Un loc de suflet

TIPĂREȘTE

Fiind bistriteanca, nu puteam rata o vizita in casa unui poet care mi-e drag si pe care il iubesc din tot sufletul. Mi-e greu sa explic de ce, dar atunci cand vorbesc despre Cosbuc simt ca mi se topeste sufletul, in minte imi vin franturi de versuri in care a stiut sa prinda asa de frumos dulceata traiului simplu si curat de la tara. Poate din cauza acestei afinitati pentru taranul roman in adevaratul sens al cuvantului il iubesc asa mult.

Am vizitat casa memoriala de trei ori si de fiecare data am receptat in alt mod vizita. Prima data a fost in calitate de eleva, cand dirigintele nostru, profesor de limba romana (Dumnezeu sa-l odihneasca) ne-a dus intr-o excursie prin judet pe la casele memoriale. De atunci, imi amintesc doar senzatia de bine pe care am simtit-o trecand de la dogoarea de afara in casuta simpla si racoroasa din lemn.

A doua vizita am facut-o cu sotul in urma cu 5 ani. Imi amintesc ca am trecut cu sfiala pragul casei. Din tinda, am trecut in sala de oaspeti si apoi am vazut chilia de rugaciune. Toate obiectele de mobilier sunt originale si poarta cu ele pecetea timpului. E ca si cum ai atinge o icoana, cel putin acesta a fost sentimentul meu. Celelate trei sali adapostesc o expozitie cu documente, corespondenta poetului, editii ale cartilor lui Cosbuc, lucruri care i-au apartinut poetului dar si o parte din impresionanta colectie de 30.000 volume din biblioteca lui.

O doamna amabila ne-a povestit un episod cand poetul, stabilit in Bucuresti, departe de locurile natale, se intoarce sa mai priveasca o data casa parinteasca, in care nu mai locuia nimeni. Priveste inauntru pe fereastra si pleaca. Acesta este DORUL, care te face sa revii iar si iar la pamantul din care ai fost creat.

Si in fine, ultima vizita a fost in urma cu trei ani, cand i-am dus eu pe elevii mei la intalnirea cu universul COSBUC.

Merita sa vizitati acest loc pentru ca merita sa-i cunoastem pe cei care iubesc sufletul romanesc in esenta lui cea mai pura.

---

VIZUALIZĂRI: 1609 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI