'Preferatele sultanului 'si Turkish Delight la Inalta Poarta

TIPĂREȘTE

Pentru mine, calatoare ocazionala ajunsa pe malurile Bosforului, Istanbulul a fost un adevarat rai al "micilor" cumparaturi si de asemenea am fost incantata de ofertele culinare aflate la tot pasul, indiferent de ora matinala sau tarzie a noptii. Si aceasta pentru simplu motiv ca am gasit magazine deschise pana tarziu in noapte, in speta cele aflate in zona istorica, veche a orasului si a celor 2 bazare, a podului Galata, sa nu mai amintesc de restaurantele mai mici sau mai modeste, chioscurile sau micile carciumioare cu 3-4 mese care m-au ademenit cu mirosul si cu prezentarea meniurilor incluzand gramaj, continut, preturi etc.

In Istanbul nu veti avea probleme in a va face cumparaturi, fie cateva suveniruri, fie obiecte mai importante de imbracaminte si incaltaminte, parfumerie sau diferite mirodenii, cafea, pentru ca turcii sunt invatati sa munceasca mult, cu spor si cu zambetul pe buze de dimineata pana tarziu in noapte. Cum altfel sa fi ajuns in ultimii ani la cresterea economica actuala? M-am gandit ca multi dintre ei au lucrat ani de zile in Germania, sunt inca milioane de turci in inima acestei tari occidentale, multi s-au intors acasa si au inceput o afacere pe cont propriu, stiind ca numai muncind nemteste vor putea trai mai bine, iar copiii lor vor avea alte sperante de viata prin educatie. Am cunoscut acum 2 ani, langa Kusadasi un turc, care dupa ce a agonisit ceva bani timp de 20 de ani de munca in Germania a construit un mic hotel cochet, cu 12 camere pe malul marii. Munceste cu intreaga lui familie, insa asa dupa cum mi-a povestit, desi activitatea lui este istovitoare are si multe satisfacii nu numai de ordin material ci si moral. Sa las insa "filozofia" si sa ma intorc la capitolul shopping. Nu am plecat in Istanbul pentru cumparaturi ci exclusiv pentru vizitarea orasului, dar o impresie generala tot mi-am facut.

MARELE BAZAR pe care il mai vizitasem acum 20 de ani nu mi s-a mai parut atat de mareee. si nici atat de bogat si diversificat in marfuri. Cu siguranta cei care vor ajunge la el in zona Sultanahmet fie cu T1 spre statia Bayezid fie per pedes urcand pe stradutele inguste, in pante din zona Eminonu sau Sirkeci cca.20 de minute pe langa bazarul de mirodenii, poate prima oara vor fi impresionati.

Marele Bazar face parte din categoria "must see" fie si numai pentru culoarea locala, iar turistii inca il mai strabat, nu neaparat pentru cumparaturi ci mai ales pentru spectacolul viu al zonei. Bazarul este plin de magazine de suveniruri, magneti, gablonzuri, lampi in stil otoman, viu colorate, magazine de covoare, de marochinarie, genti - unele de buna calitate, pe langa multe contrafacute, magazine de haine de piele pentru toate gusturile dar si magazine de bijuterii, aur, argint. La acestea din urma preturile sunt in general mari, iar marfa nu difera cu nimic de cea a magazinelor specializate din zona centrala a orasului. Cred ca nu mai este necesar sa amintesc ca pretul trebuie negociat la sange, cu rabdare si bun simt, fara a va lasa prea mult impresionati de amabilitatea si politetea cu care sunteti invitati sa luati loc, sa stati de vorba la un ceai sau o cafea, dar nici cu ostentatie si incrancenare. Oricum veti plati mai mult decat face.

BAZARUL DE MIRODENII in care se intra din zona Eminonu-Sirkeci - Tramvaiul1, pe langa Noua Moschee, stradutele laterale este un taram al mirosurilor care exacerbeaza simturile. Pentru cunoscatori si nu numai este un spectacol de culoare, arome, undeva la granita dintre visul despre gradina Edenului si mirosul marii cu care se invecineaza zona. Bazarul trebuie vizitat pentru ca veti constata o infinitate de culori si mirosuri cu care sigur va veti intalni numai in tarile exotice ale Asiei si Africii de nord., sau cel putin alte modele de comparatie nu am eu.

Asa dupa cum am spus nu am fost in Istanbul pentru cumparaturi, am inteles ca sunt cateva malluri mari, unul l-am vazut din mersul autobuzului Havatas in drumul spre aeroportul Sabiha G. pe partea asiatica a orasului, dar nu l-am vizitat. Pot insa sa amintesc un mall de pe BD. ISTIKLAL cu multe magazine de firma, inaltat pe 4 etaje.

De o parte si de alta a bulevardului mai sus amintit pana la coborarea spre malul Bosforului in zona Turnului Galata se insira magazinele de firma cu articole de calitate si preturi fixe, in general rezonabile, oricum sub preturile acelorasi magazine de la noi. Exista in pasajele laterale in special in pasajul Cicek din zona, pasaj care mi-a placut in mod deosebit magazine cu diferite suveniruri si cu... de toate, unde te mai poti tocmi la preturi.

O zona deosebita mi s-a parut aceea din jurul turnului GALATA, intesata cu multe magazine cu instrumente muzicale, discuri si articole din aceasta categorie, cu camere amenajate pentru auditie. Sunt de o mare varietate unele cu adevarate bijuterii instrumentale vintage care dau o nota de eleganta deosebita si innobileaza vitrinele magazinelor. Este zona pe care Suleyman Magnificul a cerut turcilor sa o populeze pentru ca acolo se instalasera dupa debarcare si isi incepusera afacerile infloritoare cu obiecte muzicale, de arta, tablouri, textile de lux, negustorii genovezi si venetieni ai secolului al XVII-lea.

In Istanbul oferta RESTAURANTELOR fie ele mari ori mai mici, elegante sau mai modeste, fie pe bulevardele principale ori pe stradutele laterale este mare si la tot pasul, indiferent de vreme si vremuri, de ora, incepand de la 9 dimineata pana in noapte, tarziu. Sigur, la restaurantele mai dichisite, preturile sunt mai mari ca de altfel si la renumitele restaurante insirate pe sub podul Galata de o parte si de alta a acestuia. Totodata in zona Sultanahmet la restaurantele situate in linia intai preturile sunt mai ridicate cam cu 3-4 lt/portie pentru acelasi preparat pe care il puteti lua de pe strada laturalnica din imediata apropiere. Dar cum obrazul subtire, cu cheltuiala se tine, turistii in general se opresc la restaurantele pozitionate central.

Foarte mult mi-au placut 2 restaurante din zona pasajului Cicek/bd. Istiklal, vis-a-vis de colegiul Galatasaray. Preparatele din peste erau superb prezentate. Bineinteles si pretul acestora a fost cu cca 10 lt mai mare decat la un restaurant situat in apropierea hotelului unde am fost cazati (hotel Saphhire, vezi impresii) situat undeva intre statia Sirkeci si Gulhane, in apropierea intrarii spre Palatul Topkapi.

In general mi s-a parut ca personalul este mult mai educat si mai amabil fata de ce stiam eu de acum 20 de ani, nu am avut impresia aceea de ostentatie in a te invita sa le treci pragul, precum in zona Sultanahmet. Vo incarca cateva poze cu oferta pentru masa prezentata de restaurant pentru o simpla evaluare a costurilor unei mese. In general, pentru o masa indestulatoare servita la un restaurant te poti incadra decent in aprox. 50-60 lt. pentru doua persoane. Sigur, pentru specialitati din peste sau locale, o masa consistenta poate duce la 100 lt pentru 2 persoane, eventual cu 2 beri Efes incluse.

Bacsisul este cam 10% din nota de plata, dar oricum ei se multumesc si cu mai putin,

Bucataria turceasca face parte cu brio din cultura locala. Isi are bazele in bucataria din perioada nomada, garnisita cu procedeele de pregatire a carnii pe frigarui (kabaturi) si folosirea produselor lactate si a painii de grau, pita, facuta pe vatra. M-am intrebat de ce turcii, in majoritatea lor nu sunt grasi? Poate pentru ca mancarea lor este preparata sanatos, fara multe prajeli, portiile nefiind foarte generoase, insa bine condimentate si aromate. Sau poate ca se mananca mult peste care este oricum mai sanatos si mai usor decat carnea. Sunt sigura ca toata lumea a auzit despre vestitul sandwich (Balik Ekmek) alcatuit dintr-o minibagheta in interiorul careia se introduce pestele fript cu ceva legume in interior, pregatit la vedere si comercializat de pe barcile aflate in zona Podului Galata pe malul Bosforului. Un deliciu la care se dedau nu numai turistii ci si localnicii, poate si pentru ca pretul lui este accesibil, 6 lt.

Dar vorbim de un oras aflat pe malul marii, asa incat abundenta de peste si fructe de mare si-a spus cuvantul. Bucataria s-a dezvoltat in sec. XVII, in perioada otomana, la palatul sultanului, despre care se spune ca avea 1300 de servitori si sute de bucatari care au rafinat mancarea pentru a-i intra in gratii.

Orezul, graul, carnea de miel si pui, uleiul de masline sunt la mare pret in toate meniurile. Ceaiul cultivat in nord are un adevarat cult iar prepararea condimentata a kebabului se face cu chili adus din sudul Turciei. Partea de vest a tarii isi aduce obolul in uleiul de masline si bineinteles in pestele de calitate iar estul a venit cu lactatele, mierea si carnea in special cea de miel. Toate acestea le-am gasit la Istanbul cu prisosinta.

La capitolul bauturi, asa cum am amintit, am gustat berea Efes, mai slab alcolizata 7-10 lt depinde unde o bei. Am luat de asemenea si ayranul, bautura lor traditionala, racoritoare, ceva intre iaurt si lapte sarat, foarte bun la gust. Un ceai in special acela negru face cat doua cafele, intratat este de puternic si aromat. O cafea buna, la nisip am baut la o terasa vis-a-vis de Turnul Galata si a costat 4 lt. Tot in zona Turnului Galata am intalnit multe chioscuri cu bauturi racoritoare, sucuri fermentate de morcovi, fresh de fructe cu 4-6 lt. /paharul.

Am incercat intr-o seara la un restaurant un pahar cu rachiul acela alb, pe care l-am vazut in filme ca il beau localnicii. Mi-a fost servit cu apa, indoit (asa mi s-a spus ca se serveste), atragandu-mi-se atentia ca este tare. Gustul mi s-a parut aromat, apropiat de uzo grecesc dar nici pe departe puternic precum tuica noastra de pruna autentica, sa nu mai amintesc de palinca ardeleneasca.

Oricum a fost clar ca am facut o impresie neplacuta, asa incat ospatarul m-a examinat cu atentie, dezaprobator, iar la plecare mai in gluma mai in serios ne-a intrebat daca hotelul este in apropiere si ni s-a sugerat sa avem grija cum ajungem. Cand am ajuns la hotel, pret de 5 minute de mers eram mai vioaie decat cand am intrat in restaurant.

Painea turceasca - simit sau gevrek sub forma de inel acoperita cu seminte de susan am gasit-o aproape la orice colt de strada, la orice vanzator ambulant, este gustoasa si satioasa. Am mai vazut o paine plata, rotunda, numita pide.

Cea mai buna paine am mancat-o insa la restaurant se numeste tandir ekmedi si este deosebit de gustoasa. Se coace pe peretii interiori ai unui cuptor rotund de lut numit tandir.

In fata restaurantelor pe mese frumos aranjate in boluri ornate sunt prezentate multe feluri de meze (aperitivele) salate, apropiate cu cele din Grecia Sunt salatele traditionale cu humus, sarmalute in foi de vita, salate cu iaurt asemanatoare tzatzichi grecesc. Sarmalutele se numesc dolma, sunt deosebit de gustoase, preparate cu legume, cu ardei, cu vinete, cu prune, cu midii.

O supa gustoasa numita mercimek am mancat la un mic restaurant - de fapt este o supa de linte rosie, usor condimentata si consistenta.

Preferatele sultanului - este un fel de mancare reprezentat de bucatele de carne de vita, pui, miel (sau puteti cere orice combinatie doriti) deosebit de suculente, asezate pe un pat alcatuit de un sufleu usor si delicat, un fel de ciulama fina.

Am mai mancat kofte - niste chiftelute usor condimentate si aromate din cane de vita si pui, cu orez, legume, servite cu pita calda, foarte gustoase si satioase. O alta mancare cunoscuta si la noi insa sub alta forma este pilavul- amestec de orez cu naut si carne de pui maruntita si pilavul cu burgul picant- sebzeli bulgur-adica orezul cu snitele condimentate din carne de vita. Poate ar trebui sa pomenesc si degustarea de alinazik - musacaua cu vinete si carne tocata, cu usturoi si iaurt, un adevarat deliciu culinar. Tot o astfel de musaca se mai pregateste cu berbecut si sos de iaurt picant.

Despre kebabul cu carne de vita, pui sau oaie la tepusa, servit cu legume si introdus in paine pe care il puteti gasi pe strada sau la fast -foodurile specifice cred ca nu mai trebuie sa spun decat ca nu are in continut cartofi prajiti si este delicios. La fel shaorma o puteti comanda in pita sau la farfurie.

O incercare foarte buna a fost kumpi - cartoful copt, scobit, apoi introdus inapoi continutul acestuia, amestecat cu unt si garnisit cu morcovi, muraturi si usturoi, pe care l-am luat de la un mic restaurant din zona Pietei Taksim.

In zona Podului Galata am gasit vanzatori ambulanti cu zeama de varza si muraturi. Tot acolo pescarii isi vand pestele proaspat. pescuit.

La capitolul dulciuri turcii sunt de neintrecut. O adevarata industrie - magazine elegante vand turkish delight - rahatul cu nuca, fistic, trandafir, rodii, menta fie vrac, fie la cutii de toate dimensiunile si formele.

Ca patiserie bineinteles ca baclavaua cu nuca si/sau fistic este regina dar nici despre lokma - gogoselele insiropate nu pot carcoti.

Despre suberek patiseria calda umpluta cu carne tocata de vita, bine condimentata sau un boreklik, un fel de studel umplut cu branza de oaie sau capra cu seminte de in sau mac pe deasupra scos cald din cuptor pot spune ca poate concura cu succes cu renumitul strudel cu mere vienez.

In patiserie am mai cumparat si osmanli macun - un fel de zahar ars puternic colorat, cam prea dulce dupa gustul meu.

Castanele coapte se vand la gramaj si difera de locatia de unde le veti cumpara.

Inghetata in Istanbul este un capitol special datorita ingredientelor folosite (salepul - o faina obtinuta din macinarea bulbilor de orhidee) si a masticului (rasina obinuta din arborele de mastic). Spectacolul inghetatei cu vanzatori care intind inghetata ca pe o guma de mestecat, pacalind si jucandu-se cu cornetele de inghetata ale cumparatorilor este inedit si fac deliciul turistilor.

Va doresc tuturor vacante frumoase si nu uitati sa treceti pe agenda dvs. de calatorie si Istanbulul.

il rog pe web daca poate introduce o melodie turceasca si ii multumesc anticipat

---

VIZUALIZĂRI: 7292 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI