O parte din mine e inca acolo

TIPĂREȘTE

Daca “o parte din mine a ramas acolo”, am zis sa revenim si in concediul imediat urmator. Si daca tot fusesem in Tsilivi, hai sa alegem altceva de data asta – si asa am ajuns in Kalamaky, hotel Cavo D’oro (hotelului am sa ii fac un review separat).

Acelasi transport autocar, deja cunoscut traseul, desi parca a fost mult mai usor a doua oara. Ferry, blablabla, lasam alti turisti pe la “casele lor” si ajungem in Kalamaky, la hotel… Deja stiuta povestea: consoarta cade lata vreo 2-3 ore (somn), eu merg sa studiez imprejurimile: adica taverna lipita de hotel si sa probez piscina hotelului… cu Mithosul de rigoare, care mi-a lipsit atat.

Ca o paranteza: intamplare, soarta sau cum vreti sa o numiti voi - cu cateva zile inainte de a pleca in Kalamaky, un coleg de pe un forum apela disperat sa faca rost de numarul de telefon de la hotel, deoarece voia sa isi aduca si “copilul” -a se citi bichonul maltez- in vacanta. Ajutandu-l, ne-am imprietenit si culmea… eram fix in aceeasi perioada, in acelasi hotel (Salut, Flaviu!!!).

Putin despre Kalamaki: plaja este cu nisip si intrare lina in mare, dar fara terase sau alte amenajari – testoasele sunt la putere aici. Ok plaja, despatita de o mare stanca undeva aproape de jumatatea ei, apa curata si calda. Cred ca este mult sa numesti Kalamaki statiune, este o localitate micuta si linistita, plictisitoare chiar, fara posibilitati de a iti petrece timpul liber, mai ales dupa lasarea intunericului. Raman fan Tsilivi in continuare.

Noii nostri prieteni fiind cu masina, ne punem pe plimbari. Plecam catre nordul insulei pe coasta de est, trecem pe langa cele doua plaje Xigia (la naiba, in 2012 era numai una, aia cu sulf!!!) si ajungem la Agios Nikolaos. Cautam noi pe acolo prin port si intrebam de preturi catre Navagio, pana la urma alegem o barcuta rapida cu vreo 10 insi in ea, la 12 iepurasi/persoana. Sfat: neaparat barca sa aiba acoperis, altfel te zapaceste soarele. Ajunsi pe Navagio… mi-ar revazut visul cu ochii mei “proprii si personali”. Locul ala este ceva “to die for”, aproape de nedescris. Desi nu era prima oara cand ajungeam acolo, am ramas fara suflare, la propriu! Stancile care te inconjoara, apa aia cu o culoare de photoshop, senzatiile alea…nu le poti resimti in alte parti. Toti avem locurile noastre de suflet… mergeti acolo si veti avea unul in plus! Dupa vreo ora jumate’ pe plaja, hop inapoi catre port, cu oprire la Blue Caves. Misto treaba, si-a facut banii. Tzushti in masina si hai sa vedem si minunatia de plaja de sus, ca tot ratasem anul trecut privelistea. E simplu sa ajungi, din Volimes sunt indicatoare si nu ai cum sa ratezi locul. Ajunsi acolo constatam ca avem din nou bulan, fiind numai cateva persoane asa ca am putut sa ne bucuram de privelistea aia de vis fara a ne deranja cineva si sa savuram pe indelete tot ceea ce ni se infatisa in fata ochilor – personal, cred ca as fi stat acolo ore intregi si nu m-as fi saturat. La intoarcerea catre Volimes am cumparat ceva ulei de masline de pe marginea drumului, la cel mai bun pret de pe insula: 50 euro pentru 20 litri, dupa lungi negocieri. Obositi de atata frumusete, am papat cate o dorada (13 euro) la o terasa din portul Ag. Nikolaos si am fugit sa ne intinerim putin la o cura de colagen pe plaja Xigia.

Coasta de est fiind vazuta, hai sa ne pornim si pe aia de vest. Am bananait toate satele si toate drumurile bucurandu-ne de peisaje si apeland la gps cand nu mai stiam pe unde naiba suntem. Am nimerit pur si simplu drumul catre Porto Limnionas (stiam ca se ajunge din Agios Leon, dar atat) si, desi ni se parea ca mergem catre nicaieri, am reusit sa ajungem pana la urma. Locul este absolut de vis, este un mic colt de rai… apa este atat de curata si de o culoare extraordinara, ca pur si simplu am uitat cat am strans din buci la coborarea ultimelor pante catre locul asta sau de grijile ca micutul Opel de 1.2l nu va mai putea urca inapoi. Dar a urcat totusi si ne-a dus si catre Porto Vromi, pe aceleasi drumuri datatoare de adrenalina: munte stanga, hau dreapta si marea joooos de tot. Seara ne-a prins revenind in est, am simtit nevoia sa revad Tsilivi, sa mai facem o baie pe plaja aia si sa mancam un lamb shank la Dionissios.

Sunt atatea de facut si atat de multe lucruri de vazut in Zakynthos, ca noua nu ne-au ajuns 2 vacante. Am revenit pentru ca o parte din mine a ramas acolo – si culmea, chiar era: D. Dar a ramas in continuare acolo…

---

VIZUALIZĂRI: 6999 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI