Cele mai tari 5 zile din viaţa mea!

TIPĂREȘTE

Parcul de distracţii Port Aventura a fost principalul motiv pentru care am ales Spania în acest an. Îmi doream de multă vreme să ajungem acolo dar, din motive mai puţin importante, până acum nu am reuşit. E bine şi acum, mai ales că fetiţa noastră se apropia de limita de înălţime impusă de mai multe atracţii din parc (chiar dacă nu a atins-o, nici măcar în sandale cu talpă de vreo 2 cm). Dacă nu ai 1,40 m nu te poţi da în anumite atracţii din parc, cele cu adrenalină pură...

Dar, să încep cu începutul...

Biletele şi intrarea: se pot cumpăra bilete de la intrarea în parc, preţurile şi pachetele disponibile acolo le puteţi studia în prima poză ataşată acestui review. Eu am cumpărat biletele de pe internet şi am ales un pachet care nu este disponibil la porţile parcului, şi anume „7 zile în 2 parcuri” (5 zile în Port Aventura şi 2 zile în parcul acvatic Costa Caribe – vezi impresii). Am listat biletele şi le-am pus cu grijă în rucsac. Spun „cu grijă” pentru că nu trebuie să fie îndoite codurile de bară existente pe bilete, altfel cititoarele de la intrare „dau cu virgulă”. Este obligatoriu ca de la prima validare a biletului cele 7 zile să fie consecutive, dar nu sunt restricţii în ceea ce priveşte alegerea parcurilor în aceste zile. Singura restricţie este că nu ai voie să intri în ambele parcuri în aceeaşi zi. Noi am intrat 3 zile consecutiv în Port Aventura, apoi 2 zile în cel acvatic şi ultimele 2 zile înapoi în Port Aventura. Am ales un pachet de mai multe zile pentru că am vrut să avem timp suficient, să nu ne grăbim şi să putem pleca la prânz să servim masa la hotelul unde am stat (impresii aici). Se poate ieşi în timpul zilei din parc, se pune o ştampilă pe mână care trebuie arătată când reveniţi. La revenire se intră practic pe la porţile pe unde se face ieşirea, dar acest lucru este vizibil pe panouri.

Erau oameni la intrare dar cozile nu erau mari, mai puţin de 5 minute a durat de fiecare dată. La casele de bilete cozile erau foarte foarte mari în weekend, deci ori evitaţi weekendurile, ori luaţi biletele cu ceva timp înainte.

Pe drum, până la intrare, sunt zi de zi diverşi indivizi care vând bilete cu preţ mai mic decât cel de la poartă. Ei nu vând decât bilete de 1 zi dar mie personal nu mi-au inspirat încredere.

Nu am fost controlaţi în rucsac, deci am intrat fără probleme cu ceva de mâncare şi apă, nu există filtru prin care se scanează bagajele, dar bănuiesc că cei de la intrare pot arunca o privire dacă doresc. La intrare există hărţi, în mai multe limbi, sunt extrem de utile pentru o mai bună orientare. Harta parcului se poate descărca gratuit pe mobil, de pe site-ul lor, pentru o „lecturare” ulterioară, dar mie mi-a plăcut mai mult varianta pe hârtie pentru că am putut bifa cu pixul obiectivele la care am fost.

Cum se ajunge: parcul se află la aproximativ 110 km de Barcelona, lângă localitatea Salou. Din Barcelona există tren care ajunge în Salou, noi l-am luat din staţia Sants Estacio, preţul unui bilet fiind de 8,8 euro de persoană, fără reducere la copil (cel puţin noi nu am avut reducere, nu ştiu dacă există pentru copii mai mici). Acest preţ este până în Salou, dar există o staţie de tren exact lângă parc, se numeşte chiar Port Aventura. Drumul cu trenul din Barcelona în Salou a durat o oră şi 20 de minute. Există, binenţeles, şi autocare din Barcelona sau de la aeroport care duc acolo, sau se mai poate ajunge cu maşina.

La intrarea în parc există un indicator pe care scrie 1100 m până în Salou, noi am mers numai pe jos, deşi există trenuleţe (preţ 3 euro de persoană) şi autobuze (preţ 2 euro de persoană) care ajung din centrul Saloului acolo. Uneori ar fi fost binevenite acestea, mai ales seara la plecarea din parc, dar preţurile mi s-au părut exagerate în condiţiile în care am mers atâtea zile, de două ori pe zi.

Din Salou există şi taxiuri care vă lasă exact la intrarea în parc, tarifele chiar nu le ştiu dar le bănuiesc…

Informaţii generale:

Parcul este foarte mare. Toate zonele şi atracţiile sunt foarte bine indicate de săgeţi aflate exact acolo unde trebuie. Nu ai cum să nu găseşti ceea ce cauţi, atâta timp cât ştii unde vrei să ajungi.

Şi la capitolul toalete stau foarte bine, sunt destul de multe şi bine localizate, nu trebuie să te întorci nu-ştiu-cât sau să cauţi prea mult pentru a ajunge la toaletă. Este foarte curat, în ciuda numărului foarte mare de oameni existenţi acolo. La toalete sunt şi ţâşnitori cu apă potabilă unde cei care nu vor să cumpere îşi pot umple sticlele de prin rucsac.

Se pot lua, contra-cost, (dar nu am aflat de unde sau cât costă) nişte cărucioare pentru copii, am văzut copii chiar copilaşi de 4-5 ani plimbaţi în astfel de cărucioare.

Magazine cu suveniruri sunt mai peste tot în parc, se găsesc multe lucruri la preţuri fel de fel, depinde ce vă interesează. Este valabil şi pentru terase şi restaurate, sunt multe, sunt pentru toată lumea, sunt variate: cu auto-servire, a la carte, fast food etc. Preţurile…mie personal mi s-au părut cam piperate, dar era de aşteptat…

Este indicat să aveţi pelerine de ploaie sau umbrele (pentru orice eventualitate) în caz că vă apucă ploaia prin parc, existau şi acolo de cumpărat dar o pelerină începea de la 7 euro…

La intrarea în parc, pe lângă restaurante, există WiFi gratis. În pliantele lor şi în reclame spun că există în mai multe locuri din parc, şi la cozi la unele obiective, dar noi nu am reuşit să ne conectăm decât de la intrare, nicăieri în altă parte nu am avut semnal.

Prin parc este curat, este verdeaţă, există bănci (mai mult sau mai puţin la soare), nu am avut nevoie de nimic să nu se găsească acolo.

Legat de restricţiile de înălţime, acestea variază de la obiective la obiective, cei de la intrare îi măsoară cu o riglă metalică şi nu stau la discuţie dacă nu au înălţimea corespunzătoare, indiferent cât de “easy” vi se pare atracţia respectivă. Am văzut mulţi copii plângând pentru că nu au fost primiţi. Cel mai bine este să vă interesaţi înainte, să nu staţi degeaba la coadă.

Legat de cozile din parc, deşi am fost la începutul lunii iulie, nu mi s-au părut extraordinar de mari, timpul de aşteptare fiind mai mult decât acceptabil. Într-un singur loc am stat o dată foarte mult (50 de minute) dar a meritat cu prisosinţă. Acest lucru s-a întâmplat pentru că maşinăria nu funcţiona la capacitate maximă, motivele nu le ştiu. Există, aşa cum aţi văzut în poza cu preţurile de la poartă, şi variante de „Fast Pass”, se plătesc extra şi sunt valabile doar la o parte din obiective. Au rolul de a nu mai sta la cozi, dar de fapt stai la cozile de la Fast Pass, nu la cele normale. Cei care stau acolo au oarecum prioritate, dar nu mi s-a părut că timpul lor de aşteptare era cu mult scurtat.

Nu am avut nicio clipă teamă că ni se poate întâmpla ceva, nici în cele mai „nebune” chestii pe care le-am încercat. Sistemele de siguranţă sunt foarte bine puse la punct, nu pornesc până nu sunt verificaţi om cu om toţi cei care s-au urcat. La anumite obiective există şi loc de lăsat bagajele în timpul curselor.

Legat de spectacolele care au loc la ore diferite şi în locuri diferite, pentru mine acestea au reprezentat cea mai mare dezamăgire a parcului. Nu există acea „magie” pe care am întâlnit-o la Disneyland Paris, nu există papiţoi costumaţi care să defileze în caleşti de basm şi să îi atragă pe cei mici. Câţiva papiţoi sunt totuşi, apar din când în când şi fac poze cu oamenii, dar sunt puţini, „urâţi” şi nu au niciun farmec aparte. Poate nu este corect să fac comparaţie cu Disneyland, dar m-au dezamăgit spaniolii din acest punct de vedere. Spectacolele costau în câţiva băieţi şi fete, sumar îmbrăcaţi, care dansează pe o muzică ce nu transmite nimic. Nu mi se par chiar spectacole pentru copii, dar poate tocmai ăsta e secretul, sunt spectacole mai mult pentru părinţi... poate unii nu sunt de acord cu mine, este o părere personală şi nimic mai mult. Mie nu mi-au plăcut.

Per total, atmosfera este extraordinară în parc, muzică pe ici pe colo, distracţie, zâmbete, bucurie, nerăbdare, uimire... toate acestea mai ales pe chipul celor mici care se află acolo în lumea lor.

Parcul este împărţit în 6 zone: Mediterrania, Polynesia, Sesamo Aventura, China, Mexico şi Far West. Absolut toate trebuiesc explorate în amănunţime.

Mediterrania - este prima zonă din Port Aventura, prin care se intră în parc. Imediat după ce se trece de porţile de intrare unde se verifică biletele, vă întâmpină magazine de suveniruri, restaurante şi terase diverse.

Tot aici, pe lângă ele, există şi WiFi gratuit, pe măsură ce vă depărtaţi semnanul scade şi chiar dispare. Ca şi atracţii aici nu puteţi găsi prea multe, de fapt este numai una, aşa, pentru „încălzire”. Este vorba de un roller coaster interesant, şi anume:

Furius Baco - cursa este foarte scurtă, este proiectat pentru viteză şi nimic mai mult. "Baco" este cuvântul spaniol pentru Bachus, zeul recoltei de struguri. Face practic o buclă în jurul zonei Mediterannia la o viteză ameţitoare, deasupra lacului existent acolo, lansarea fiind incredibil de intensă, la fel este la frânarea de la finalul cursei. Sentimentul este tare, mai ales când „zbori” deasupra apei, dar cursa durează prea puţin. Scaunele sunt poziționate în părțile laterale, fiecare rând de patru locuri are două pe partea stângă a trenului și două pe partea dreaptă.

Acest roller coaster impune limita de înălţime de 1,40 m, fără excepţii. Timpul de aşteptare este foarte mare, cel puţin aşa a fost când ne-am dus noi. Dacă se întâmplă să şi plouă, nu mai funcţionează la capacitate maximă, ceea ce face ca timpul de aşteptare să fie şi mai mare.

Nu funcţionează non-stop, au fost zile când era deschis de dimineaţă şi zile când pornea la ora 14.00. Pentru că, în timp, zburau fel de fel de lucruri din buzunarele celor care se dădeau în el, au pus niste plase deasupra locurilor prin care trec oamenii. Erau pline de clame de păr, brăţări, bani, hărţi, jucării şi alte lucruri.

Fie că îl încercaţi la intrarea în parc, fie la ieşire, merită aşteptarea, chiar dacă nu aici găsiţi cele mai tari senzaţii din parc. Este un roller coaster ideal pentru cei care tânjesc după viteză.

La ieşire se pot lua, contra-cost, pozele făcute de ei în timpul cursei. Şi biletele Express se pot folosi aici, adică cei care le au nu trebuie să stea la întreaga coadă, au prioritate la urcare.

Polynesia – este zona imediat următoare după Mediterrania, mergând în partea dreaptă. În această zonă, pentru mâncare, există restaurantul „Bora Bora” iar fructe şi sucuri naturale se pot cumpăra de la „King Kamehameha”. În ceea ce priveşte atracţiile din această zonă, sunt 3 la număr:

Tutuki Splash - este o cursă interesantă, din care nu aveţi cum să scăpaţi neudaţi. Bărcuţa porneşte iniţial fără viteză prea mare, apoi de sus cade la vale, pe apă, cu mare viteză. Când ajunge jos apa sare peste voi, este o cursă la care copiii sub 1,40 m nu au voie să intre. La ieşire este un uscător, costă 2 euro 5 minute parcă, dar încap mai mulţi oameni. Noi am pus jumate-jumate cu altă familie şi ne-am uscat fără probleme.

Canoe - este numai pentru cei mici, şi aici există restricţia de 1,40 m la înălţime, numai că este înălţimea maximă la care sunt admişi copiii. Pentru ei este interesant, o bărcuţă care merge încet, coboară la un moment dat... nimic spectaculos, nici măcar nu se udă.

Kontiki - în formă de vapor, este de fapt un leagăn care îţi crează un imens gol în stomac, foarte foarte interesantă senzaţia. Sub 1,40 m nu au voie copiii decât însoţiţi. Nu durează mult dar e suficient să mai vrei o dată, şi încă o dată...

În această zonă a parcului sunt şi câteva spectacole, „Aloha Tahiti” este unul dintre ele, dansatori mai mult dezbrăcaţi decât îmbrăcaţi, dansuri din buric şi din diverse triburi. Spectacolul are loc pe o scenă, spectatorii au scaune ca la teatrele în aer liber. La un moment dat fetele care dansează invită fetiţe şi femei din public să le înveţe mişcările dansului, la fel fac şi bărbaţii cu băieţeii.

Sea Odyssey - este considerat pe harta lor tot un spectacol, dar de fapt totul se petrece într-o sală ce se vrea a fi un submarin. Oamenii primesc ochelari speciali (proiecţia e 3D), se pune un film ca şi cum eşti cu submarinul pe sub apă şi mergi cu viteză. Apar în faţă fel de fel de monştri. Efectul este foarte real şi bine realizat pentru că în timp ce vezi te şi mişti, ca şi cum ai fi în submarin. Scaunele pe care stau oamenii se mişcă pentru a da senzaţia că ce vezi chiar se întâmplă. Foarte, foarte interesant!

Mai sunt pe harta parcului şi alte spectacole trecute, este vorba despre „Noche de Fuego en Tahiti”, „Aves del Paraiso” şi „Pareos en Bora Bora” – nu pot să vă dau detalii despre ele pentru că nu le-am văzut. Ultimul cred că este un spectacol cu papagali. Există indicaţii despre locurile şi orele unde se ţin aceste spectacole.

Următoarea zonă din parc este dedicată în exclusivitate celor mici, se numeşte Sesamo Aventura. Pentru cei mari nu sunt atracţii (deosebite) aici dar piticii sunt în lumea lor. În unele dintre ele copiii pot fi însoţiti de adulţi, în altele nu. Nu am să insist pe această zonă, şi aici există un restaurant cu mâncare pentru copii „La Cocina de Epi” şi un magazin cu suveniruri şi diverse chestii „ChikiTienda”. În mijlocul zonei Sesamo Aventura este un copac uriaş, din plastic, în care cei mici se pot urca. Frumos, foarte frumos, dar repet, este zona copiilor.

Imediat după această zonă urmează şi partea cu adrenalină, pentru cei care au aşteptat răbdători copiii în Sesamo Aventura... este vorba despre:

China – cea mai tareeeee parte din parc, după părerea mea. Aici există 6 restaurante: „Dagana”, „Buffet Marco Polo”, „Sichuan”, „Canton”, „Hapiness Station” (de unde se poate lua îngheţată), „Erawan” şi nu mai puţin de 4 magazine cu suveniruri şi jucării: „Lotus Palace”, „Aventura Oriental”, „Sarpang Shop” şi „Kambuha”.

Aici sunt mai multe atracţii, printre cele mai tari din întregul parc, este zona cea mai aglomerată dar care merită cel mai mult timp.

Shambhala – este cel mai înalt şi unul dintre cele mai rapide roller coastere din Europa. Din poze, este cel alb. Cozile sunt foarte mari DAR există şi o poartă separată pe unde se intră în regim de “single”. Eu m-am dat de mai multe ori (cel puţin 3 pe zi) singură, aşa că am evitat cozile şi am mers direct în faţă, unde erau 3, maxim 4 persoane. Prioritate au cei de la coada normală şi cei cu Fast Pass dar, când nu se completează toate locurile (ceea ce se întâmplă destul de frecvent) întră cei de aici. Am reuşit să stau şi în primul rând în maşină. Senzaţia este absolut imposibil de descris în cuvinte... dacă vedeţi pozele cred că va daţi seama ce se întâmplă... porneşte încet, timp în care urcă până în vărf, apoi cade cu o viteză uluitoare, când inima nu-ţi mai stă la locul ei, ci se mută undeva, spre gât... Nu este tot, intră printr-un mic tunel, mai urcă şi mai coboară, trece şi prin apă, totul la o viteză super!!! Apa nu vă udă, e doar de efect. Este cel mai tare din tot parcul, din punctul meu de vedere. La terminare se pot lua pozele făcute automat, ba mai mult, se poate lua şi un CD cu înregistrarea din timpul cursei. În faţa fiecărui scaun este o cameră de luat vederi care te filmează pe toată durata cursei. CD-ul costa 13 euro, o poză 7 euro.

Dragon Khan – în poze este cel roşu, nu este la fel de înalt dar este la fel de rapid, aici cursa te întoarce de mai multe ori cu susul în jos, curbe multe, în toate poziţiile, este pe locul 2 în clasamentul propriu ca şi senzaţii oferite. Singurul lucru care nu m-a încântat în mod deosebit este faptul că te zdruncină destul de tare, mai ales la cap, deşi sunt protecţii cu bureţi. Şi aici este coadă mare permanent, şi aici sunt restricţiile de 1,40 m înălţime, şi aici merită să te dai de cât mai multe ori. Oricum, totul se întâmplă atât de repede că nu ai timp să îţi dai seama ce se întâmplă cu adevărat, Realizezi unde ai fost numai când îi vezi pe alţii.

Cobra Imperial – nici pe departe la fel de spectaculos ca primele două, aici te învârte cu viteză mare, sunt urcuşuri şi coborâşuri. Este interesantă senzaţia dar nu pentru cei care ameţesc. S-a dat şi fetiţa mea aici (spre deosebire de primele două unde nu a avut curaj şi unde oricum nu era primită). Copiii sub 1,30 m nu au voie neînsoţiti de un adult. Coada nu este mare şi merge destul de repede.

Tea Cups – identice cu ceşcuţele de la Disneyland, te învârt cu viteză, în toate direcţiile, există şi un volan în fiecare ceşcuţă care învârte şi el, la rândul lui, în jurul propriei axe ceaşca. Nici aici nu sunt acceptaţi copiii sub 1,30 m neînsoţiţi.

Angkor – se laudă ei că ar fi nou, o plimbare lină cu barca şi cu stropitori. Fiecare barcă are stropitori cu ajutorul cărora îi poţi uda pe cei pe lângă care treci (inclusiv cei din celelalte bărci). Adrenalină prea multă nu este, dar ideea de stropit dă bine. Binenţeles că nu poţi să ieşi uscat de aici, dar există încăpere cu uscător. Destul de mari cozile, de fiecare dată la fel, iar timpul de aşteptare a fost mai mare decât la celelalte unde cozile erau asemănătoare.

Ca şi spectacole ce au loc în această zonă, sunt 4 la număr dar noi am văzut doar unul, şi anume Sand Animation. Se ţine într-o sală mare, ca de cinema, are loc la ore fixe. Spectacolul este ţinut de o ucrainiancă extrem de pricepută în arta nisipului, multiplă campioană la acest capitol; folosindu-şi numai degetele, crează poveşti incredibile în nisip, totul fiind proiectat pe un ecran mare. Chipuri de copii care dorm, apoi le schimbă ochii şi se trezesc, stele pe cer şi peşti sub apă, expresii ale feţelor incredibil de reale, trebuie să recunosc, fata este o maestră. Dacă vreţi să vedeţi exact cum se desfăşoară un astfel de spectacol, puteţi căuta pe internet. Foarte, foarte frumos, un spectacol plin de graţie şi sensibilitate, o pauză bine-venită de la nebuniile de afară. Copii şi părinţi, laolaltă, super încântaţi! Merită să vedeţi!

Dacă am fost în China, este timpul să ajungem şi în următoarea zonă a parcului, şi anume:

Mexic – o altă zonă super-tare a parcului, atracţii pentru toată lumea! La capitolul restaurante sunt numai 3: „La Hacienda”, „La Cantina” şi „Cactus Express” iar magazine cu suveniruri 2: „Tianguis” şi „Taxco”. Produsele din magazine cum cam aceleaşi peste tot, preţurile la fel.

În ceea ce priveşte atracţiile din Mexic, cel mai cel este:

Hurakan Condor – timpul de aşteptare de aici a fost cel mai mare, motiv pentru care m-am dat o singură dată. Am aşteptat 50 de minute pentru o cădere liberă de la 100 m de aproximativ 20 de secunde, dar a meritat! Foarte, foarte multă lume aici, probabil dacă ar fi mers la capacitate maximă timpul de aşteptare ar fi fost mult mai scurt. Nu urca decât un scaun. Rar, am văzut de departe că mergeau două, dar de foarte multe ori anunţau că din nu-ştiu-ce probleme nu poate funcţiona normal. Dacă sunteţi încălţaţi în sandale sau papuci trebuie să le lăsaţi jos, la fel şi telefoane sau aparate foto. Sub 1,40 m nu sunt primiţi copiii, senzaţia căderii în gol de la acea înălţime este absolut superbă!!!

Secretul Maiaşilor – este mai degrabă o zonă de explorat unde, la intrare, toţi vizitatorii primesc mănuşi de unică folosinţă. Nu înţelegeam de ce ni le-au dat până să intrăm, apoi, am înţeles. Se intră într-un labirint numai din oglinzi din care trebuie să găseşti ieşirea. Cam greu, când te vezi în toate părţile şi toate „uşile” par oglinzi. Pentru că trebuie să foloseşti mâinile uneori, să găseşti o uşă, e indicat să porţi mănuşile pentru a nu murdări oglinzile. Interesant, dar la un moment dat chiar nu mai reuşeam să ieşim. Nu e foarte multă lume la rând, merge destul de repede. Nu sunt restricţii de înălţime pentru copii. Să nu rataţi Secretul Maiaşilor!

Serpiente Emplumada – este o caracatiţă ce ţine pe fiecare braţ un „scaun” rotund cu mai multe locuri. Te ridică, te învârte, te înclină... totul la viteză mare. Mi-a plăcut foarte mult, am ieşit un pic ameţită de aici dar trebuia să încerc. Nu a fost coadă mare, merge destul de repede rândul pentru că încap destul de mulţi oameni. Sub 1,30 m nu au voie cei mici. Oricum, nici nu cred că ar fi prea indicat, aici ai timp să ameţeşti...

Yucatan – să spunem că te simţi ca în storcătorul maşinii de spălat (deşi, sincer, nu ştiu cum e acolo)... te învârte cu viteză foarte mare, forţa centrifugă este „vinovata” aici, cei mici trebuie să stea numai în interiorul scaunelor. Ceea ce era aproape imposibil în timpul cursei, pitica mea nu se putea dezlipi de mine din cauza vitezei cu care mergea maşinăria. Trebuie să te ţii bine, altfel ai senzaţia că zbori, foarte intensă senzaţia. Copiii sub 1,40 m nu pot intra neînsoţiţi, nu mai ştiu exact înălţimea minimă la care aceştia erau primiţi. Ne-am dat de mai multe ori.

El Diablo – Tren de la Mina – hmmm, după ce te dai în Shambhala sau Dragon Khan, acest tren este mic copil... viteză mare, curbe... senzaţii tari. Nu se poate compara cu celelalte dar trebuie neapărat încercat, merită! Şi aici era destul de multă lume dar a mers binişor, nu am stat foarte mult la coadă. Sub 1,40 m copiii nu pot intra neînsoţiţi.

Los Potrillos - este numai pentru cei mici dar pot fi însoţiti de părinţi dacă sunt prea mici. Copiii sub 1,15 m nu sunt primiţi. Se urcă pe nişte căluţi care se plimbă liniştiţi în jurul unui părculeţ. Li se face şi poză în timpul plimbării. Erau copii destul de mici acolo, coada nu era deloc mare.

Ca şi spectacol în zona Mexic este Templo del Fuego- foarte mult se stă la coadă, este multă lume, se întră în grupuri de 40-50 de oameni parcă. Un mic spectacol cu efecte speciale, un pirat ce caută o comoară, trece prin flăcări... şi aici am intrat de mai multe ori, pitica fiind încântată.

La ieşirea de la acest obiectiv apar la ore fixe, mascote care fac poze cu cei mici şi nu numai. A fost şi Woody pe-acolo.

Cam atât despre Mexic, ne apropiem de ultima zonă a parcului care nu este deloc săracă în atracţii pentru toate vârstele. Este vorba de:

Far West - găsiţi aici nu mai puţin de 5 restaurante: „The Iron Horse”, „Long Branch Saloon”, „The Old Steak House”, „Jeremia’s Food” şi „Yoghourteria Danone”. Magazine de suveniruri sunt doar 4: „General Store”, „Western Clothing Company”, „Fly’s photograph Studio” şi „Tienda Betty Boop”.

Carousel - este vorba, binenţeles, de un carusel, frumos colorat, nimic spectaculos pentru noi, o atracţie pe cinste pentru cei mici. Sub 1,20 m cei mici nu au voie singuri.

Tomahawk - un alt roller coaster la nivel mic, nu e vorba de înălţime ci de viteză, interesant. Se fac şi poze aici, nu pot spune că este ceva chiar super-spectaculos.

Silver River Flume - este o cursă intersantă cu o barcă ce pare a fi scobită într-un trunchi de copac, urcă şi coboară brusc, senzaţia este super chiar dacă înălţimea nu e chiar mare. Aici cu siguranţă trebuie folosit uscătorul de la ieşire, nimeni nu scapă neudat. Se fac poze care se pot ridica tot de la ieşire, copiii sub 1,40 m nu pot intra singuri.

Crazy Barrels – butoaie care te învârt repede şi în toate direcţiile, de-acum senzaţiile nu mai par la fel de intense. Nu am aşteptat mult la coadă, copiii sub 1,30 m nu sunt primiţi decât însoţiţi de un adult.

Grand Canyon Rapids – aici ne-a plăcut mult, chiar dacă am ieşit uzi leoarcă. O cursă interesantă în bărci rotunde, puse pe un fel de roată de cauciuc, pe apă care curge cu viteză, te învârte, te udă, treci pe sub diverse cascade... nu ai cum să nu te uzi. Mulţi oameni intrau aici cu pelerine de ploaie pe ei. Este cam greu cu aparatele foto, dacă nu rămâne cineva pe margine cu ele se pot uda, apă este destulă să intre şi în rucsac. Nu am stat foarte mult la coadă, merge destul de bine, se fac poze şi copiii sub 1,30 m nu pot intra neînsoţiţi de un adult.

Stampida – un roller coaster interesant, este de fapt o cursă între două trenuleţe care pleacă în acelaşi timp. La intrare trebuie să alegeţi culoarea trenului în care vreţi să urcaţi, este unul roşu şi unul albastru. Nu ştiu dacă e general valabil, dar m-am dat de 2 ori şi în ambele dăţi cursa a fost câştigată de trenuleţul roşu. Viteză, rotiri uşoare, super senzaţie! Copiii sub 1,20 m nu sunt primiţi aici.

La capitolul spectacole, zona Far West se laudă cu două: „Bang Bang West” şi „La Magia del Far West”, nu pot să vă dau detalii pentru că nu le-am prins în niciuna din cele 5 zile cât am stat în parc.

Dacă ajungeţi la Portaventura, acestea sunt atracţiile de care vă puteţi bucura. Este super-tare parcul, are de toate pentru toţi, atmosfera este minunată chiar dacă nu există „magia” pe care am întâlnit-o când am fost la Disneyland.

Am petrecut zile absolut memorabile, pline de adrenalină şi distracţie maxime, sunt sigură că ne vom aminti foarte mult timp experienţele unice pe care le-am trăit. Merită efortul!

---

VIZUALIZĂRI: 13292 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI