Drumuri Zakynthos

TIPĂREȘTE

Fără a acoperi, nici pe departe informațiile legate de aceste insule vreau doar să vă spun ce am vizitat de această dată. Pe Zakynthos, în afară de orașul Zante am mers în 2‚ expediții ’.

Prima, am pornit după – masă spre Keri pentru a vedea un apus de soare. Locul nu este greu de găsit, prin sat drumul este destul de îngust, dacă întâlnești o mașină din față – la mica înțelegere unul trebuie să cedeze și să dea înapoi. În parcarea de unde poți admira apusul de soare sunt căteva băncuțe, o rulotă care vinde fast-food, cafea și sucuri. De asemeni se poate vedea un far dar doar de la distanță pentru că e îngrădit. Aproape de locul respective, pe drum veți vedea un steag foarte mare (cei de la taverna care are steagul în curte susțin că este cel mai mare din Grecia). La tavernă nu am fost lăsați să facem fotografii decât dacă consumăm ceva (tot am făcut câteva în parcare). Nu am consumat pentru că prețurile erau aproape duble față de restul tavernelor.

A doua excursie am plecat pe la 10 dimineața de lângă Argassi, am luat-o către nord, am trecut prin Zante, Agios Nikolaos (port de unde se pot lua ambarcațiuni spre Blue Cave și Navagio – noi am fost acum 2 ani) și am ajuns la Cape Skinari, de unde poți admira de sus Blue Cave (mai mult apa), există o moară, o tavernă, un far și poți coborî dacă vrei la ambarcațiuni. Ne-am limitat la o înghețată. De aici am pornit spre Volimes, unde am opri în mijlocul satului pentru poze. Satul pare părăsit, păstrează multe case vechi în zona centrală. În rest tarabe cu suveniruri și produse locale. Când apare o mașină, îți fac cu mâna, îti arată marfa încercând să te facă să cumperi ceva.

De aici am continuat drumul spre Anafonitria, am trecut de intrarea pe drumul spre panorama la Navagio, am continuat pe dumul principal până am văzut indicatorul spre Mormintele Miceniene. De aici pe un drum îngust, tot serpentine, înclinat dar asfaltat am ajuns într-o parcare la o mănastire de la 1400, toată din piatră. Obișnuitele tarabe cu suveniruri, 2 taverne și un măgăruș de mângâiat. Am continuat pe drumul care am crezut noi că e OK și după câțiva km obositori, pe un drum care parcă se termină după următoarea curbă, apare o coborâre mai mult decât abruptă o parcare de beton că e prea mult spus port și …bine ați venit la Porto Vromi. Nici gând nu aveam să ajungem acolo dar l-am bifat și pe ăsta. Acum drumul înapoi până la mănăstire, parcă mai ușor că știam la ce să ne așteptăm.

Am ieșit din nou în drumul principal după care după cătiva km spre mormintele miceniene. Din nou peisaje superbe, masa la o tavernă cu marea privită de sus de pe terasă. Întrebăm de morminte, ni se spune să lăsăm mașina să mergem pe jos că sunt cam 200 m. Urcăm un deal, vedem la un moment dat un indicator care am considerat că ne arată mai departe. Parcă avem o îndoială că era o potecuță care intra printre spini și cobora dealul dar totuși indicatorul parcă arată în sus. După cam un kilometru, întrebă la o tavernă, ne spune că am trecut și ne arată în jos. Coborâm, căldură, copii încep să protesteze, la un moment dat drumul intersectează un drum de pământ mărginit de 2 pomi marcați cu o bandă adezivă lată. Aici o fi! Un adul pleacă în recunoștere, se aude lătrat de câini, cel plecat în expediție revine grăbit. Era o stână. Ne dăm bătuți! Coborâm spre mașină și totuși în drept cu indicatorul cineva se încumetă să coboare pe cărare. Aici erau. Dezamăgire totală mai ales pentru copii, nu știam la ce să ne așteptăm - gropi săpate în stâncă fără nici un indicator, ceva să ne spună 2 vorbe despre ele.

Și dacă tot suntem aici mai încercăm și Porto Limnionas? Scrie ceva de niște piscine naturale săpate în stâncă. Drum cu serpentine, îngust, înclinat parcă avem un deju-vu. Să vă spun că se termină brusc într-o parcare, aici o tavern, scări săpate în stâncă până la apă. Apa de o culoare incredibilă. Am rămas cu cei mici care nu mai aveau chef să coboare pe unul din sezlongurile care se găseau pe fiecare treaptă a stâncii. Ceilalți au coborât și au făcut o baie. Apa foarte rece au spus.

De aici la bază – copii au adormit pe drum, era ora 20, s-au trezit în Argassi unde am luat masa.

---

VIZUALIZĂRI: 3995 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI