6 tari in 13 zile! - partea I

TIPĂREȘTE

De ceva timp imi doream sa ies din tara cu masina!

Sincer, nu-mi place sa conduc in concediu si mereu imi argumentam semi-fobia, c-o fac din ratiuni de timp sau ca, stau prea mult cu fundul in trafic, sau ca, trebuie sa fiu tolerant cu cei din masina care poseda carnet si care intotdeauna sunt cei mai buni manaitori ai volanului. Protejat de aceste compromisuri, in cele din urma optam doar pentru avion.

Am cedat in fata comoditatii, rezervandu-mi un sejur de 7 nopti in Trogir pe litoralul Dalmatiei centrale, cunoscandu-i pe croati inca din anii '90, colaborand cu ei in Germania, povestindu-mi despre bijuteria lor de tara cu munţi ce se opresc in Adriatica, iezere cristaline in culori ireale, padurile de un vesnic crud, cladiri care au suflet si inca mai poarta urmele conflictului sarbo-croat, blandeţea anotimpurilor si mostenirea istorica inestimabila.

Am inceput sa pregatesc metodic aceasta experienta, atat eu, citind cam tot ce am gasit despre aceasta tara, cat si masina pentru calatoria mai indelungata ce presupunea anumite pregatiri.

Datorita inundatiilor istorice din tarile fost-iugoslave, avand in vedere o crestere apocaliptica in debit al raului Sava, am refacut trasee si am apelat la toate sursele, inclusiv la colegii de pe site.

Cel mai mobilizator a fost Marocanu21, care pe langa sfaturile esentiale, mi-a furnizat hartile tarilor prin care treceam si un traseu pe care l-am urmat cu sfintenie...

De asemenea, la o serie intreaga de intrebari pe care incercam sa le grupez despre Muntenegru, colegul Traian Leuca mi-a sarit in ajutor cu raspunsuri cuprinzatoare, iar unele articole ale altor useri au fost printate si tinute aproape de rangul inimii mele.

Prima zi

Mi-am inceput periplul cu o ,,talpa'' matinala spre prima autostrada carpato-danubiano -pontica, traversand Bucurestiul spre Pitesti, urmand apoi drumul subordonat complementar E574 spre Craiova.

Fusei prin centrul orasului, deoarece era duminica si doream sa particip la tragedia olteneasca de reabilitare a drumurilor. Ca sa fiu sincer pana la capat, uitasem un medicament acasa si am oprit la o farmacie. M-a intampinat ca pe un candril, un tip cu reflexe aramii, ce-ntr-o romaneasca neclara, ma intreba intr-o doara... (woopsy: am dat-o in versuri!): ,,Ce va tratez, ce pot fi de folos? " E clar! L-a facut muica oltean din Libia, dar gura tot nu-i miroase a praz!

Am urmat traseul unui alt drum european E 79 care face jonctiunea cu E 70, spre Filiasi-Strehaia- Drobeta, traseu de referinta pana la granita sarba, prin Portile de Fier. Am alimentat in Strehaia, dar exista statii de benzina cu emblema ,,esentei miscarii'' si in Drobeta-Turnu Severin, in varianta ca nu folositi centura orasului. Optional daca aveti timp, se poate vizita Cetatea medievala a Severinului, localizata pe bulevardul Dunarii (in parcul General Dragalina) si construita in anul 1247 de Cavalerii Ioaniti.

Inainte cu 5 kilometri am oprit la Taverna Sarbului pentru a ma obisnui cu atmosfera tipic tarii vecine. Mi-a placut locatia situata pe faleza Dunarii, dar il rog pe domnu' Dragan Caranovic (daca vrea sa-mi fie pe plac!), sa-i sfatuiasca pe maestrii bucatari sa pregateasca si altfel de zeama, cu alte ingrediente, deoarece eu astfel de ciorbe, chiar daca sunt usoare si gustoase, nu servesc nici cand este dezlegare la peste!

Am trecut granita prin Portile de Fier I, dupa ce am schimbat 450 ron in detrimentul celor 10000 de dinari. Se pare ca paritatea este mai buna din lei, in locul euroilor!

Am asteptat ceva timp, din cauza drenarii fluviului ce aduna la baza gratarelor hidroagregatului diferite gunoaie aduse de inundatii. Cunosteam de acest pericol in siguranta sistemului energetic national, corpurile plutitoare aduse de Dunare puteau bloca funcţionarea turbinelor hidraulice.

Ei, bine, dupa ce am intrat in prima localitate, Kladovo, am fost oprit de un echipaj de politie! Dupa un circuit inchis de vreo patru ori in jurul masinii, organul mi-a rostit cu voce aspra sa ma duc la sef cu toate actele si documentele. Zis si facut! Usor agasat si fastacit m-am ,,parcat'' langa organul-sef ce ma astepta in masina. Mi-a vorbit in... ,,limba noastra-i o comoara'' si m-a informat laconic ca trebuie sa ma amendeze pentru ca, ... pasagerii din spate nu si-au pus centurile de siguranta. Unde platesc amenda? La banca! Banca?! , duminica dupa amiaza?!

Aveam o problema si cu toate ca citisem de asprirea pedepselor in cazul mitei la sarbi, m-am expus riscului si i-am strecurat 20000 de dinari (20 de euro). Nu stiu daca a fost mult sau... foarte mult, cert este ca mi-a dat voie sa-mi continui calatoria!

Stingherit de aceasta intamplare si a faptului ca GPS-ul nu functiona in aceasta tara, sufletul si ochii s-au bucurat de peisajul din defileul Dunarii de pe malul sarbesc, trecand prin 20 de tunele de diferite dimensiuni, oprind in belvederele alocate pentru a ne imortaliza cu salbaticia spectaculoasa a vaii sapate de fluviu. Ce poate fi mai frumos decat sa-ti bucuri ochii cu cel mai frumos defileu, in care sta de paza manastirea Mraconia din ,,cazanele Dunarii'', singurul fluviu kilometrat invers. Uiti de toate!

Am continuat regulamentar traseul, trecand pe sub cetatea de la Golubac, oraselul Veliko Gradiste si ocolind orasul Pozarevac, conform hartii (sa-i dea Dumnezeu sanatate lui Marocanu21!) am ajuns, dupa mai bine de 8 ore de circulat, in orasul unde-mi rezervasem pe booking prima cazare, Smederevo (Semendria).

Despre cazare (Zlatno Brdo Guest House - o noapte pentru un apartament 65 euro) si oras voi reveni cu amanunte in alte articole dedicate acestor locatii.

Ziua a II-a

Target-ul pentru aceasta zi era orasul Slunj din Croatia, foarte aproape de Parcul National Plitvice, mai exact intr-o locatie rezervata pentru doua nopti pe booking, Apartments and Rooms Štefanac (60 euro apartament/2 nopti).

Am optat pentru varianta deplasarii pe malul Dunarii pana in zona asezarii Bolec, acolo intalnindu-ma cu autostrada ce traverseaza capitala Belgrad, drum ce duce spre granita croata.

Mare atentie! Se circula obligatoriu cu farurile aprinse si ziua, viteza maxima admisa pe autostrada 120 km/ora si cu multe restrictii, fii atent la nesemnalizarile schimbarilor de benzi ale soferilor sarbi si... sa fii bazat in portofel! Ma rog, fiecare cu karma sa!

Asadar, am trecut prin inima gri a Belgradului! Am nimerit intr-o zi de luni, in care toata lumea se indrepta spre o forma de munca prestata in folosul sau in interesul cuiva. Am trecut raul Sava, acel afluent al Dunarii ce a dat atatea batai de cap autoritatilor sarbesti, urmand traseul E 70 spre Zagreb, spre punctul de frontiera Batrovci sau Bajakovo din Serbia. De la Belgrad pana la granita croata, drum pe autostrada, am platit 345 de dinari, se poate plati cu cardu' sau in dinari, sau in euro.

In sfarsit in Hrvatska! Am intrat pe taramul contrastelor cu forma ciudata, ca de bumerang, iar prima localitate pe care am tranzitat-o a fost Lipovac. Intrat pe autostrada, ca la fiecare statie de taxare, apesi pe un buton si-ti apare instantaneu un biletel ce face referire la distantele parcurse. Am trecut de primul nod de autostrada din Sredanci, un drum paralel cu granita bosniaca, pana la Novska, iar temerile mele cresteau datorita faptului ca nu gaseam un schimb valutar pentru a-mi face plinul. Benzinariile croate INA, care se aflau pe parcursul itinerariului, nu acceptau euro, in cele din urma gasind una in care am platit cu cardul. Sunt nationalisti in... kunele lor! (1 euro = 7,5 kuna)

Intr-adevar, gasisem o benzinarie particulara care imi accepta euroi, dar diferenta de tranzactie fata de curs era destul de costisitoare, undeva la aproape 20 de euro/ per plin. Si doar vroiam sa-mi scot parleala din Serbia, nu?

Din pacate, am evitat capitala in medievalul sau Oras de Sus si imbinarea moderna a Orasului de Jos, intr-un cuvant, Zagreb.

Autocesta (cum se numeste in croata, autostrada) a costat 122 de kuna (aproximativ 16,5 euro), plus o mica portiune ce duce spre Karlovac (E 71), ce mi-a mai scos din card inca 19 kuna. Taxa este platibila si-n euro sau prin alte sisteme preplatite de taxare.

Fericit ca am scapat de Soseaua Fratiei si Unitatii, cum era denumit acest drum de 385 de kilometri dintre Belgrad - Zagreb in urma cu 25 de ani, am poposit in orasul Karlovac, care pastreaza si-n zilele noastre urmele conflictului sarbo-croat din anii '91-'95. In apropiere de oraselul Turanj, se afla un muzeu in aer liber dedicat acestor evenimente, avand o colectie variata de echipament militar, ce aminteste de vremurile care au dus la separarea etnica a hotarelor fostei tari-mame, Iugoslavia.

Dupa mai bine de 560 de kilometri, cu opriri in orasele mai sus amintite, am ajuns datorita GPS-ului (acu' ne aflam in UE!) in apropierea destinatiei din orasul Slunj.

Ziua a III-a

Aceasta zi i-am dedicat-o unui taram de basm!

Mai la sud se afla una dintre cele mai populare atractii turistice ale Croatiei, Plitvicka Iezera.

Uimitoarele lacuri de smarald se gasesc la numai 35 de minute de mers cu masina din localitatea Slunj.

Drumul ce strabate localitati ca Rakovica sau Grabovag, pare plictisitor, lipsit de atractiile ce le confera Parcul National.

Cazarea in interiorul parcului este mai costisitoare si lipsita de confort, iar lipsa de spatiu ar fi o problema pentru parcarea masinilor.

Se plateste 7 kuna/ora parcare intr-un spatiu amenazat, localizat in dreptul punctului de informare si a casei de bilete in parc.

Incercati sa ajungeti dimineata devreme pentru a admira si luminile schimbatoare ce creeaza un efect fabulos. In curand, o sa-mi fac curaj sa scriu in detaliu despre acest taram binecuvantat situat in mijlocul muntilor Mala Kapela si Pljesivica.

Chiar daca mi-am petrecut aproape toata ziua in Plitvice, am rezervat ceva timp si localitatii care-mi oferea gazduire. Conform spuselor gazdei, Slunj-ul este un Plitvice al lor, datorita intalnirii raurilor Korana si Slunjčica si renumit pentru casele lacustre situate adeseori langa cascade.

Ziua a IV-a

Croatia este cu o ora in urma fata de cea a noastra, astfel ca in fiecare zi am stabilit sa plecam la ora 9 dimineata.

Am copiat acelasi traseu cu o zi inainte, dar, din pacate dupa mai putin de 6-7 kilometri dupa ce am trecut de Plitvice, de pe la localitatea Vranovaca pana dincolo de Korenika, am intampinat un drum in lucru. A fost un disconfort datorita pauzelor mari dintre semaforizare, ceea ce in final a dus la formarea unor coloane.

Din orasul Slunj mai exista un drum adiacent spre Ogulin, Brinje si Gospic care duce spre Zadar, locul in care ne hotarasem sa facem prima oprire, dar stiam ca am putine motive de a opri. Poate o putina abatere de la drum spre orasul Senj, ce ofera un castel micut, folosit candva de piratii uscoci, iti putea atrage atentia, in rest nu sunt multe de vizitat si nu merita acest ocol de aproape 120 de kilometri.

In cele din urma, drumul ales a fost spectaculos, printre munti stancosi de origine calcaroasa, un peisaj arid si pustiu, alternand cu dealuri impadurite si crampeie de viata normala.

Ne-am indreptat tot spre sud, inclusiv pe o portiune de autostrada la altitudine, cu multe tuneluri circulabile pe doua sensuri. Mi-a atras invidia un ,,regat'' subteran lung de aproape 6 kilometri, denumit Sveti Rock, inaugurat in anul 2003. Tunelul iluminat este echipat cu semne de circulatie variabile, in scopul de a asigura siguranta sporita traficului. Pentru mai multe detalii, intrați aici. Au urmat o serie de alte forari in munte de diferite dimensiuni, precum tunelele: Krpani (220 de metri lungime), Ledenik (lung de 740 de metri), Bristovak (644 metri), Celinka (230 metri) si... Hai sa visam si noi frumos!...

Dupa ce m-am desprins de A1, platind inca 19 kuna taxa de autostrada, am semnalizat spre E65, undeva pe la nodul de circulatie Islam Latinski, urmand lungul magistralei Jadranska pana in orasul Zadar. Pana aici am parcurs aproximativ 165 de kilometri, in aproape trei ore.

Zadarul, cea mai populata din nordul Dalmatiei si candva cel mai mare oras de pe coasta, desi acum este intrecut de Split, in ceea ce priveste marimea, ramane un oras martir, datorita asediului sarbilor din 1991. Orasul incepe sa infloreasca si acest aspect se observa prin negasirea unui loc de parcare! Chiar daca in zona 1, cea din fata portului, o ora de parcare cijena (in traducere, plata) este de 6 kuna!

Dupa mai multe cautari, am hotarat sa parchez in spatele sediului de politie, in zona 2 (pret: 4 kuna/ora), langa hotelul... moca!

Ne-a luat cateva ore vizita centrului vechiului oras si nu va ganditi la cine stie ce relicve. Orasul mi-a placut inca de cand am trecut Poarta Principala, cu multe capodopere ce includ si pe cele moderne, Orga marina si Salutul Soarelui (voi reveni cu amanunte!).

Revenind la drumul nostru, am lasat in urma faleza din Zadar si ne-am unduit pe cuprinsul coastei Adriaticii, pe langa Biograd si Sibenik, iar dupa 120 de kilometri in doua ore de mers, am ,,ancorat'' in Trogir, oras unde aveam rezervate 7 nopti la hotelul de trei stele Jadran.

Ziua a V-a

Cea mai impresionanta frumusete naturala a nordului dalmatiei este parcul Krka!

Raul Krka isi incepe cursul din Muntii Dinarici, pana la varsare in Sibenik, iar unii dalmati considera mai spectaculoase cascadele de aici decat pe cele care le-am vazut in Plitvice.

Dand curs acestei dileme, am purces spre acest loc fermecator pe o ruta scurta si mai putin circulata aleasa de GPS, cu peisaje mult prea frumoase pentru ochii nostrii.

Din ce citisem pe site si la indicatiile colegului Marocanu21, stiam ca pentru a ajunge in parc, la un moment dat drumul se bifurca spre Lozovac sau Skradin. Din Lozovac se pote lua autobuzul spre lacuri, dar am ales o metoda mai populara si astfel am parcat in micul Skradin, dupa ce am trecut prin tunelurile Ploca (L=360 metri) si Dumbocica (L=500 metri), dupa mai bine de o ora de mers si cu 65 de kilometri parcursi din fata hotelului.

Parcarea relativ amenajata iti asigura serviciile pentru suma de 40 kuna/zi. De aici am luat vaporasul, care circula din ora in ora spre cea mai spectaculoasa cascada, Skradinski But si puntile din lemn ce ajuta vizitatorii sa exploreze locul (pret vizitare: 110 kuna).

Oportunitatea vizitarii orasului Sibenik se afla la numai 20 de kilometri de Skradin, asa ca ne-am setat pe centrul orasului si am oprit langa biserica franciscana - pret parcare: 3 kuna/ora.

Spre deosebire de majoritatea oraselor de pe coasta, Sibenik nu are mostenire romana, in schimb se mandreste cu dominanta catedrala, a carei constructie a durat aproape un secol.

La intoarcere, n-am folosit drumul de coasta si nici portiunea de pe autostrada, am preferat un al treilea adiacent, pentru a viziona panorama Trogir-ului la apusul soarelui.

Ziua a VI-a

Dupa un astfel de tur, am hatarat sa avem un orar mai relaxant, dimineata cu o baie de soare la piscina hotelului sau in cea mai limpede apa a Marii Adriatice si dupa amiaza o vizita in orasul Trogir (se citeste Troghir).

Acolo unde s-a filmat ,,Vampirii de la Venetia '' am ajuns cu ajutorul unei salupe ce circula din ora-n ora din fata hotelului Jadran. Costurile s-au ridicat la 100 de kuna dus-intors, taxa perceputa fiind de 20 kuna/adult si 10 kuna/copil.

Taxi-barcuta ne-a lasat in fata meterezelor fortaretei Kamerlengo, construita de venetieni in anul 1420, pentru a scapa de atacurile otomane.

Asezat pe o insula ingusta orasul vechi este legat de uscat printr-un pod rutier si unul pietonal.

Intrati prin Poarta Orasului, realizata in secolul al XVI-lea si veti ajunge pe principala artera a orasului vechi, Gradska, loc al majoritatii atractiilor care se opresc la cealalta poarta, Poarta Tarii, unde se afla statuia Sfantului Ioan, protectorul orasului.

Orice tur al imprejurimilor trebuie sa se sfarseasca cu bulevardul Riva, plina de turisti galagiosi ce-si fac veacul printre barurile, cafenelele si restaurantele de pe malul marii.

Ziua a VII-a

Unul dintre cele mai atragatoare si mai pline de viata orase de pe coasta Adriaticii, reusind sa-si seduca vizitatorii este Split.

De la hotel pana la cel de-al doilea oras al Croatiei aveam 30 de kilometri. Cum sa nu-i bifez pe splicani?!

Optiunea mea a fost sa ajung in orasul lui Diocletian pe Magistrala Jadranska (Autostrada Adriatica). Mai exista posibilitatea unei rute denumita Dr. Franjo Tudjman, nume dat in memoria primului presedinte croat, in perioada 1990-1999. Pe aceasta cale se poate vizita o serie de castele, precum: Stafilic, aflat foarte aproape de aeroport, castelul Novi, Stari, Kambelovac si Sucurac.

In ziua aceea am gasit cu greu un loc de parcare, pe strada Culika Dvori, datorita unei desfasurari de parade gay, marsul normalitatii sau diversitatii, cum ii spun ei, au adunat toate fortele de ordine din zona si au blocat mai multe strazi ce duceau spre centru. Judecand dupa gardurile de protectie si cordoanele facute de politisti, credeam c-o sa fie mare agitatie. N-a fost nicidecum asa, ei cu ale lor, noi cu ale noastre!

Centru vietii in Split este si azi Palatul lui Diocletian, construit de imparatul roman in anul 300.

Dupa un tur pe acelasi nume de bulevard ca-n Trogir, Riva, am inaintat spre Poarta de Bronz, Catedrala Sfantul Domnius, Capela Sfantul Martin pana la Poarta Aurie (Zlatna Vrata), care ducea catre orasul roman Salona. Treceti de poarta si ajungeti in fata unei statui impunatoare ce il reprezinta pe Grgur Ninski, episcopul din secolul IX care a sfidat Roma si a folosit scrierile glagolitice in locul celei latine.

Ziua a VIII-a

Croatia detine 1138 de insule! Daca nu ma credeti, numarati-le! :)

Ce-i drept, era pacat sa nu vizitez macar una, nu?

Am ales Insula Brac, a treia ca marime din tara, insula ce si-a castigat existenta din exploatarea calcarului. Printre cladirile importante ce au folosit aceasta piatra, se numara Palatul lui Diocletian, Parlamentul Maghiar din Budapesta, Casa Alba din Washington.

Inca din ziua precedenta ma afisasem la mai multe puncte de informare turistica din Split si aflasem din timp orarul feribotului si preturile, astfel ca: transportul cu masina costa 160 de kuna (22 euro), pentru o persona 33 kuna (4,5 euro). Totodata ma interesasem si pentru o vizita in insula lavandei Hvar (pret 260 kuna /masina si 60 kuna/pers.), asa... pentru orice eventualitate!

Orarul feribotului incepe de la ora 05:15 si circula din ora-n ora pana la ora 09:00. In perioada 27.06 - 31.08, se suplimenteaza o cursa pentru ora 10:30. Noi am ales varianta extra-sezonului cu plecare la ora 11:15, din motive aleatorii, dar recomand s-o faceti cat mai devreme!

Facand un calcul simplu, am decis sa las masina in Split, la 500 de metri de port, intr-o parcare improvizata care nu percepe taxa (vezi foto). Pai, cat dadeam pe feribot, plus benzina si parcarea in Bol, destinatie in care doream sa ajung, ca sa nu mai vorbesc de drumul sinuos pana acolo?

Dupa 50 de minute petrecute la bordul companiei Jadrolinija, cea mai importanta firma care se ocupa cu transportul maritim al masinilor si pasagerilor, am sosit in orasul principal al insulei, Supetar.

Feribotul soseste la est de centru orasului, care consta intr-un golfulet incadrat de palmieri si cladiri vechi, unele de pe vremea venetienilor.

Te simti mereu in criza de timp in aceasta insula, autobuzele ce duc spre statiunea Bol pornesc spre destinatie la un sfert de ora de amararea feribotului. Am gasit usor linia autotrans Supetar-Nerezisca- Gornji Humac -Bol, iar biletele le-am procurat direct de la sofer. Poti face o mica economie daca platesti biletul dus/intors; noi pentru doua persoane si un copil, care este gratuit, am platit 100 de kuna, in loc de 160 de kuna daca imi luam bilet la fiecare imbarcare.

Drumul pana in statiunea Bol dureaza fix o ora, avand destule serpentine fara paravane de protectie, dar merita sa vezi Capul Auriu (Zlatni Rat) de la inaltimea acestora.

Fara indoiala aici se afla cea mai buna plaja a Croatiei, cu pietricele marunte, langa Parcul Vidova Gora, al carui munte atinge 780 de metri altitudine, cel mai inalt varf din insulele adriatice.

Am atins varful plajei Zlatni Rat si chiar mi-am permis o baie pe aceasta intindere alba in forma de corn, loc deosebit in care in mod deosebit trebuie sa petreci macar o noapte.

Din pacate, eram pe fuga si doream sa prind feribotul de 19:30, astfel ca, cu greu m-am desprins de imbratisarea acestui loc special cu piscuri semete ce-si gasesc radacinile in apele limpezi de turquaz ale Adriaticii.

Ziua a IX-a

Total relache! A fost singura zi in care n-am iesit din hotel!

De fapt, asteptam sosirea unor prieteni dragi din tara ce-si rezervasera sejurul in aceeasi locatie.

Prietenia are virtutea unui rau care strapunge munti, formeaza vai adeseori adanci, uneori se tranforma intr-un lac pana este coplesit si atunci isi iese din matca si-si continua cursul pana la varsare in mare.

Astfel ca, am consimtit sa ramanem pe langa piscina hotelului, sa mai povestim despre aventurile noastre, deoarece a doua zi plecam spre Muntenegru.

Ce-i drept, ma tot gandeam la Insula Hvar! Un lucru este cert! Daca ajungi o data-n Croatia, iti doresti sa te reintorci!

Ziua a X-a

Dupa o saptamana petrecuta in hotelul Jadran, am crezut ca n-o sa mai am atatea bagaje! Ba, din contra, erau mai multe si asta i se datora shopping-araiei ,,colegei de camera''!

Aveam de condus 240 de kilometri pana in Dubrovnik, tot pe coasta Dalmatiei, iar pe google maps imi afisa un interval de timp orar de aproximativ trei ore si jumatate. Pana la urma am parcurs acesti kilometri in cinci ore si asta nu s-a datorat trecerii vamei prin Bosnia - Hertegovina, ci a traficului si a opririlor spontane pentru sedinte foto, imortalizari cu cele mai frumoase zone de coasta din Europa.

La sud de Split, se afla statiunea Brela, probabil perla rivierei cu al sau simbol Kamen Brela langa plaja Punta Rata si Liskamen.

Makarska se afla la 12 kilometri avand un peisaj spectaculos datorat muntilor Biokovo. Pe riviera veti mai gasi statiunile Baska Voda, Tucepi, Podgora, Drvenik, Zaostrong si Gradac, cu plaje mai putin aglomerate.

Dupa ce am trecut granita bosniaca pe drumul E65 prin Klek, am fost intampinat pe parcursul celor 9,5 kilometri de peisajele mirifice ale statiunii Neum. Chiar daca are o mica portiune de iesire la mare, Bosnia -Hertegovina imbina in mod placut posibilitatile de relaxare, char daca sunt dezavantajati, asemeni croatilor, de plajele cu pietris.

Din nou in Croatia prin punctul de frontiera Zaton Dori, urmat de un sat atipic numit, Slano, candva o statiune binecunoscuta. A urmat Trsteno, cu cea mai veche gradina botanica din tara (1502), iar pe parcursul a 25 de kilometri pana in Dubrovnik, unduiti-va de-a lungul coastei izolate, avand privelistea unor serie de insule, printre care si Mljet. Potrivit unei legende locale, aici a fost tinut captiv Ulise timp de 7 ani de catre Calipso.

Dubrovnik-ul este cea mai importanta si atractiva asezare de pe intreaga coasta croata. Am avut noroc si am parcat chiar la zidurile orasului vechi, pret 10 kuna/ora. Nu am sa spun prea multe cuvinte despre orasul fondat in secolul al VII-lea, deoarece o sa-i consacru o recenzie speciala.

In consecinta peroratiei:

Principala ruta din Croatia este Magistrala Jadranska, cunoscuta si ca Autostrada Adriatica, care leaga Rijeka de Dubrovnik. Limita de viteza admisa este de 50 km/ora in zonele locuite, de 80 km/ora in afara acestora, de 100 km/ora pe soselele mari si de 130 km/h pe autostrazi.

Nici pentru Serbia si nici pentru Croatia nu aveti nevoie de vigneta, autostrada se plateste in functie de numarul de kilometri.

Toate autostrazile au bariere unde se incaseaza o taxa!

Pret benzina /motorina aproximativ 11 kuna /litru'.

Este obligatoriu sa purtati centurile de siguranta, atat in fata, cat si-n spate si sa circulati cu farurile aprinse si ziua.

Parcarile sunt bine semnalizate marcate printr-un patrat albastru cu un ,,P'' alb in interior.

Principalele parcari din orasele istorice se gasesc in centru, chiar langa zonele pietonale si pretul lor variaza intre 4-6 kuna pe ora.

Parcarea ilegala atrage o amenda de 100 de kuna!

Va recomand in lunile de vara pentru un transport intre insule, sa achizitionati biletele din timp pentru a evita cozile uriase! In lunile iulie si august, pasagerii pot folosi si serviciile catamaranului, cu preturi mai mari si in functie de distanta (intre 40 - 100 de kuna).

Iata cateva cuvinte uzuale: Bok (buna), Dobar dan (buna ziua), Hvala (multumesc), Govorite li... (vorbesti limba...), Je li ovo cesta za... ? (acesta este drumul spre... ?), Koliko? (cat? , acest cuvant l-am folosit cel mai des in Serbia!).

In curand va urma un alt episod din traseele prin Muntenegru, tara ce si-a recastigat de curand pozitia pe harta turistica a Europei.

Toate cele bune! Vacante frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 9300 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI