Io te quiero Margarita!

TIPĂREȘTE

Hai, gata cu descrierile romantice si colorate, sa trecem la lucruri practice. Poate ca vor folosi celor care inca n-au pornit spre Lefkada.

Cred ca cea mai folosita si sincera expresie din lume, este “cat costa?" , “how much? ” pe locul doi ar fi expresia “te iubesc”, dar ea nu este intotdeauna sincera. Insula Lefkada e plina de expresii gen “Cat costa benzina, cat costa hotelul, sejurul, rosiile, ceapa, berea Mythos, uleiul de masline, biletul de croaziera, etc”, rostite in toate limbile pamantului...

La drum!

Pornim la ora 17 din Piata Constitutiei. Cu o zi inainte venisem la Bucuresti si trasesem la Hotelul Est (trei stele), langa Obor, despre care voi scrie un review separat. Pret bilet Tg. Mures-Bucuresti (autogara de pe strada Ritmului) - 80 de lei. Pret camera “single” la Hotel Est-140 de lei (fara mic dejun), cu mic dejun ar fi fost 160 lei. Sejurul in Lefkada l-am achizitionat in sistem “early-booking on-line”, in luna ianuarie a.c., aveam de ales intre vila Laertes din Perigiali (110 euro sejurul de persoana) si Vila Margarita din Nidri (119 euro sejurul). La fata locului, m-am felicitat c-am ales a doua varianta. Agentia era din Bucuresti.

La ora 16,30, Marius, ghidul grupului, un baiat minunat, ne astepta si ne bifa numele de pe o lista. O familie din Brasov intarzie, ii asteptam, autocarul porneste cu 20 de minute intarziere, dar... ”Vom recupera pe drum”, ne asigura ghidul. Intr-o ora suntem la Giurgiu, aflam de la ghid ca la Giurgiu au aparut primul telegraf, primul tren si linie ferata din tara si aici s-a construit si primul pod peste Dunare! (daca scoatem din discutie podul din cauza caruia noi suntem acum latini, cel a lui Apollodor din Damasc de-acum aproape 2 milenii). “Veti simti cateva zdruncinaturi pana la jumatatea podului (partea romaneasca), apoi, cand nu le mai simtiti, sunteti deja in Bulgaria, adica pe "jumatatea bulgareasca de pod”, ne zice ghidul. Taxa de pod este de 6 euro cand intri in Bulgaria si de 2 euro cand vii dinspre Bulgaria (!?). Calatoria e fara istoric, 3 popasuri in Bulgaria, binecunoscute si unul in Grecia.

Cazarea

Ajungem in Lefkas, capitala insulei, pe la ora 9,20 dimineata. La Perigiali, la vila Laertes, coboara 80% din pasageri, la vila Vaya, inca vreo cativa iar pentru statia terminus, vila Margarita, ramanem doua familii. (Atentiune, atentiune, urmeaza statia Margarita, cu peronul pe partea dreapta!) La ora 10 suntem in fata vilei, situata chiar in inima orasului Nidri. Intrarea la vila se face de pe vestita “strada comericala”, un lung bazar in care ai “all inclusiv”, adica tot ce-ti doreste inimioara. Intram inspre vila printr-un gang, ce-mi aduce aminte de gangurile inguste dintre blocurile copilariei mele, din cartierul Grivita de langa Gara de Nord. Totul, pana acum, vilele, hotelurile, tavernele, magazinele, etc, ce le-am intalnit in cale, la Kariotes, Ligia, Katouna, Nikiana sau Perigiali, sunt “inghesuite” de-a lungul soselei aflata de-a lungul tarmului. Nu prea e mult spatiu de constructie pe-aici, pe o parte ai marea, pe cealalta, ai muntele. Se ajunge repede la Nidri, dar senzatia de "inghesuiala" ma urmareste si aici. Vehiculele mari sau mici, de-abia se strecoara unul pe langa celalalt. Nidri are dezavantaje si avantaje. Avantajul e ca ai totul la picioarele tale. Mini-marketul e la 10 metri de vila nostra, “rent-a-car"-ul, la 50 de metri, portul, la 100 de metri, plaja la 500 de metri. In timp ce asteptam receptia camerelor, care n-a durat decat 20 de minute, ne asalteaza si incurajeaza cineva din seria de dinaintea noastra (la ora 9 trebuiau eliberate camerele, ca sa intram noi)... “Primul shopping, sa-l faceti la mini-marketul de peste drum, pentru spray-uri contra tantarilor”, mai ales daca veti sta la parter. Vila Margarita e mare, pe internet o vezi impunatoare dar aici, in realitate, n-o vezi deloc, ea este ascunsa sau mai bine zis, acoperita de vegetatie. In jurul ei n-ai spatiu de nic un fel. N-ai curte, n-ai gazon, n-ai nici hol in vila sau terasa in afara ei, de la intrare patrunzi direct in camerele de la parter sau o aburci pe scarile ce duc la etaj, iar pe acel gang ingust de intrare, n-ai cum sa intri decat cu picioarele, cu motocicleta sau cu bicicleta. Nicidecum cu masina. Daca o aduci totusi cu tine, o vei parca undeva pe “strada bazar”, strada superba, de vreo 3-4 Km, (seara intre 19 si 02, ea devine exclusiv pietonala, se pune o bariera), dar precis ca-ti vei lasa autoturismul in fata unui magazin cu suveniruri, taverna, agentie de bilete, “rent-a car”, etc... iar patronul va stramba politicos din nas iar tu vei avea mereu emotii ca cineva mai mult sau mai putin lucid, noaptea, iti va agresa, din greseala, masina, pe care ai dat o avere. (La asa pret de sejur, asta e marfa). Primim camera la etajul unu, camera e draguta, tipic “studiou-aparthotel” grecesc din care cred ca exista in Grecia, zeci de mii, daca nu mai multe. Doua paturi mari, un balcon cu scaune, masa si umbreluta, televizor, frigider, baie si chicineta cu plita electrica. Suntem multumiti, mai ales ca balconul e invaluit de o specie de zada (?) si de un nuc imens, care stiu ca alunga tantarii. Apa e superfiebinte la dus. De la Bucuresti pornisem pe vant, frig si ploaie, aici e cald si bine, doar cerul, e putin inorat.

Ce facem in prima zi?

N-avem nevoie decat de o jumatate de ora de somn si ne revenim. Pornim in recunoastere. Artera comerciala langa care suntem cazati, e paralela cu portul, unde se gasesc majoritatea tavernelor. Pe partea opusa a portului, spre munti (Nidri este situat la poalele unor frumosi munticei, nu prea inalti), se intinde orasul propriu-zis, format din case noi, case vechi, vile, hoteluri, gradini, atat cat, roca dura si abrupta a muntelui, permite extinderea. De la marginea orasului, spre Perigiali, se deschide un drum, o serpentina continua, ce te duce spre “Bela vista”, o mica esplanada, de unde ai o panorama superba asupra orasului, portului, insulei Madoura si insulei Scorpios, in care leneveste intr-un mic port, vasul lui Onassis. Dupa primul contact cu Nidri, ne propunem sa vizitam cascada Dimosari, drumul spre cascada e foarte usor de gasit, daca iei la pas intreaga “strada bazar", vei intalni, in directia muntilor, cel putin doua “sageti” indicatoare inscriptionate cu "waterfalls”. O tii tot asa, printre livezi de lamai, multe lamai sunt cazute pe jos si putrezite (poti sa te autoservesti), pe-o sosea de vreo 4-5 Km, la capatul careia vei intalni o taverna simpatica si apoi, vei intra in mini-canionul Dimosari si vei vedea intr-un final cascada. E superba!

Senzatia de “insula cu localitati inghesuite”, senzaria de aparent “haos arhitectonic”, m-a urmarit mereu. Vezi minimarket-uri cu tarabe de zarzavari in fata, asezate langa cate o banca comerciala sau langa o ghnena imensa plina cu detritusurile, frumos ambalate, ale orasului, vezi magazine de suveniruri sau cu uleiuri, carti postale, mirodenii sau kitch-uri langa hoteluri elegante, agentii turistice, cafenele, pizzerii, puncte de prim ajutor medical sau chirurigical langa standuri cu obiecte de plaje sau vitrine cu bijuterii, patiserii langa farmacii sau agentii imobiliare sau de inchiriat masini sau “numai” motociclete”, etc, etc... dar nimic nu e deranjant, totul e curat, atragator, colorat, seara totul e superluminat, aerul e placut, caldut, seara orasul te invita la promenada. De pe aceasta alee principala, o artera vie prin care se scurge intreaga viata diurna sau nocturna a orasului (cu exceptia perioadei siestei), te poti strecura printre cladiri, si, dupa nici 10 metri, ajungi pe faleza, in port, aflat paralel cu aleea comerciala. De fapt, seara mai ales, de pe "shopping road", portul cu luminile lui minunate, apare mereu printre cladiri, cand iti faci promenada de aer curat, sau de somn bun sau doar de “gura casca”, ca doar esti in concediu si odata pe an, “pe banii tai, faci ce vrei”. Sunt cel putin 5 mini-marketuri pe aceasta artera comerciala. Aproape in fiecare zi, cumparam, vreo 3 rosii, mari si dulci, (pret sub un euro), cativa castraveti, ardei si doua cepe albe nepiscoase, mari, (minunate), cu acelasi pret fiecare (sub un euro), si faceam zilnic cate o salata asortata. Doar am venit aici ca sa ne umplem de vitamine si de soare, nu-i asa? Si ca sa nu mai cumparam din pietele noastre rosii “made in Greece”, ci direct de la sursa. Apa plata, daca o iei la PET (1,5 l), costa aproape un euro, daca insa o iei la bax de 6 PET-uri, pretul coboara chiar si la 65 de eurocenti bucata. Intr-o seara am pornit-o prin port (faleza) ca sa sevim ceva de la o taverna, sunt vreo 10-12 pe-acolo, care-si freaca coatele una de cealalata, dar preturile sunt cam piparate. Preturile in port, la taverne, sunt constant cu 1-2 euro mai mari decat in Thassos sau Zakynthos sau restul insulei Lefkada, indiferent ce vei servi din lista de meniuri. Un exemplu. Musacaua costa 7,5 euro, un pui gril cu cativa cartofi langa el, 9 euro, o portie de hamsii cam anemice (8 la numar), 6,5-7 euro, o salata greceasca 5,5 euro. Fructele de mare, trec de 10 euro. In tavernele din afara Nidri-ului unde am luat masa (Agios Nikitas, Ligia, Katsima, sau la periferia Nidri-ului, langa plaje), preturile devin mai rezonabile. Dar nu cu mult.

La Margarita, patronul e foarte simpatic. Daca ii ceri ceva, te serveste. Noi am cerut prosoape mari, caci lipseau, a doua zi, ne-a adus. Odata am pierdut ceva. El mereu ne intreba daca am gasit ce-am pierdut. Odata n-am mai stiut sa pornesc televizorul, patronul a venit in camera si l-a pornit. Cele 2 fete, angajate la vila, ne-au predat camera “luna” si au mai facut odata curatenie in timpul sejurului. Patronul venea periodic si golea pubela de la bucatarie si baie. Cu tantarii n-am avut probleme, am vazut cativa, (unul era chiar simpatic, avea ochi albastri), i-am exterminat cu spray-urile, iar usa balconului avea si plasa contra tantarilor plus termopane.

Am o mica rugaminte pentru doamne. E bine ca atunci cand veniti in concediu sa nu folositi chicineta pentru a gati la pranz, sa-i dati barbatului, macar odata pe an, liber de la bucatarie... scoateti-l la o terasa, pe plaje, la balaceala, la un sirtaki, la un pahar, la bar la meciurile de fotbal de la TV sau chiar la un restaurant de lux, merita si el saracul, acest mic rasfat, dupa cat fum a inhalat el zilnic acasa de la uleiul prajit, la bucatarie, ca sa va faca D-voastra, viata mai usoara.

Alte preturi.

Ghida romana din insula a fost amabila cu noi, am vazut-o la cazare, apoi ne-a indicat “rent-a-car"-ul SIXT, “la Iorgos”, dar era cel mai scump din Nidri, pentru 3 zile, un “small car”, costa la el, 142 euro, sau 45 euro ziua, n-am luat de-acolo, iar vaporasul "Eptanisos", cu care au romanii contract pentru “Croaziera celor 7 insule “ (atractia principala a statiunii), nu e cel mai ieftin. Lumea zicea ca pretul crozierei a fost de 24 euro. Poate ca merita totusi, pentru ca ai avantajul ca ti se vorbeste in limba romana si ghida e f. bine pregatita, stie o multime de detalii. Pe celelalte doua vaporase, "Nidri star I" si "Mekedonia Palace", preturile sunt la 20 sau chiar 15 euro de persoana (daca nu iei BBQ, adica mancare), dar ti se explica totul in engleza. "Makedonia Palace", care mie mi s-a parut cea mai buna oferta, in cei 20 de euro, iti mai ofera ca bonus si o a doua excursie in jurul unei mici insule, i-am uitat numele... Atentie barbati! Nu cumparati Dv. biletele de croaziera de la agentii. Ele sunt vandute de tinere fete sexy, care stiu cum sa vi se bage pe sub piele si sa va ia banii. Luati mai bine de la baietii care vin pe plaje cu pliante, au cele mai mici preturi, reduceri mari (la un grup mai mare, exista si o gratuitate), ei vor sta mult de vorba cu Dv., chiar in timp ce va beti cafeaua cu gheata si faceti helioterapie si va ganditi la cati bani v-au mai ramas prin buzunare. Daca va hotarati sa luati o croaziera, veti da un avans de 5-10 euro de persoana, si a doua zi la ora 10 veti achita restul in port.

“Rent-a-car”

Noi am rezervat un “small car" (Fiat Panda) pentru 3 zile (avans 20 euro), cu 85 de euro. Intr-unul din capetele “strazii bazar”, stau una langa alta, vreo 5-6 agentii “rent-a-car” sau “rent-a motobike”, luati-le la rand, negociati, reveniti, grecii vor incepe cu “Ooo, is not possible for today or tomorrow”, "poate peste 2-3 zile". Va vor fixa un pret mare. Parcurgeti-le mai intai pe toate si comparati. Apoi, reveniti si veti vedea ca cineva va “gasi” si o oferta accesibila chiar pentru a doua zi sau in acel moment. ”Ah, mister, you have a great chance! ”... "tocmai a adus cineva o masina mai devreme, o aveti aici, o puteti lua chiar acum, va costa... atat si atat"... (iar o sa va zica un pret mare)... ziceti ca e OK, ca e amabil, dar e prea mult! Si plecati, apoi reveniti, asaaa, din intamplare pe- acolo, veti vedea ca patronul mai lasa din pret. Dar au si ei dreptate caci, in general, cererea de autoturisme, depaseste oferta, poate pentru ca, locuri de parcare suficiente, nu gasesti in Nidri. In schimb, motociclete sunt cate vrei. Am inchiriat deci masina. Aici in Lefkada, n-a trebuit sa dam nici numarul de card, nici de buletin, ci doar numele meu, al vilei si numarul camerei, eventual un nr. de telefom. Un batranel simpatic, ne-a dat in final un “better car”, un Opel Corsa”, o super masina cu frane excelente (dar careia nu i se inchidea decat o portiera din 4), franele sunt un lucru important pe o insula in care, la majoritatea plajelor salbatice si mirifice din partea vestica, dar aflate jos, langa mare, ajungi pe sepentine stranse ce o iau serios la vale (Kalamitsi, Malgali Petra, chiar Katsima). Dar spiritul nostru aventurier, nu ne-a dat pace, si ne-a facut sa incalcam povata maestrului @motaneata, de a nu o lua “pe scurtatura”, adica peste munti, si odata a trebuit sa facem “cale intoarsa”. Consumul la benzina s-a ridicat la 9 litri la 100 Km. Pretul benzinei in insula e de aprox. 1,70 euro litrul si baietii de la pompa cunosc bine cu ce anume se alimenteaza masina ta (motorina sau benzina). Tu le spui doar de cati euro doresti sa pui benzina sau pana la ce "liniuta" trebuie ei s-ajunga cu nivelul de benzina, cand trebuie s-o predai inapoi. Benzinariile aici nu se inchid sau nu stramba din nas, intre 12 si 16, pe timpul siestei, ca-n Thassos (unde am avut probleme sau am deranjat benzinarii in acest interval de odihna).

Barfa din insula

Pe drumul de inoarcere, vedem oameni bronzati si superbronzati. Ii intrebam pe cei de la vila Vaya din Perigiali (aflat la 2-3 km de Nidri), daca au avut plaja langa vila... ”Nu, plaja e ceva mai departe”. Ma cuprinde si aici in Perigiali, senzatia de "loc inghesuit in care n-ai ce face”, decat sa te odihnesti. Practic, esti departe de "civilizatia” sau "aglomeratia" unei statiuni balneare-port, precum e Nidri, si in afara de plaje, bronzat si pat, n-ai mai nimic. Ceva mai incolo, pe aceeasi sosea, turistii de la Laertes, erau cam frustrati “Pai, aici se face dom’le turism de santier, s-a facut contract cu o vila in care doar doua camere erau varuite, restul se aflau in diferite faze de finisaj”. No comment. Vila Laertes, are in schimb piscina proprie. Poate si Vaya, noi la Margarita, ioc!

Home again

Pe drumul de intoarcere, am surprins ridicarea si coborarea podului mobil, timp de 5 minute s-a facut pauza, toti am coborat din autocar, a trecut o barje cu marfa dinspre Lefkas spre Nidri. Drumul Bucuresti-Nidri se face in aprox. 16 ore, sunt 4 pauze obligatorii de cate 30 minute pe parcurs, la intoarcere am plecat la ora 14 si am ajuns la Bucuresti, la ora 6,30 dimineata. Vama la dus a fost superficiala si rapida, la intors si mai rapida, uneori deloc.

Asadar, in pofida lipsei sufocante de spatiu din jurul ei si a catorva tantari pe care-i puteti combate cu o sumedenie de spray-uri, creme sau lumanari fumigene, eu va recomand cu caldura mare (chiar cu canicula), vila Margarita din Nidri. Si sa stati acolo, cel putin 10 zile. Si sa aveti o masina, fara de care, in Lefkada, esti mort.

Asadar, “Viva Margarita! Io te quiero Margarita! ”

@Web, te rog melodia youtube

P. S. la "conditiile de cazare" as acorda un procent de 90%

---

VIZUALIZĂRI: 5416 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI