O seara de BINGO

TIPĂREȘTE

Astăzi a plouat toată ziua. Este deja sfârşitul lunii septembrie şi în Spania temperatura ar trebui să fie peste 25 de grade ziua. Dar se pare că toamna a venit anul acesta mult prea devreme. Nu-i nimic este ultima noapte din concediul nostru, mâine plecăm din nou spre casă.

Am vizitat în aproape trei săptămâni toată coasta de sud a Spaniei. Începând cu Costa Brava şi terminând cu Costa de la Luz lângă Portugalia. Cea mai frumoasă ni s-a părut Costa de Azahar în jurul orăşelului numit Peniscola. Aici e plaja foarte largă cu nisip fin şi palmieri pe faleză. Un orăşel vechi cu căsuţe albe se întinde pe o peninsulă (de aici şi numele oraşului! ) cu un mic castel în vârf. Avusesem şi noroc pentru că în septembrie este fiesta şi se organizase şi o coridă de data aceasta fără uciderea taurilor, spre bucuria mea. Fusese doar un fel de spectacol cu nişte tăuraşi unde fiecare avusese ocazia să arate cât este de curajos.

Acum ne aflăm în Blanes, în drum din nou spre casă. Hotelul la care ne-am cazat se pare a fi un hotel special pentru persoane mai in varstă.

Seara coborâm în holul hotelului pentru a lua o ultimă băutură la bar. Ce-ar fi cu un cocktail? Facem semn chelnerului şi îi cerem cartea de băuturi. Un cocktail cu rom şi diverse sucuri exotice costa 5 euro. Cerem două. Chelnerul se reîntoarce cu băuturile noastre şi ne întreabă dacă dorim să luăm parte la seara de bingo ce va începe în câteva momente. De ce nu? ar putea fi amuzant. Luăm loc la una dintre măsuţele din faţa tablei de bingo şi aşteptăm să se adune publicul. Pe masă, în mijloc se afla o farfurie micuţă cu arahide în ea. Super, chiar aveam poftă să ronţăi ceva pe lângă băutura pe care o beau acum pe îndelete. Iau un bob de arahida în mană şi îl bag în gură. Are un gust ciudat şi o consistenţă foarte interesantă. Încerc să-l sparg cu dinţii dar nu-mi reuşeşte. Soţul meu luase şi el între timp un pumn întreg de “arahide” şi le mesteca de zor în gură.

- Au un gust foarte ciudat, nu ţi se pare şi ţie şi scuip arahida mea din nou în palmă pentru a o studia mai bine. Poate sunt altfel de nuci, mai mici si mult mai tari şi cu altă aroma, îi spun.

- Da, asta cred şi eu, îmi răspunde el. Mult mai tari, dar dacă le înmoi bine cu salivă după câteva minute le poţi şi mesteca.

- OK, mai încerc încă o dată... un gust foarte ciudat puţin sărat…poate sunt macadamia, am auzit eu ca sunt cele mai tari nuci.

- Se poate, răspunde el.

Între timp s-au adunat mai mulţi oaspeţi la mese. Observăm că noi vom fi în seara asta cei mai tineri. Vârsta celorlalţi oaspeţi este de cel puţin 60 de ani. E seara de BINGO, este normal mă gândesc eu. Un alt domn şi el mai învârstă ne salută respectuos şi trece printre rânduri pentru a împarţi cartelele de bingo. Cumpărăm 5 de persoană. Seara de joc începe. Se trage primul număr: 8, mă uit pe cartelele mele, numărul 8 îl am şi vreau să-l însemnez, dar din păcate nu am nici un pix la mine. Ridic mâna să-i fac semn chelnerului - am dori ceva de scris să pot însemna numerele pe cartela mea. Chelnerul ne priveşte uimit. Nu aveţi nevoie de pix. Cartelele sunt refolosibile şi nu este voie să scriem pe ele.

- Şi cum să-mi notez numerele care s-au tras deja? îl întreb.

- Păi folosiţi boabele de mazăre uscată care sunt puse pe masă în farfurioara din faţa dvs. !!!

şi atunci observ cu stupoare că toţi bătrâneii din jurul meu cu mâinile tremurânde şi zbârcite aşează ordonat boabele de mazăre uscată pe cartelele de bingo... o greaţă imensă mă cuprinde… gustul ciudat ce îl simţisem era gustul sutelor de degete ce folosiseră “arahidele” noaste ca şi pietricele de însemnat

- Mai doriţi ceva? ne întreabă chelnerul

- Da! 2 romuri duble fără suc şi vă rog foarte repede…

---

VIZUALIZĂRI: 3197 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI