Izolati de lume, cu acces pe... scari!

TIPĂREȘTE

Tura prin catunele de pe Valea Cernei Inelet si Scarisoara, facuta in vacanta petrecuta la inceputul lui mai in zona, am creionat-o sa o facem in aceeasi zi cu plimbare (cu masina) pana in Cerna Sat si Cheile Corcoaiei, mergand mai departe pana la Lacul lui Iovan iar la intoarcere sa dam o tura (pe jos) prin catunele mentionate mai sus. Am plecat dimineata pe la 8,30-9 de la pensiune, cu destinatia Cerna Sat, De la pensiune pana la drumul care se ramifica in jos, in stanga, din DN 67D care duce spre Baia de Arama sunt vreo 13,5 km, apoi urmeaza de aici pana in Cerna Sat vreo 18km pe DN66A, acesta facand parte din asa numitul drum al lui Basescu, care se dorea a uni Zona Lupenu/Campul lui Neag, Campusel cu Baile Herculane, trecand pe la Lacul lui Iovan. Cert este ca din acest drum s-a realizat doar bucata pana la Campusel, acolo terminandu-se brusc asfaltul, continundu-se doar pe forestier. Nu vreau sa comentez, motivele stoparii acestui drum in vederea protejarii speciilor ce traiesc in zona (doar amintesc ca in zona Campusel pe portiunea de drum realizata exista din loc in loc poduri la nivelul soselei, peste apa care sa ajute chipurile animalele salbatice sa traverseza mai rapid soseaua dintr-o parte in alta si sa intre in padure. Dar multe dintre poduri se termina de partea cealalta direct in peretele versantului, iar ursii, lupii sau ce vietati ar mai fi pe acolo prin Retezatul Mic, ar trebui sa faca efectiv exercitii de escalada si catarare pe perete. Dar asa e in Romania, important este a cheltui bani, nu a si realize ceva util.

Cu toate ca pe harta portiunea de drum pana in Cerna Sat face parte din DN66A, de fapt este un forestier cu multe gropi si datorita exploatarilor forestiere intense din zona, fiind desfundat de camioanele care cara busteni. Am facut in aprox. 50 minute cei 18 km. Studiasem ca intrarea in Cheile Corcoaiei este la iesirea din Cerna Sat catre Lacul lui Iovan, in dreptul unui perete de beton cu mazgaleli tip graffiti. Am parcat masina, ne-am inarmat cu aparatele foto si fugura in chei. Chei care sunt foarte scurte, foarte accesibile, chiar exista niste balustrade de fier, pe margine.

Cheile in sine sunt foarte frumoase chiar daca sunt scurte. Iti arata efectiv puterea apei, cum a sapat ea prin stanca in decursul timpului.

La intoarcere dein chei, ne-am oprit un pic sa mancam ceva, inainte de a merge mai departe spre Lacul lui Iovan si apoi pentru tura prin catune. Numai bine ca a mai aparut o masina (off-road), prilej cu care am intrat in vorba, intrebandu-i daca au idée de starea drumului forestier pana la baraj. Ne-au recomandat sa renuntam, totusi, la idea continuarii drumului (noi eram cu un logan) deorece in apropiere de baraj drumul fiind placat cu dale de beton, acestea s-au mai surpat, au mai basculat, ridicandu-se practic de colturi sau margini, ingreunand trecerea pentru masini cu garda mai joasa.

Le-am multumit si ne-am imbarcat si am pornit inapoi. Traseul marcat, pentru a ajunge in catunul Scarisoara, trecand pe la déjà vestitele scari de lemn, montate prima data de localnici acum mai bine 40 ani, incepe de undeva din sosea, intre Motel Dumbrava si ramificatia catre Cerna Sat, la apox 7 km de motel. Ca reper acolo se gaseste si un adapost din lemn, fiind statie de autobuz, pe ruta Baia de Arama- Herculane.

Se coboara spre Cerna si se traverseaza pe o punte.

De acolo se urmeaza poteca ce serpuieste usor printr-o poiana, ajugand imediat la scarile de lemn despre care vorbeam. Aceste scari au fost montate de localnici pentru a scurta drumul si a nu mai ocoli practice prin catunul Tatu, pentru a ajunge jos la sosea.

Sunt 4 scari din lemn, fiecare avand o lungime de vreo 10 m, fixate direct pe peretele stancos.

Par destul de subrede, la prima vedere, dar pe aici isi cara localnici, in spate, alimentele sau cele trebuincioase. Acum realizezi practic, cat de grea este viata pentru unii si totusi nu se plang.

Cararea este usor de urmarit fiind din loc in loc, fixate pe copaci indemnuri si rugaciunea “Tatal Nostru” scrise pe placute de lemn, plus ca drumul e presarat din loc in loc cu bancute pentru odihna.

Noi la un moment dat, dupa urcarea scarilor, nu am urmat cararea spre dreapta si am continuat spre stanga. Cararea spre dreapta te scotea direct la biserica din Scarisoara. Mergand mai departe trecand de cateva ori prin cateva locuri ingradite si cu porti pe care le-am deschis si inchis la loc, am ajuns exact la scoala din Inelet. Aceasta scoala a primit prin cateva actiuni de donatii si voluntariat cateva calculatoare si a fost dotata si cu panouri fotovoltaice necesare producerii curentului electric. Drumul facut pana aici si privelistile care se deschid ochilor sunt ireale, parca. Te lasa mut. Am continuat drumul la dreapta, pe langa scoala si caminul cultural, prin catun, mai departe, spre Scarisoara, ajungand langa biserica din Scarisoara care deserveste totate catunele din jur. De aici am nu am luat-o in jos pre scarile pe care urcasem si am continuat drumul catre catunul Tatu care se zarea undeva in fat ape versantul opus. Casele acestor catune sunt practice rasfirate pe versanti. Iarna practic sunt rupti de lume si doamne fereste sa se imbolnaveasca cineva si sa trebuiasca sa fie dus la spital. Nici vara nu este deloc usor, pentru ca pe langa distantele destul de lungi trebuie sa folosesti acele scari de lemn. Am intalnit o singura persoana care cosea pe un teren in fata scolii din Inelet si apoii doar in catunul Tatu, o batrana, care a iesit la poarta, alarmata de latratul catelului, care dealtfel era foarte rau. Din pacate nu am putut sta foarte mult de vorba, era tare dornica, simtea nevoia de a comunica cu cineva, era destul de tarziu si incepuse sa se si innoreze, cu tendinte de ploaie. Ploi care de fapt ne-au insotit cam in fiecare zi din cele 5 petrecute pe Valea Cernei.

Ce am observant la o parte a caselor existau si antene de televiziune (tip Digi), fiecare gospodar incercand sa produca curent electric cu ajutorul unor mici turbine amplasate pe cate un fir de apa, uneori la o distanta de stul de mare de casa (se vedeau cablurile de transport al energiei electrice fixate pe pari din lemn batuti in pamant. La o casa mai jos, tot in Tatu, am vazut in curte si 2 copii marisori, de scoala generala. Dar este un efort apreciabil sa te duci si pana la scoala din Inelet, fiind practic cativa kilometric buni pana acolo, din Tatu.

Am coborat din catunul Tatu, in sosea, chiar unde este amenjat un loc de campare, la vreo 2,5 km distanta de locul unde lasasem masina parcata la plecarea pe traseu.

Toata aceasta tura ne-a luat cam 4 ore si ceva, dar pe langa frumusetea acestor locuri ne-a facut sa mai evaluam inca odata sistemul de valori al acestei vieti.

---

VIZUALIZĂRI: 3711 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI