Revelion la Amsterdam

TIPĂREȘTE

Am să mă refer strict la noaptea dintre ani, având în vedere că deja sunt destule impresii legate de obiectivele turistice pe care le oferă acest oraş.

Am să încep prin a spune că celebrarea venirii noului an a avut loc la VOC Scheepvaartmuseum, spectacolul a început în jur de ora 23.00 iar până la orele 00.00 ne-am delectat cu muzica oferită de pe acel vas frumos impodobit şi luminat. Am uitat să menţionez că din păcate noi am prins zile ploioase la Amsterdam, inclusiv în noaptea de revelion când a turnat marunt, marunt, suficient cât să te enerveze. Focurile de artificii au fost unele banale din punctul meu de vedere, aştepând ceva mai spectaculos dacă mă gândesc că anul 2013 a fost un an aniversar pentru Amsterdam. Poate par " pretenţioasă" dar eu fac o comparaţie cu celelalte capitale europene in care am celebrat trecerea dintre ani si care au oferit mult mai mult decat a facut-o acest oraş.

Revenind la eveniment, s-au terminat artificiile cu un " La multi ani" in olandeză iar apoi tot poporul a inceput să plece din acea zonă. Distracţia aici incepe... Noi ne achiziţionasem bilete la un club de renume din oraş, fiind nevoiţi să mergem pe jos până la acesta. Distanţa nu era un mare, in jur de 1 km pe care l-am parcurs in mai putin de 15 minute, cu pasi mari şi repezi.

Sa nu credeţi că ne grăbeam din cauza ploii sau că doream să ajungem repede la club, nici pe departe... ne grăbea haosul generat pe străzi de articifii, petarde, sticle aruncate care cum nimerea, biciclistii care erau pe acolo efectiv făceau slalom printre petarde. Petardele nu erau unele care făceau un simplu poc ci unele care efectiv când erau aruncate aveai impresia că cine ştie ce avion a lansat o bomba asupra oraşului. Nu pot descrie foarte bine in cunvinte acele 15 minute de mers până la club dar imaginaţivă că aţi nimerit în mijlocul războiului din Irak. Acest sentiment l-am avut eu... Ma rugam să nu ne lovească vreo petardă, sticlă, bicicletă (evident ma consola gandul că îmi făcusem asigurarea medicală)...

Intr-un final am ajuns şi la club.

Au urmat alte 15 minute de stat la coadă, exact ca în filmele acelea americane cand aştepţi să intri iar in faţa ta vezi cum sunt selectaţi clienţii de bodyguarzi. Ajunşi la intrare, prezentând voucher-ul ce ne permitea intrarea in club au inceput suspiciunile din partea celor de acolo, cum că nu au cunoştinţă de nicio plată prin transfer bancar cu privire la bilete noastre şi ca nu cumva acel voucher să fie fals. Hai pe bune??? Cum să te gandeşti că am zburat atâţia km şi m-am şi chinuit să falsific un voucher, cu antetul clubului, contul clubului, semnătura managerului?? Intr-un final ne-au lăsat să intram după ce le-am explicat cum s-a purtat corespondenţa pe e-mail şi numele persoanei care mi-a dat toate datele necesare, inclusiv acel voucher. A urmat controlul de rigoare, geanta, scanare de obiecte metalice, control corporal. Este de înţeles de ce fac toate astea, şi bine fac, având în vedere că în interior cred că erau pe putin 1000 şi ceva de persoane.

Distracţia în club de Revelion in Amsterdam:

La o prima vedere ai spune că ai nimerit intr-o junglă în care toată lumea este prietenă cu toată lumea, cunoşti, nu cunoşti, ne băgăm în seamă, zâmbim şi totul este bine şi frumos. Ei bine, noi românii (sau cel putin eu) suntem parcă un pic mai diplomaţi şi mai respectuoşi unul cu celălalt şi nu prea ne place să fim abordaţi aşa direct de necunoscuţi, mai ales de cei străini.

Totul a început în momentul in care urcând spre unul dintre cluburile din club (ştiu că sună aiurea dar în acest club erau de fapt patru cluburi in care se cânta muzică diferită iar în funcţie de preferinţele muzicale alegeai unde vrei să stai mai mult sau mai puţin), am zărit pe scări un individ care săracul ori era drogat, ori era beat dar mi-a trezit acel impuls de a suna la salvare să nu aibă ceva grav. Doar eu am simtit asta şi cei din grupul nostru pentru că toţi ceilalţi treceau liniştiţi pe lângă el ca şi cum era normal. Apoi a urmat o domnişoară foarte cochetă pe tocuri care avea mersul mai mult decât legănat iar în momentul in care a pus piciorul pe prima treaptă s-a rostogolit săracă alte vreo trei trepte, că dacă nu o prindea un baiat işi rupea cu siguranţă ceva.

O imagine care pe mine sincer m-a oripilat la prima vedere. Imi spuneam in gand " Aici nu e de mine!!! " Pe măsură ce trecea timpul (şi se golea căte un pahar) incercam să mă integrez totuşi în atmosfera de acolo refuzând să cred că nu m-aş putea distra in noaptea de revelion, mai ales în oraşul atât de renumit pentru viaţa de noapte şi distracţie. Acestea fiind spuse, am făcut abstracţie de podeaua lipicioasă, persoanele bete, drogate (care se distrau de minune in lumea lor) şi am inceput şi noi distracţia. Ne-am integrat, am înaintat in multime până în faţa DJ-lui, am inceput să simţim muzica, atmosfera, să trăim fiecare vers al muzicii şi fiecare beat, să, savurăm fiecare efect de lumina laser, să tipăm cu ei, să tzopăim ca ei iar intr-un final totul a fost mai mult decât perfect. Am ieşit din club pe la ora 05.00, începând goana după taxi. Niciun taximetrist nu a vrut să ne ia, spunând că distanţa până la hotel este prea mare şi se indepărtează prea mult de zona centrală unde pot face bani. Am stabiit să plătim preţul dublu al cursei numai să ne ducă la hotel (40 euro evident fără ceas de taxare). Erau o grămadă de binevoitori care se ofereau să te ducă până la hotel, maşini din trafic.

Ideea este că la prima vedere iti vine să o iei la fugă apoi iţi revii. Dacă incepi să găndeşti ca ei şi eventual să bei ca ei (de fumat ca ei nu ma pronunţ că nu am avut curajul :))) poţi spune că trăieşti o adevărată experienţă de Revelion la Amsterdam. Eu cel puţin asta pot spune. A fost un revelion altfel... incepând dezamăgitor şi sfârşindu-se memorabil.

---

VIZUALIZĂRI: 5115 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI