Scuba Diving la Kusadasi Sea Garden

TIPĂREȘTE

Totul a-nceput chiar in prima zi cand am ajuns la Kusadasi. Dupa mai putin de o ora de la sosire, timp in care ne-am primit camera si ne-am lasat bagajele, am iesit putin sa cautam o agentie pentru a rezerva niste excursii optionale. La nici 50 m de Hotel Melike este o agentie de unde turcul (Ozzy pentru cunoscatori) ne-a facut niste reduceri imposibil de refuzat. Pe masura ce ziceam ca dorim o anumita excursie, imediat pretul pentru urmatoarea excursie rezervata scadea cu cel putin 30% fatza de pretul de lista. Astfel am ajuns ca Jeep Safari sa-l luam la 15 euro/pers, cand in lista de preturi figura la 30.

Dar sa ne intoarcem la Scuba Diving. In lista era 35 euro/pers, Ozzy ne-a oferit-o la 25. Daca ar fi vrut sa vina si nevasta-mea probabil ca ne-ar fi lasat chiar si mai ieftin de atat. Dar asta nu a fost o problema, mi-a spus ca oricum angajatul de la Sea Garden Diving o sa vina sa ma ia de la hotel si sotia poate sa ma insoteasca pana la parcul de scufundari, chiar daca nu a platit, doar pe post de insotitor.

Noi am ajuns intr-o marti in Kusadasi. Pentru miercuri ne-am luat o croaziera pe golfuletele alea, pentru joi Jeep Safari, asa ca numai bine a picat pentru vineri scuba diving. Spun asta pentru ca dupa doua zile in care am fost mai mult plecati, ziua de scuba presupune mai mult odihna, practic doar doua ore petreci la parcul de scufundari restul ai liber. Da, m-am mirat si eu pentru ca anul trecut cand am fost in Corfu, cand am intrebat ce ar presupune un scuba diving mi s-a spus ca ma costa 50 EUR si ar insemna sa fiu luat de la hotel dimineata la ora 08:00 si sa ma aduca inapoi seara. Nu eram dispus la un astfel de program, asa ca mi-a picat destul de bine cand Ozzy mi-a spus ca toata treaba dureaza doar doua ore (din care 40-45 min de scufundare efectiva) si ma costa doar 25 de euro.

In cele doua zile care au urmat din momentul programarii pana vineri, cand urma sa se intample, am mai vorbit cu unu-altul de prin hotel (romani, desigur) si am mai dat peste o tipa care isi luase si ea scuba diving de la Ozzy. Ea initial se programase pentru joi, dar afland ca eu am pe vineri, a mers pe la ei si si-a schimbat data, a facut astfel incat sa vina deodata cu noi. Din cate am vazut nu se descurca foarte bine la engleza si ii prindea bine sa aiba inca niste romani cu ea.

Deci zis si facut: vineri, ora 13: 00. Ne prezentam la coltz, unde renumita agentie isi are sediul. Ozzy era pe-acolo, in tema cu subiectul ne intreaba „scuba diving, right? ” „yes, yes, scuba diving”. In nici 5 minute apare un bus, urcam toti 3, si in alte 5 minute eram deja la Kusadasi Sea Garden. Ceea ce mi-a placut foarte mult inca din momentul in care am ajuns in parcul de scufundari a fost atmosfera retrasa, intima. Simteam ca s-a tras o linie foarte clara intre tot ce inseamna nebunia de pe faleza si de pe Ladies Beach si am intrat intr-o alta zona. Un perimetru al pasionatilor de scufundari in care oricine intra, merge doar pentru a deslusi tainele din adancuri si pentru a (re) descoperi mirificile peisaje subacvatice pe care, daca apuci sa le vezi o data, in anul urmator cu sigurantza vei vrea sa le revezi. Pe la 13:20 eram deja pregatit sa incerc costumul de scufundator. Mai intai mi s-a prezentat instructorul. Un timp pe la 45-50 ani (spre rusinea mea nu imi amintesc numele) dar care parea foarte in tema cu ceea ce face, foarte profesionist. Tipei de la noi de la hotel, i s-a prezentat un alt instructor, ceva mai tanar deci fiecare aveam instructorul propriu. Intre timp instructorul meu a inceput sa ne aduca la cunostinta notiunile de baza in ceea ce inseamna scuba-divingul, intr-o engleza destul de iliesciana, cel putin ca pronuntie, dar foarte eficienta dealtfel. In primul rand ti se spune ca cel mai important semn sub apa este cel de UP. Aceasta inseamna sa faci semnul care in mod normal inseamna sau „bravo” sau OK si se exprima printr-un pumn strans si degetul mare in sus. Eh, daca in cazul asta faci semnul si misti mana in sus si in jos, instructorul automat intelege ca ai ceva probleme si imediat de scoate la suprafatza. Un alt semn important este „OK”. Varful degetului mare de la mana dreapta se aduce in contact cu varful aratatorului de la aceeasi mana si impreuna sa formeze un cerc. Celelate trei degete raman libere, rasfirate – rezulta semnul OK. Dupa ce ajungi sub apa, cel putin o data la doua-trei minute instructorul iti face acest semn, intrebandu-te daca totul e OK. Daca tu ii raspunzi cu acelasi semn, inseamna ca totul este in regula, si aventura continua. Daca nu ii raspunzi, te apuca de echipament si in cateva secunde te scoate la suprafatza. Mi s-a mai spus nu ne folosim mainile pentru inot, sub apa se inainteaza doar cu ajutorul labelor. Ne-a adus si cate o centura cu niste bucatzi mari de plumb. Instructorul m-a cantarit din ochi si i-a spus „ucenicului” ce-l avea pe acolo ca eu o sa am nevoie de 5 pietre pe centura. Tipa era mai subtzirica si mai mica, cred ca pe centura ei i-a pus doar 3 pietre. Se pun in functie de greutatea corporala, cu cat esti mai mare, deci mai „voluminos” cu atat fortza arhimedica ce incearca sa te scoata la suprafatza este mai mare, deci ai nevoie de plumb mai mult. Si iata ca suntem la ultimul pas: „imbracarea” tubului de oxigen. Faza tare a fost ca are o greutate destul de mare, mai ales pentru o fata. Cand i l-a pus in carca tipei, era sa cada pe spate. Are aprox 15 kg. Pur si simplu nu putea sa stea in picioare cu el in spate asa ca ucenicul a insotit-o pana la intrarea in apa. Am intrat in apa de pe un ponton, de pe care se coboara cu ajutorul unei scari. Apa era mica, aproximativ 1-1,20 m. In prima faza se fac cateva exercitii de respiratie sub apa, din pozitia „aplecat”. Deci practic stai in picioare si iti bagi in apa doar capul, ca si cand te-ai spala pe cap intr-un lighean:). Iti scoti capul, il bagi din nou si incerci sa te acomodezi cu respiratia oxigenului care vine din tub. ATENTIE: este foarte important sa respiri doar pe gura, pentru ca cel putin mie, dupa 2-3 minute de la intrarea in apa, in masca mi-a intrat apa, si cum masca acopera si nasul, am avut neplacuta surpriza de a lua niste apa pe nas din neatentie. Insa a fost ok, mi-am revenit repede, nu a fost nevoie de a iesi la suprafatza. In plus, exista si o procedura „de urgentza” pe care am aplicat-o de cateva ori: apesi pe masca in partea de sus a acesteia, la nivelul fruntzii, masca se desprinde de fatza putzin la nivelul nasului, si chiar in momentul ala tu expiri brusc pe nas. Odata cu aerul expirat iti iese si apa intrata in masca accidental. Sau cel putin asa ar trebui teoretic... practic a iesit si nu prea, sau nu in totalitate. Oricum, din fericire pentru mine eu m-am descurcat si nu am avut nevoie sa ies la suprafatza deloc, de la inceput pana la sfarsit. Nu acelasi lucru poate sa puna si tipa. Dupa cateva minute de la scufundare s-a trezit ca ii intrase apa in masca, nu a fost atenta, a incercat sa inspire pe nas, a luat niste apa si a intrat in panica. Imediat instructorul ei a scos-o la suprafatza. A avut nevoie de cateva momente de respiro pana sa-si adune din nou curajul sa se scufunde.

Sub apa... din pacate nu se poate exprima in cuvinte. O cu totul alta realitate, alte sunete, alta culoare, alte legi care guverneaza. Instructorul supravegheaza indeaproape, ba chiar in prima parte a scufundarii are o mana pe tine. Dupa cateva minute, daca el considera ca te descurci singur, te lasa din „lesa” si sta la 1-2 metri de tine. O senzatie cu totul aparte a fost atunci cand a cules de pe fundul marii un arici de mare, l-a spart si mi l-a dat sa-l tzin. In secundele imediat urmatoare o puzderie de pesti de diferite marimi si culori incercau sa manance din arici. Ceva in genul „iti mananca din palma”. Instructorul avea o camera foto subacvatica cu care mi-a facut cateva poze si un filmuletz. La iesire le-a pus pe un CD pe care mi l-au vandut cu 10 euro. Desigur, nu am fost obligat sa-l cumpar, dar practic esti strans cu usha, pentru ca tu nu ai cum sa faci poze sub apa, tot ce poti sa-ti iei cu tine din acest periplu, pe langa imaginile intiparite pe creier, sunt pozele pe care tzi le fac ei.

Cu toate ca initial Ozzy mi-a zis ca scufundarea o sa dureze aprox 45 min, noi am intrat la 13:55 si pe la 14:20 eram deja afara. Deci totul a durat doar vreo 25 minute. Destul de putzin, dar mai mult decat sufucient pentru a-mi face o idee despre ce inseamna scuba-diving, mai ales ca era prima mea experientza, nici macar snorkeling nu mai facusem inainte.

Hm... m-am cam lungit si am intrat cam mult in amanunte, poate unii deja v-ati plictisit. Deci ma opresc aici si va doresc si voua sa incercati daca aveti ocazia. Si nu uitati: in timpul scufundarii respirati NUMAI pe gura.

---

VIZUALIZĂRI: 6352 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI