O minunata aventura la cenote si multe altele…

TIPĂREȘTE

Eheeei si uite asa am sa va povestesc azi dragii babei, despre un suc delicios in jungla, despre un sit arheologic mai putin cunoscut numit Uxmal, despre o baie memorabila la cenote si despre un minunat parc cu pasari exotice.

Dar hai sa va spun ceva interesant despre zona Merida, finalul calatoriei noastre prin Yucatan si punctul de intoarcere spre Playa del Carmen. Merida este practic capitala Yucatanului, un orasel micut si simpatic de pe coasta de vest, cu puternice accente spaniole, cu o catedrala catolica si cu adanci radacini mayase. Merida este locul unde anual se intalnesc capeteniile triburilor din jungla si pun la cale viitoarele contacte intre triburi. Noi nu am ajuns in acea perioada, din pacate, ci am ajuns intr-o seara pe la apus, si prima impresie cand s-a deschis usa autocarului a fost mirosul puternic de iasomie. Am fost cazati la hotel si ghida ne-a propus o experienta interesanta numita café maya. Nimeni din grup nu stia ce inseamna asta asa ca am urmat-o printre stradutele inguste si parfumate pana la o cafenea-terasa unde cantau mariachi. Acolo a comandat misterioasa café maya si am ramas surprinsi cand mariachi s-au apropiat de masa noastra si in timp de cantau unul dintre ei s-a urcat pe o scara iar unul a ramas jos langa el. Apoi luminile s-au stins si in ibricul de cafea din mana celui de sus s-a aprins un foc puternic. In timp ce focul ardea si mariachi cantau de le plezneau plamanii, mexicanul de sus turna un rau de foc in ibricul celui ramas jos. Ni s-a facut parul maciuca vazand raul de foc curgand liber printre noi, dar baietii pareau a sti ce fac si pareau siguri pe ei. Din ibricul mexicanului de jos a fost turnata cafeaua in flacari in niste pahare mari si ni s-a servit asa, arzand vapaie. Noroc ca nu ne-am bagat nasul in ele pana cand un alt mariachi vanjos a venit cu un capac sa ni le stinga…. Trebuie sa recunosc ca aceasta cafea avea un gust deosebit, parfumat, puternic alcoolizat si ce mai…exact ce ne trebuia noua la ora respectiva. Dupa vreo 2 astfel de cafele periculoase cantam si behaiam cu totii mai ceva ca mariachi si era cat pe ce sa fim cooptati in taraful lor colorat caci eram cu totii rosii la fata si stralucitori ca niste lampioane chinezesti si ne asortam cu costumele lor! In seara aceea am dormit bine! A doua zi am ajuns pe o plaja pe coasta de vest, ne-am imbarcat in barci si am fost plimbati printr-un golf unde umblau in voie mii de flamingo roz. Din pacate erau timizi si nu se apropiau de noi desi mergeam in liniste deplina. Oricum experienta a fost frumoasa. Spre pranz am pornit pe drumul de intoarcere spre Playa del Carmen si am facut o oprire la Uxmal.

Uxmal este o piramida bine intretinuta pe care am putut urca demonstrand inca o data cat de darji si experimentati urcatori de piramide suntem. Situl arheologic cuprinde mai multe constructii, pe toate aceste constructii tema principala fiind sculpturile reprezentand pasari, Uxmal fiind numit si templul pasarilor. Si asa si este, ciripit de pasarele de tot felul te inconjoara si te impresoara asurzitor si in afara de pasarele, padurea este plina de iguane si capybara destul de dolofane care se apropie de turisti fara teama cersind mancare. Despre Uxmal sunt mai putine de spus, asa ca voi trece direct la aventurile pe drumul de intoarcere spre Playa del Carmen.

Cum mergeam noi asa de cateva ore prin jungla interminabila observam ca drumul incepe sa urce. Stiam ca peninsula este plata asa ca ni s-a parut ciudat ca urcam. Si intr-adevar autobuzul opreste si vedem ca ne aflam deasupra junglei, eram pe varful unei piramide sau a unei constructii antice foarte inalte peste care turnasera strada pentru a nu mai investi bani in dezgroparea sitului respectiv. Acolo, chiar in varf se afla o dugheana unde se vindeau niste nuci scobite si cioplite, despre care am aflat ca sunt termosul mayasilor. In aceste nuci scobite carau apa cu ei in lungile drumuri prin jungla, iar apa se pastra rece si proaspata multe ore. Acolo am intalnit si un misterios saman, imbracat in alb, foarte tacut si ganditor, care s-a oprit doar ca sa bea un suc din aloe, menta si lime pe care l-a servit proprietarul dughenei. Nu a dorit sa converseze cu noi. Desigur dupa ce samanul ne-a intors spatele am tabarat pe proprietarul dughenei ca sa ne faca si noua sucul respectiv…niciodata nu am baut ceva mai bun, mai racoritor si mai gustos ca acel suc. Frunzele de aloe erau smulse pe loc din padure, menta la fel iar limele cred ca tot din jungla proveneau. Mai pur si mai curat de atat nu se poate! Desigur am cumparat si nuci sculptate si am pornit la drum. Dupa alte ore de autobuz, aproape de Playa del Carmen am oprit la marginea padurii si ni s-a spus sa ne pregatim costumele de baie caci ne asteapta o surpriza. Am pus noi costumele de baie si am coborat pe niste scari, pana am ajuns la ceea ce se va dovedi a fi cea mai minunata experienta din viata mea!

Am patruns intr-o pestera enorma care avea acoperisul prabusit iar sub acea gaura mare se afla o apa curata, cristalina si placuta spre care se intindeau de pe toti peretii radacinile lungi ca niste liane ale copacilor si plantelor care cresteau deasupra. Nu ne-a venit sa credem ca vom putea face baie chiar acolo sub pamant!!! Am facut dus si am sarit in cenote! Era plina de pesti! Nimic nu putea fi mai bun decat o baie racoritoare dupa multe ore de autocar si caldura. Cand am ajuns in apa am simtit ca ma incarc cu energie, niciodata nu am simtit asa ceva, parca mi s-a aprins un foc in piept si parca as fi putut alerga maratonul de 3 ori. A fost incerdibil si mi-e destul de greu sa descriu senzatia simtita in acea cenote veche de mii de ani in care probabil au facut baie si mayasii.

Nu mai vroia sa iasa nimeni de acolo, a trebuit sa ne scoata cu forta ca mai venise un autocar la vreo ora dupa noi…cu mare jale si batand numeroase matanii am iesit si am pornit catre autocar. Cand sa ajungem la el ne taie calea un copil maya cu niste pungute in mana. Curiosi am cumparat ceea ce vindea el, mai exact niste bucati de scoarta de copac despre care ghida ne-a spus ca e guma de mestecat. Da, ati auzit bine, maya mestecau aceasta scoarta de copac de cauciuc pentru a-si curata dintii. Dupa invazia conchistadorilor, acestia au adus cu ei in Europa, printre altele, si aceasta scoarta de copac, au adaugat arome si au transformat-o in celebra guma de mestecat de azi. Scoarta de copac avea gust evident de…scoarta de copac si initial se faramita in mii de bucatele pentru ca dupa ce mestecai putin sa se inchege exact ca guma noastra.

Ceva foarte interesant incercat tot acolo la cenote au fost boabele de cacao luate direct din jungla si vandute tot de copii. Erau delicioase iar ghida ne-a spus ca pe vremea mayasilor aceste boabe erau moneda forte, mult mai pretioase decat aurul. Practic daca aveai norocul sa iti creasca un arbore de cacao in fata piramidei erai un om extrem de bogat!! V-am zis eu ca viata era simpla si usoara pe vremuri si voi nu m-ati crezut!

Playa del Carmen este una dintre cele mai elegante si cochete statiuni de pe coasta de est a Mexicului. Hoteluri de 4-5 stele all inclusive, vile elegante, un centru superb, stradute pline de magazinase cochete, magazine de ciocolata si cacao delicioasa, o plaja superba cu nisip auriu si moale si desigur, Marea Caraibelor, albastra si uimitoare cum numai Marea Caraibelor poate fi! Peste toate aceste minunatii vine inca una! Un parc cu pasari superbe, Xaman Ha. Am vizitat in una din zile acest parc si am ramas uimiti de pasarile superbe de acolo. Toate aceste pasari erau libere, nu existau plase care sa le retina acolo, nu existau garduri, toate stateau in perimetru pentru ca vroiau ele sa stea, nimic nu le oprea sa plece! Si totusi parcul era plin de ele, flamingo roz superbi care erau la 1-2 metri de noi, papagali de toate felurile, gaste salbatice ne intersectau cararea, si la un moment dat niste papagali ARA pe o creanga strigau la mine! Am intins mana si au coborat …si au coborat…si cand sa ma atinga zbarrrr…a sarit din tufe un paznic ce mi-a spus ca nu am voie sa pun mana pe ei, a hashait si papagalii ca cica sa nu mai deranjeze turistii…Tui mama lui de paznic! Pai sa nu dai cu caciula in piatra!? …. Mare pacat! Ei chiar vroiau sa vina la mine! In acest parc puteti vedea toate pasarile de foarte aproape, mai ca am calcat pe un fel de batlan pe care nu l-am vazut din cauza ca ma uitam in sus dupa niste papagali verzi. Noroc ca am franat la timp pentru ca el nu s-a dat din drum, dimpotriva, vroia sa ma ciuguleasca.

Ei si acum, la final, am sa va povestesc ceva foarte amuzant despre blestemul lui Montezuma. Cand am ajuns noi in Mexic, imediat ce am fost preluati de ghida, ni s-a spus ca trebuie sa mancam picant si cu cat mai mult ardei iute caci altfel ne paste blestemul lui Montezuma. Noi suntem mari amatori de mancare picanta asa ca nu am avut nici o problema cu asta, dar erau niste cucoane mai fandosite care s-au strambat la auzul unei asemenea minunatii. Nu pot sa va descriu in cuvinte ce ne-am strambat noi de ras cand le-a apucat, imediat in urmatoarea zi, pantecaraia. Minunatul Montezuma si-a dus la indeplinire blestemul si acum isi freca mainile de bucurie pe undeva prin tufisuri. Bietele muieri scoteau din pantece tot felul de sunete bizare si tot la 30 de minute dadeau iama in preacinstitul wc de unde proiectau niste gemete, niste tipurituri si niste strigaturi ca la Maramures de ne tavaleam pe jos de ras. Ele in schimb se tavaleau pe jos de ras cand ieseau de la wc si ne vedeau strambandu-ne verzi si chinuiti de mirosul ce razbatea intepator de acolo! Una peste alta ghida a preparat o fiertura din boabe de cacao si inca ceva plante si le-a salvat de la chinuri…si pe noi ne-a salvat de la moarte prin gazare! La urmatoarea masa le-am vazut cu ardeiul in fata, fericite sa faca cunostinta cu el!

Retineti, cand mergeti acolo incercati si bomboanele si ciocolata cu ardei iute, sunt delicioase. Toti copiii le adora!

Eheheiii dragii babei, dar aventurile nu se termina aici, urmeaza paradisul pe pamant, TULUM

---

VIZUALIZĂRI: 2390 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI