaţi până aud zgomotul bănuţilor în cutia pe care o au. Am admirat vitrinele magazinelor aflate în imediata apropiere şi am plecat mai departe spre un alt mare palat, de neratat în Viena.

Palatul Schonbrunn este locul unde am petrecut cel mai mult timp. Împreună cu grădinile sale superbe, fântânile şi statuetele, dar şi cu grădina zoologică pe care o găzduieşte şi care este cea mai veche din lume, acest palat se află pe lista patrimoniului cultural Unesco din anul 1996. Nu am putut să vizităm decât o parte din interiorul acestui superb palat iar ce am putut vedea acolo este absolut impresionant: săli uriaşe, decorate cu atât de mult bun gust, tablouri care mai de care mai deosebite, candelabre din porţelan de Boemia minuţios lucrate, statuete aurite, perdele şi draperii de o fineţe incredibilă, ceasuri şi bibelouri de valoare inestimabilă, culoare şi bogăţie…este de vis tot ce se poate vedea. Nu ne-au dat voie să facem poze în interior, o parte din amintiri s-au şters, dar îmi aduc bine aminte intensitatea cu care am trăit fiecare clipă, admirând stilul de viaţă al împăraţilor Austriei. Se poate folosi un ghid audio în timpul vizitei în acest palat şi merită toţi banii.

Încântaţi de frumuseţile pe care le-am găsit în interior, am ieşit apoi în curte unde ne-am plimbat prin superbele grădini, atât de bine îngrijite, totul tinde spre perfecţiune acolo iar culorile florilor contrastează puternic cu verdele ierbii şi cu albastrul cerului. O splendoare plimbarea pe aleile grădinilor, prin labirint, am admirat statuetele, am stat la umbră şi ne-am lăsat ghidaţi de farmecului locului. Este greu de descris în cuvinte frumuseţea acestor grădini.

Nu ştiu ce părere au alţii despre Viena, pentru mine este unul dintre cele mai deosebite oraşe vizitate. Deosebit, nu neapărat cel mai frumos, doar deosebit! M-aş întoarce acolo oricând, mă gândesc de multe ori la asta...

Şi totuşi, nu mi-am răspuns la întrebarea... oare de ce mă atrage atât de mult??

---

VIZUALIZĂRI: 2309 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI