ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 16.07.2014
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 50-60 ani
DIN: Bucuresti
ÎNSCRIS: 24.05.11
STATUS: APOLLO
DATE SEJUR
NOV-2008
DURATA: 1 zile
prieteni

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 13 MIN

Oaze de sfinţenie în deşertul egiptean

Ilustrație video-muzicală
TIPĂREȘTE

Nu mă gândeam că, acum, la aproape şase ani de la pelerinajul în Egipt, impresiile mele nu vor rămâne exclusiv personale. Pe atunci, nefiind membră AmFostAcolo, eram atentă la amănuntele care mi se păreau doar mie interesante, fotografiam şi notam în consecinţă.

Iată ce păstrează memoria unei file din jurnalul meu de călătorie în Egipt! "8 Noiembrie 2008 - sâmbătă. Părăsim Hurgada. Pornim, escortaţi, spre inima deşertului, la Mănăstirea Sf. Pavel Tebeul. Suntem întâmpinaţi de părintele Thomas..."

Dar, decât să transcriu o filă în exprimarea telegrafică, searbădă, a unui jurnal, n-ar fi mai bine ca ajutată de fotografii şi de documentaţia cu care m-am întors de acolo să încerc a expune subiectul mai aproape de spiritul AmFostAcolo?

Seria de articole despre Egipt deschisă de @msnd, amintirile răscolite cu această ocazie, dar şi comentariile ulterioare în care stimatul nostru coleg afirma - printre altele - "Aș citi cu foarte mare plăcere un articol despre mănăstirile Sf. Paul şi Sf. Antonie", m-au făcut să-mi reconsider atitudinea şi să mă întorc în trecut. Dat fiind faptul că - din cauze cunoscute - în ultima vreme nu prea mai apar impresii despre Egipt, iar despre prezentarea unor lăcaşuri de cult de acolo nici vorbă nu poate fi, sper că îmi veţi ierta întârzierea cu care scriu.

Menţionez de la bun început că mă voi folosi - în special pentru date exacte şi anumite legende - de trei lucrări cumpărate de acolo, pe care le păstrez şi acum cu mare drag: Toute l’Egypt du Caire à Abou-Simbel - un album color frumos ilustrat, The Churches of Egypt - From the Journey of the Holy Family to the Present Day - album editat de The American University in Cairo Press, bogat ilustrat, cuprinzând multiple informaţii (un exemplar cântăreşte 2,5 kg) şi Monastery of St. Paul - o prezentare amănunţită a sfântului lăcaş pe care am cumpărat-o chiar de acolo.

Aşadar, în dimineaţa zilei de 8 noiembrie 2008, am părăsit Sea Gull Hotel & Resort , elegantul hotel de la ţărmul Mării Roşii, care ne-a fost gazdă pentru trei nopţi. Curând, din raza noastră vizuală a dispărut întinderea marină şi o altă întindere - cea a deşertului - avea să ne învăluie. În jur nu mai vedeam decât nisipul gălbui şi din când în când câte o ridicătură stearpă, un deal sau un munte mai mic, de aceeaşi culoare cu nisipul. Pe autostradă, autocarul nostru escortat de echipaje de poliţie, ne purta spre zona Al Zaafarana, la două dintre cele mai vechi lăcaşuri de cult din deşertul estic al Egiptului: Mănăstirea Sf. Pavel Tebeul şi Mănăstirea Sf. Antonie.

Mănăstirea Sf. Pavel Tebeul sau - în limbaj local - Dayr Anba Bula, m-a impresionat încă înainte de a intra cu autocarul în parcare. Turnul de observaţie şi zidurile sale înalte, de piatră, se profilează de la mare depărtare. Totul este de culoarea nisipului, confundându-se aproape cu deşertul. Ca majoritatea mănăstirilor egiptene vechi, Mănăstirea Sf. Pavel Tebeul pare de la distanţă o fortificaţie şi chiar este într-o oarecare măsură. Fiind atât de izolată, de-a lungul istoriei sale trebuind să facă faţă atâtor atacuri, zidurile întărite şi turnul de observaţie s-au impus cu necesitate.

Cred că venirea noastră, a grupului de pelerini români, era deja cunoscută. Un călugăr înveşmântat cu obişnuitele straie monahale copte, ne-a întâmpinat cu un zâmbet larg şi ne-a spus "Welcome!" poftindu-ne într-o încăpere mare, la umbră, unde ne-a oferit - tuturor - câte un pahar cu suc. Aici am avut ocazia să remarc pentru prima oară atitudinea jovială, deschisă, a acestui monah. Călugării copţi, chiar dacă poate nu sunt toţi ca părintele Thomas (aşa s-a recomandat gazda noastră), diferă foarte mult ca atitudine şi deschidere către oameni faţă de călugării ortodocşi pe care i-am văzut întotdeauna mai închişi, mai sfioşi, mai retraşi.

Părintele Thomas ne-a plimbat peste tot povestind într-una despre Sf. Pavel iniţiatorul vieţii pustniceşti pe aceste meleaguri, cel care s-a ostenit aici, în deşert, timp de 91 de ani din întreaga lui viaţă de 114 ani (227-341). Deasupra peşterii în care a trăit Sf. Pavel, mai târziu, prin sec. V, s-a întemeiat actuala mănăstire. Desigur, ceea ce vedem noi astăzi nu aduce câtuşi de puţin cu lăcaşul modest de acum câteva secole, care cuprindea doar o bisericuţă şi câteva anexe pentru locuit. Mai multe atacuri ale triburilor de beduini au pricinuit mari pierderi nu doar materiale, ci şi de vieţi omeneşti. Atacul din 1484 rămâne consemnat în istoricul mănăstirii pentru că mai toţi călugării au fost omorâţi, iar scrierile bisericeşti arse. Şi sec. XIX consemnează un atac asemănător, călugării fiind fortaţi să părăsească definitiv lăcaşul.

În prezent, mănăstirea - restaurată şi cu viaţa de obşte refăcută - are trei biserici vechi şi una nouă, în afara zidurilor. Pe toate ni le-a arătat părintele Thomas.

În curtea interioară, mergând către intrarea în biserici, am văzut un călugăr bătrân cu pisicile lui. Mi-a plăcut scena, am admirat-o şi chiar am imortalizat-o în fotografie, dar, văzându-mă, părintele Thomas m-a întrebat: "How do you say cat in Romanian?" Nu ştiu dacă el a reţinut ceea ce i-am răspuns, dar eu am reţinut multe amănunte care vor rămâne pentru totdeauna în memoria mea asociate cu vizita la Mănăstirea Sf. Pavel Tebeul din Egipt.

Biserica Sf. Pavel, aflată în peştera în care au fost găsite şi sunt păstrate şi astăzi (într-o raclă de marmură) moaştele sfântului, este situată aproape de turn. Coborând pe o scară îngustă, se ajunge într-o încăpere cu pereţi săpaţi direct în stâncă. Cupola este de lemn. Peste tot sunt picturi înfăţişând scene şi personaje biblice. Cele mai valoroase picturi prin vechimea lor, se pot vedea în capela Sf. Antonie cel Mare: Hristos pe tronul de judecată, Buna Vestire, Sf. Ioan Botezătorul, îngeri şi arhangheli, toţi identificaţi de părintele Thomas şi de preotul nostru însoţitor.

Chiar deasupra bisericii din peşteră, comunicând direct, printr-o scară mai largă, se află Biserica Sf. Mercurie. Lăcaşul, cu mult mai nou (sec. XVIII), are un iconostas deosebit, împodobit cu fildeş şi perle.

Biserica Sf. Arhanghel Mihail, datând tot din sec. XVIII, cea mai încăpătoare dintre cele trei biserici ale incintei, este cea în care se ţin slujbele zilnice. Acoperământul acestei biserici este format din cupole aşezate una lângă alta.

Poate că trebuia să menţionez că bisericile din deşert nu au cupole şi turle înalte. Acestea sunt scunde, semisferice şi terminate cu câte o cruce mică. Despre lăcaşurile de cult din deşert n-aş spune că sunt frumoase, dar sunt atât de deosebite în simplitatea şi austeritatea lor! La vizitarea unei biserici toată lumea lasă încălţămintea la intrare. Şi cum într-un pelerinaj sunt destul de multe intrări în biserici, este de înţeles că cea mai potrivită este încălţămintea uşor de scos, adică papucii. Ni s-a recomandat înainte de plecarea din ţară să avem în vedere acest aspect (chiar dacă plecam în noiembrie), aşa încât n-am fost mirată când am văzut că majoritatea dintre noi (inclusiv preoţii) purtam papuci. Cu toate acestea nisipul este prezent în interior, în special lângă uşi. Praful şi aerul uscat determină luarea de măsuri suplimentare ca de exemplu acoperirea cu folie de plastic a broderiilor preţioase de la uşile împărăteşti sau chiar a învelişului exterior al raclelor cu sfinte moaşte.

Părintele Thomas n-a uitat să ne ducă în aripa estică a complexului monahal unde, printr-un culoar îngust, în flanc câte unu, am pătruns în vechea trapeză. Această trapeză nu se mai foloseşte în zilele noastre, dar este prezentată vizitatorilor. Încăperea cu tavan boltit, are o masă lungă, de piatră, iar la capăt un mic balconaş de unde, în timpul meselor care se serveau aici în vechime, un călugăr citea din Vieţile Sfinţilor.

Alături, în două încăperi, pe vremuri era o mică moară. Încă se mai văd anumite unelte, întreaga instalaţie care era pusă în mişcare de animale şi câteva pietre grele, de moară.

Ultimul popas a fost în partea nordică a complexului monahal, la Izvorul Sf. Pavel Tebeul care alimentează şi astăzi sfântul lăcaş. Dacă ne gândim cât de preţioasă este apa în deşert, dacă avem în vedere că acest izvor aduce în mănăstire cam 4 m³ de apă în fiecare zi, vom şti că este folosit raţional şi că nimic din această apă nu se pierde. Printr-un jgheab dăltuit în stâncă, apa se prelinge adunându-se într-un rezervor acoperit. Părintele Thomas a ridicat capacul şi-a umezit mâna dreaptă şi ne-a privit aşteptând parcă încuviinţarea de a fi stropiţi cu apa sfinţită a Sf. Pavel. A fost o atmosferă plăcută, de destindere şi bucurie.

Părintele Thomas ne-a fotografiat, ne-a oferit câte o sticluţă cu mir şi câte o pâinişoară fierbinte, abia scoasă din cuptor, apoi şi-a luat rămas bun de la noi într-un mod cât se poate de lumesc, cu urări de bine şi strângeri cordiale de mâini.

Mănăstirea Sf. Antonie sau - în limbaj local - Dayr Anba Antuniyus, se află tot în zona Al Zaafarana, la poalele munţilor Al-Qalzam şi a fost întemeiată după moartea Sf. Antonie. Chiar dacă este izolată, pe drumurile moderne din zilele noastre, din Cairo, Suez sau Hurgada, în maxim 5-6 ore, autobuzele speciale îi aduc aici pe turişti şi credincioşi.

Retrăgându-se din lume, ducând o viaţă de umilinţă, singurătate şi rugăciune, Sf. Antonie a trăit 50 de ani aici, în deşertul de pe malul drept al Nilului, într-un loc foarte greu accesibil pe vremea aceea. În anul 356, după moartea sa, la baza muntelui, în jurul unei bisericuţe modeste, s-a format o comunitate monahală mică. La început călugării trăiau separat, retraşi în munte, strângându-se laolaltă doar duminica şi în sărbători. Mai apoi şi-au construit chilii apropiate, preferând traiul în comun care le aducea un plus de confort şi totodată de siguranţă în faţa prădătorilor. Până în sec. XX doar caravanele ajungeau periodic la mănăstire aprovizionând cu cele necesare. Numeroasele raiduri ale beduinilor, precum şi ciuma, au făcut şi mai dificilă viaţa în pustiu. Sec. XIII-XIV marchează o perioadă de maximă înflorire a mănăstirii, scrierile vremii consemnând faptul că zidurile fortificate adăposteau o mare comunitate monastică, o grădină întinsă cu pomi fructiferi şi legume, precum şi trei izvoare "cu apă mereu curgătoare". Sec. XV şi atacul beduinilor care au ucis călugării şi au provocat mari pagube materiale, a însemnat începutul declinului. Din cauza acestor atacuri, ca şi la Mănăstirea Sf. Pavel Tebeul şi aici zidurile fortificaţiei au fost întărite.

Toate acestea ni le povestea preotul nostru însoţitor în timp ce ne apropiam de sfântul lăcaş. Mănăstirea Sf. Antonie este mare şi se zăreşte de departe.

Aflaserăm deja că toţi călugării de aici poartă numele patronului lor spiritual, Antonie, pe lângă cel de călugărie, aşa încât nu m-a mai surprins când monahul care ne-a întâmpinat s-a recomandat Antonie şi David. El ne-a condus prezentându-ne incinta, un adevărat sat monastic de sine stătător, cu cinci biserici, un turn de refugiu, o biblioteca, multe chilii, un cimitir, grădini, moară şi brutărie, iar în afara zidurilor, plantaţii de curmali, măslini şi citrice.

Biserica Sf. Antonie, cea mai veche dintre cele cinci biserici ale mănăstirii, are pereţii interiori şi cupolele acoperite cu fresce. Se spune că scena Iisus Hristos cu cei doisprezece apostoli, datând din sec. 7, este cea mai valoroasă. În acestă biserică, la mii de kilometri depărtate de casă, am întâlnit un grup de călugări români. Aliniaţi lângă peretele bisericii, ei au cântat Troparul Sf. Antonie. Nu vă pot reda în cuvinte cum răsuna cântarea lor şi câtă vibraţie divină ne-au transmis vocile lor.

Biserica Apostolilor, cu hramul Sf. Petru şi Pavel, are 12 cupole. La restaurările din 2005, sub această biserică, au fost descoperite rămăşiţele unor chilii monahale, originale, datând de la începuturi, din sec. 4. Pentru importanţa lor, acestea au fost acoperite cu o podea de sticlă şi pot fi văzute de vizitatori.

Biserica Sf. Marcu, înălţată în sec. XV pe locul în care a fost chilia Sf. Marcu Ascetul, are tot 12 cupole aşezate una lângă alta, pe trei rânduri.

În partea de nord a Bisericii Sf. Antonie, se află alte două biserici, fiecare amplasată în câte un turn. Urmându-l pe părintele Antonie - David, am urcat în şir indian în turnuri. În primul dintre ele, la parter este sala de mese, iar la etaj Biserica Maicii Domnului. În celălalt turn, la etajul trei, se află Biserica Sf. Mihail.

Toate bisericile sunt pictate şi renovate de curând. La Mănăstirea Sf. Antonie am văzut picturi foarte vechi, datând din sec. VII-VIII, dar şi unele ceva mai noi, datând din sec. XIII. Pentru că fuseseră de curând restaurate, toate arătau bine.

Părintele ghid ne-a dus apoi la fosta moară mănăstirească şi ne-a arătat nu numai vechile ustensile, dar şi locul în care stătea măgarul, animalul care urnea zi de zi pietrele grele, de moară.

Am fost informaţi că la Mănăstirea Sf. Antonie există o bibliotecă remarcabilă, care adăposteşte cea mai mare colecţie de manuscrise copte din Egipt (aproape 1900 de exemplare) care au supravieţuit atacurilor, dar nu am fost conduşi în interior. Iniţial clădirea trebuia să fie o biserică, dar din cauza unei erori de construcţie - orientarea spre est nefiind conform cu standardele - clădirea nu a fost sfinţită şi a devenit ulterior bibliotecă.

Nici la peştera în care a vieţuit Sf. Antonie nu am fost duşi. Aceasta se află la vreo 2 km distanţă şi ar fi presupus timp suplimentar pe care noi nu-l aveam.

În vechea trapeză, luminată şi acum cu lămpi de petrol, la capătul mesei lungi, de piatră, părintele Antonie - David ne-a explicat şi semnificaţia cruciuliţelor de pe scufia monahală coptă. A fost prea complicat şi nu am reţinut mare lucru.

Pe o planşetă mare, de lemn, au fost aduse azimioare calde care au fost împărţite tuturor. N-am întâlnit alte suflete în timp ce ne plimbam prin incintă şi totuşi, nu ştiu la ce semnal, în zi de sâmbătă, chiar la terminarea vizitei, a apărut acest dar mănăstiresc.

Când eram deja îmbarcaţi în autocar, gata să pornim, un călugăr a venit în goană şi a împărţit tuturor câte o iconiţă. Mă uit şi acum la această iconiţă simplă, de carton şi nu înţeleg nimic. Sf. Antonie, alţi doi sfinţi şi probabil un patriarh, mă privesc având alături doar texte cu caractere arăbeşti. Este, totuşi, amintirea mea de la Mănăstirea Sf. Antonie din Egipt.

În încheiere aş vrea să adaug că între Sf. Pavel şi Sf. Antonie a existat o legătură mai specială favorizată de apropierea geografică a celor două locuri de sihăstrie.

Sf. Antonie, care trăia în schimnicie nu departe de lăcaşul Sf. Pavel, auzind despre acesta, l-a cautat, l-a cunoscut, povestind mai apoi despre viata lui îmbunătăţită şi despre locul anevoios în care trăise şi se rugase. Poate că nu întâmplător Biserica Ortodoxă sărbătoreşte pe cei doi sfinţi la date apropiate (Sf. Pavel Tebeul la 15 ianuarie, iar Sf. Antonie cel Mare la 17 ianuarie).

Legendele spun că Sf. Pavel avea ca veşmânt o împletitură din frunze de palmier, iar un corb îl hrănea zilnic aducându-i o bucată de pâine. Cu acest veşmânt şi cu pasărea alături, sfântul este reprezentat în mai multe picturi pe care le-am văzut la mănăstire.

O poveste frumoasă spune că Sf. Pavel, în apropierea morţii, i-a cerut Sf. Antonie să-i aducă mantia pe care i-o dăruise patriarhul. Tocmai când îndeplinea această ultimă dorinţă, ajungând la peşteră, Sf. Antonie a văzut îngerii înălţând la cer sufletul ascetului. Trupul neînsufleţit a rămas în peşteră, iar doi lei au săpat groapa în care Sf. Pavel a fost înmormântat înveşmântat cu mantia adusă de Sf. Antonie. Se spune că Sf. Antonie a păstrat veşmântul din frunze de palmier al Sf. Pavel şi l-a purtat la marile sărbători.

O icoana veche, datată 1730, care poate fi văzută la mănăstire, dar şi reprodusă pe mai toate materialele publicitare privind mănăstirea, îl înfăţişează pe sfânt cu pasărea aducându-i pâinea şi cu cei doi lei care i-au fost gropari, de o parte şi de alta, la picioare.

Pentru cei interesaţi, mai multe imagini de la Mănăstirea Sf. Antonie


[fb]
---
Trimis de iulianic in 16.07.14 15:15:03
Validat / Publicat: 16.07.14 18:31:01
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în EGIPT.
NOTĂ: Articol ARHIVAT (nu intră în calculul mediei acestei destinaţii)

VIZUALIZĂRI: 6026 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
selectat ca MiniGhid AmFostAcolo
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

9 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (iulianic); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P18 Egipt - Ziduri mănăstireşti fortificate, în deşert.
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
[900 PMA] [450 PMA]
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 29900 PMA (din 33 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

9 ecouri scrise, până acum

iulianic [16.07.14 15:48:02] »

@webmaster: Vă rog, ataşaţi

https://www.youtube.com/watch?v=HRvY2iFv9R8

Mulţumesc!

webmaster [16.07.14 15:53:22] »

Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu)

-

Articolul a fost bineînţeles selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.

msnd [16.07.14 19:54:08] »

Mulțumesc foarte mult. Superbă prezentarea. Privind fotografiile, am recunoscut deșertul, iar mănăstirile sunt exact cum îmi imaginam.

Aproape că nu mai am motive să-mi pară rău că aceste lăcașuri nu au fost incluse și în excursia noastră.

Ba chiar mai mult, aș putea spune că și eu ”Am Fost Acolo”.

Pe de altă parte, este interesantă ideea unor excursii tematice, chiar dacă nu am mai participat la una asemănătoare de la „excursia de studii” din anul V de facultate. Totuși, un asemenea tip de excursie, aplicat într-o țară precum Egiptul, nu limitează cam tare aria obiectivelor vizitate?

iulianic [16.07.14 21:15:32] »

@msnd:

Totuși, un asemenea tip de excursie, aplicat într-o țară precum Egiptul, nu limitează cam tare aria obiectivelor vizitate?

Nu ştiu! Poate că într-o oarecare măsură o limitează, dar - în momentul în care plecam eu - acesta părea cel mai complex program pentru Egipt. E drept că nu am ajuns mai jos de Luxor, dar până acolo am vizitat alternativ şi Cairo cu piramidele (chiar am intrat în piramida Khafre), Sfinxul, Muzeul de egiptologie, fabricile de parfum şi de papirusuri, Alexandria, apoi mormintele faraonilor (am intrat în două dintre ele – Ramses al IX-lea şi Ramses al IV-lea), am fost la Templul reginei Hatshepsut şi la Templul Karnak.

La Hurgada am rămas trei nopţi, am avut şi o zi întreagă pentru plajă, dar şi o zi pentru plimbarea cu catamaranul cu fundul de sticlă, ne-am plimbat pe plaja de la Ein Sokhna (cam pustie atunci), am făcut şi croazieră pe Nil cu servirea mesei şi program artistic.

Cred că a fost o îmbinare fericită a mai multor atracţii, dar - sigur - în 14 zile nu poţi face tot Egiptul aşa cum ai vrea.

Ca întotdeauna, mai rămâne ceva şi pentru altădată.

cdiana [16.07.14 22:07:54] »

Foarte frumos, într-adevăr, superbă povestirea!

Iconiţa aceea simplă, din carton, la care te uiţi şi nu înţelegi nimic... reprezintă amintirea ta de acolo... şi probabil, din acest motiv, este o iconiţă mai valoroasă decât multe din care înţelegi ceva, corect?

Am citit cu mare plăcere, mulţumesc pentru această ocazie!

iulianic [17.07.14 14:18:17] »

@cdiana: Mulţumesc şi eu pentru ecou şi pentru aprecieri!

Da, iconiţa aceea de carton are o semnificaţie aparte. Ea îmi aduce aminte în primul rând de faptul că am ajuns acolo, apoi că am văzut nişte lucruri nemaivăzute până atunci. Am cumpărat şi alte obiecte de la pangarul lor, chiar deosebite, dar iconiţa aceea simplă este darul mănăstirii pentru mine ca pelerin care m-am ostenit până acolo, în lumea ei izolată.

cher-cher [17.07.14 16:21:34] »

E prima dată când aud de existenţa acestor mânăstiri şi desigur şi când le văd, fie şi într-o fotografie. Trebuie că a fost o experienţă să te afli lângă ele. Mai ales Sf. Pavel arată extraordinar. Şi faptul că în plin deşert, într-o mare musulmană, să găseşti asemenea construcţii încă în picioare şi funcţionând, nu e puţin lucrul.

Foarte interesant articolul, mulţumiri pentru efortul de a ne aduce şi nouă aproape acele locuri.

iulianic [17.07.14 17:35:52] »

@cher-cher: Da, în afara lăcaşurilor despre care am povestit, în Egipt sunt încă multe altele de acest gen.

Copţii - locuitorii creştini ai Egiptului, descendenţii egiptenilor care au adoptat religia creştină în primele secole ale erei noastre, reprezintă astăzi cea mai mare minoritate religioasă din Egipt. La începutul sec. III d. H. creştinismul a fost religia predominantă în Egipt.

În vremurile noastre, nu mai ştiu exact când, au fost nişte conflicte între musulmani şi creştini. Tocmai pentru a se demonstra că acestea nu sunt agreate, statul a sprijinit mănăstirile copte în eforturile lor pentru renovare şi de asta au beneficiat şi Mănăstirile Sf. Pavel Tebeul şi Sf. Antonie.

Cu ocazia pelerinajului nostru am văzut şi alte aşezăminte copte: Mănăstirea Sf. Macarie (cu moaştele celor trei sfinţi Macarie: Macarie Egipteanul, Macarie Cetăţeanul şi Macarie Episcopul), Mănăstirea Sirienilor (cu copacul Sf. Efrem Sirul), Mănăstirea Sf. Mina (cu mozaicuri superbe şi moaştele Sf. Mina), Mănăstirea Hammamat (cu zidurile îmbrăcate în faguri de nisip. Se spune că albinele au apărat lăcaşul).

Mănăstirea Mouharak, considerată cea mai mare şi mai frumoasă mănăstire din Egipt, are o semnifiaţie aparte pentru credincioşi. Este locul unde Sf. Familie a stat cel mai mult în Egipt. Singurul altar al bisericii este binecuvântat de însuşi Pruncul Iisus, aceasta nefiind sfinţită de un episcop.

Mănăstirea Drukna are 7 biserici. Biserica principală este o peşteră în care s-a adăpostit Sf. Familie. Aici are loc o procesiune importanta în postul Adormirii Maicii Domnului, când se spune că Sfânta Fecioară se arată celor credincioşi.

Mănăstirea Şapte Fete, de maici, se află nu departe de Sinai. Maica ghid care ne-a întâmpinat şi condus peste tot în incintă, era romancă de la Moldoviţa.

Mănăstirea Sf. Ecaterina, la poalele Muntelui Sinai, a fost ridicata acolo unde s-a crezut a fi Rugul Aprins al lui Moise. Adăposteşte moaştele Sf. Ecaterina. Aici fiecare vizitator primeşte un inel de argint.

Este de înţeles de ce Patriarhia Română, prin biroul său de pelerinaj, organizează călătorii de genul celei în care am fost şi eu.

cher-cher [17.07.14 20:34:26] »

@iulianic: danke!

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
4 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
cdiana, cher-cher, iulianic, msnd
Alte impresii din această RUBRICĂVacanța în Egipt:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.062046051025391 sec
    ecranul dvs: 1 x 1