Lumea Pierdută - Epopee în Apuseni I

TIPĂREȘTE

Ziua întâi - Povesti despre Apuseni și încălzirea

• Ţinta: Un circuit al avenelor din Lumea Pierdută.
• Data: 30 iulie 2012
• Vârsta copilului: 8 ani
• Dificultate pentru un copil de 8 ani: uşoară
  recomandare - atenţie în apropierea avenelor
• Cum se vede la 8 ani: a fost încântată, era primul contact cu Apusenii după 4 ani
  -Ți-a placut?
  -Da, foarte mult!
• Pozitia în "Top 10 trasee montane prin ochii unui copil": 8
• Dificultate pentru adult: uşor
• Durata oficială / efectivă: 2:30 / 3:30 h

* * *

Apusenii pentru noi reprezintă ceva greu de descris în câteva cuvinte.

Apusenii pentru noi reprezintă ceva greu de descris în câteva cuvinte.

Eu am fost prima oară în 1986, cu un grup (15 studenți) într-o expediție de 9 zile. Când m-am urcat în metrou să merg spre gară, mi s-a rupt o chingă de la "rucsacul cu cadru" pe care-l împrumutasem expres pentru prima mea călătorie de anvergură pe munte. Am avut un șiret de rezervă, așa că am cârpit rucsacul. În gară am avut curiozitatea să-l pun pe cântar. Avea 45kg!

Erau pe el atârnate multe alte lucruri. Chiar și o oală smălțuită (pentru gătit) care era și ea plină cu legume.

În brațe aveam un sac mare cu pâine. Eu eram singurul din București și puteam lua multă pâine fără cartelă (unii poate au uitat, iar pentru aceia care nu au trăit acele vremuri poate părea ficțiune) ceea ce mă făcea să par un mare "bagaj cu picioare". Ce să mai spun, dacă nu eram atent când pășeam, îmi flambau picioarele din genunchi.

Practic în acea expediție nu am mâncat decât din rucsac, până în a 8-a zi, când ne-am cazat într-un sat uitat de vremuri la un popă, în fânărie și el atunci ne-a făcut o mămăligă mare.

Cu rucsacul acela nu a fost singura pățanie. După unsprezece ore cu acceleratul până la Oradea, am luat un tren personal până la Beiuș și de acolo am căutat o ocazie pentru Chișcău. Dar cine să ia un asemenea grup? O basculantă "RABA de 16 tone"! Dar aia avea obloanele înalte. Cum să dai rucsacii sus? Cu greu, urcați până pe buza oblonului și lăsați să cadă în benă.

Ce credeți că mai aveam eu printre multe altele, în greul rucsac? Roșii? Da! Și castraveți și ardei gras! Dar nu de aici provin problemele. Ce mă gândisem eu la 20 ani? Să facem o salată "a la cort". Și ce mai lipsește? O sticlă (nu din plastic, că nu erau) cu un amestec bine dozat de ulei și oțet, care odată spartă la impact s-a scurs greoi printre conservele mele și prin pânza ușor permeabilă a rucsacului, apoi prin altă pânză, în alt rucsac, ce stătea nevinovat sub al meu, ţinând în pântec un sac de dormit al unui coleg, care va dormi în el în cele opt zile până am ajuns în fânăria popii. Sac dealtfel spălat în apa pârâului rece ca gheața, numai bună de clătit uleiul și de scos mirosul de oțet din vatelină. Până am uscat sacul de dormit, până am mai mâncat ca să mai ușurăm rucsacii, am stat vreo două zile pe malul râului Crăiasa.

Pe urmă, ce să o mai luăm iar cu ocazii și tren, am gândit că într-acolo trebuie să fie Poiana Florilor și am luat-o din Chișcău peste munte drept în față, cum vedeam şi noi pe harta turistică.

Și spre înserat cu rucsacii la fel de grei în spate, pentru că fetele redistribuiseră conservele către băieți să avem spor la urcat, am găsit un moț ce venise dimineață la coasă, cosise toată ziua și acum se întorcea acasă în Chișcău. Ne-a descris zona amănunțit și a încheiat cu replica, "V-o bătut Dumnezeu... în cap"!

Ne-a zis unde găsim apă și a plecat. Am găsit și apa. Pica cam la 5 secunde. Din fericire era strânsă cam cât într-un lighean. Am făcut ciorbă, ceai, restul am băut-o și ne-am spălat pe dinți. Dimineața, fuga la izvor. Apă se strânsese cam de vreo doi litri. Noi eram cincisprezece...

... spre seară am ajuns în Poiana Florilor.

De aici au început minunățiile: Cheile Galbenei, Cetățile Ponoarelor, Padișul, Glăvoiul, pesteri, ghețari, avene etc.

Trebuie odată în viaţă să ajungi aici!

Lumea Pierdută este unul dintre cele mai simple trasee. Şi poate fi făcut cu orice copil care poate merge pe un drum în pantă 30min. Plimbarea este pe drum forestier şi prin pădure. Este bun pentru încălzire, pentru testarea posibilităţilor copilului. Mai multe detalii pe "Muntele prin ochii unui copil"

---

VIZUALIZĂRI: 2612 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI