Rosia Montana - un loc care trebuie sa renasca

TIPĂREȘTE

Cu ocazia unui weekend petrecut langa Abrud, la o pensiune din localitatea Bucium, am hotarat sa intram, mai mult din curiozitate si in comuna Rosia Montana, atat de mediatizata in presa in ultima perioada. Dupa cum ne-au informat gazdele noastre de la pensiune, Rosia Montana face parte din patrulaterul aurifer al zonei Muntilor Metaliferi din Apuseni, ce se intinde in zona Abrud, Rosia Poieni, Ciuruleasa si chiar pana la Zlatna. Intrarea in comuna Rosia Montana se face de pe soseaua Abrud-Campeni, cam la mijlocul distantei dintre aceste doua orase apropiate.

Este un sat linistit, cu casele motilor situate de-a lungul soselei si a vaii Rosiei, printre versanti de munte, la o altitudine de aproximativ 800 de metri. Numele paraului care strabate comuna este datorat culorii rosiatice a apei, din cauza continutului ridicat de oxizi de fier din apele de mina colectate pe parcurs. Muntii care inconjoara Rosia Montana sunt acoperiti de paduri sau pasuni, dar sunt si unele masive pe care se observa urmele exploatarii indelungate.

Rosia Montana este una din cele mai vechi localitati cu traditie in exploatarea aurului din Europa, fiind infiintata in timpul dominatiei Imperiului Roman sub imparatul Traian. Era cunoscuta sub denumirea de Alburnus Maior. Datorita sapaturilor arheologice, in timp s-au descoperit numeroase vestigii (locuinte, morminte, galerii de mina si unelte) care atesta existenta milenara a comunei.

Noi am vizitat Muzeul Aurului, un muzeu restaurat, avand trei sectiuni de vizitare diferite-arheologie, minerit si pictura si chiar si o macheta a unei intrari intr-o galerie de mina. Exponate valoroase si bine pastrate. Domnisoara ghid de la muzeu, foarte bine pregatita si amabila, ne-a indrumat si spre alte obiective turistice din zona. Intrarea la muzeu este gratuita. Muzeul Aurului este situat chiar in centrul comunei, intr-o cladire istorica reabilitata. De altfel majoritatea cladirilor din centru sunt istorice, dar unele prezinta o imagine dezolanta.

De la Muzeul Aurului, la indicatiile ghidului de acolo, am urcat pana la biserica romano-catolica, impunatoare si vizibila din toata comuna, apoi pe un drum ingust si asfaltat pana la Taul Brazi. Acesta este unul dintre multele lacuri antropice ale comunei, azi folosit in scop de agrement, cu foisoare, bancute si locuri de facut gratar. Odinioara aceste lacuri foloseau la alimentarea cu apa, pe perioada de seceta, a mecanismelor care zdrobeau piatra scoasa din galerii, apoi separau si concentrau aurul. De sus de la Taul Brazi se deschide o panorama superba asupra intregii Rosia Montana.

Ce am ratat in excursia noastra la Rosia Montana, fiind sambata dupa amiaza, este Muzeul Mineritului, care am inteles ca era inchis. Dupa cum spuneam anterior, in centrul comunei s-au facut ceva investitii de catre compania canadiana privind restaurarea patrimoniului, respectiv a cladirilor istorice, dar mai este mult pana departe.

Peste tot bannere cu diverse opinii si argumente ale celor care sustin reluarea mineritului in zona sau ale celor ce sunt impotriva. Din discutiile purtate cu gazdele noastre de la Bucium, precum si cu localnici ai Rosiei Montane, se pare ca foarte multi oameni din zona isi doresc reluarea exploatarilor si implicit un serviciu stabil dat fiind faptul ca predomina in general in comuna un sentiment de saracie si izolare. Daca aveti drum in zona nu ezitati sa intrati in Rosia Montana, soseaua de acces este recent refacuta, sa vedeti o localitate milenara care se chinuie sa razbata in viitor.

---

VIZUALIZĂRI: 1813 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI