O expoziţie canină la Tg.Mureş

TIPĂREȘTE

Cîinele

Cainele si calul sunt cei mai buni prieteni ai omului. Cum? Nu omul e cel mai bun prieten al omului? Nu! Daca uneori animalele salbatice agreseaza chiar si oameni, ele o fac doar din instinctul de conservare, de foame, si ucid doar pentru a se hrani. Cel mai mare dusman al omului, a fost si va ramane intotdeauna “omul”. El isi maltrateaza semenii din interes, ignoranta, gelozie sau din…placere sau sadism. La fel, singurul animal care isi maltrateaza sau isi exploateaza femela, este tot omul. Celelalte animale, si-le apara.

Cainele este o fiinta care se ataseaza totalmente de stapanul sau. Acesta si-ar da si viata pentru el. Nu sunt rare cazurile cand, atunci cand omul a fost atacat de un animal mai mare (urs, rîs, leopard), cainele, chiar daca acesta n-avea nici o sansa in fata acestor animale feroce, le-a atacat, salvandu-si stapanul.

Astazi, in tara noastra, si in Bucuresti mai ales, lumea s-a impartit in doua tabere. Sa sacrificam sau nu, cainii vagabonzi? Dar aceasta este o poveste mai veche, cu repetitie. Nu degeaba capitala tarii noastre, din pacate, candideaza mereu la titlul de cea mai “urîtă” capitala a Europei.

In urma cu doua secole, domnitorul ”Caragea”, (vestit pentru ca a eradicat ciuma bubonica in capitala in anul 1813) a dat un edict, prin care toti cainii fara stapan ai Bucurestilor, urmau sa fie sacrificati iar din pielea lor, urma sa se produca pantofi pentru oamenii saraci. A fost un masacru. Dar, rolul istoriei e sa se repete si iata-ne iarasi pusi in fata aceluiasi fapt.

In urma cu cativa ani, copiii mei “m-au tras dupa ei” la o expozitie canina ce avea loc in perimetrul cetatii din urbea mea. Mi-a placut expozitia dar “cainele” nu e un domeniu forte al meu, ceva in stare sa ma entuziasmeze prea mult, plus de asta, nu mi-am incarcat niciodata memoria cu numele raselor canine. In afara de “dalmatieni” (si asta datorita filmului 101 dalmatieni a lui Walt Disney) si “cainele-lup” (datorita romanelor ecranizate “Colt Alb” sau “Chemarea strabunilor” de Jack London), eu nu stiu ce-am vazut la acea expozitie care mi-a placut! Mi-a placut atmosfera expozitiei si mai ales felul cum erau dichisiti, rasfatati, pieptanati, parfumati, pupaţi, mangaiati sau botezati catelusii, considerati ca niste membrii ai familiei. Mi-a placut mai ales sa privesc atasamentul copiilor fata de puii de catel. Am aflat ca in acel an, asociatia chinologica locala implinea patru decenii de existenta si de expozitii de acest gen, in Targu-Mures. Expozitia chinologica s-a dorit a fi una internationala si a fost numita "Dracula Golden Trophy". Au fost asteptate peste 100 de rase de caini din intreaga Europa.

Eu si cîinele

Odata, demult, in vremea cand lucam la baile sarate de la Sangeorgiu de Mures, o căţea a fătat vreo 6 căţei foarte simpatici. Cativa au fost impartiti angajatilor. Am luat si eu unul si l-am dus acasa. I-am dat sa suga lapte cu biberonul, i-am pus pampersi, l-am pus sa doarma in pat cu mine i-am legat si-o fundita de-o ureche, apoi i-am facut un patut special intr-o cutie de pantofi, jos, langa patul meu dar el scheuna intr-una. Mi-am dat seama ca plangea dupa mama lui. Dupa 3 nopti de nesomn, l-am dus inapoi, jurand sa nu ma mai leg niciodata de viata vreunui animal, oricat de simpatic ar fi el.

Acum, am sa va prezint si "vedetele" expozitiei, dar va rog sa nu ma intrebati carei rase ii apartine fiecare animal, caci o sa ma "chin-ologiti" degeaba, pentru mine toti sunt “ o apa si-un pamant”.

@Web, te rog melodia, mersi! http://www.youtube.com/watch?v=WzB6le_W04k

---

VIZUALIZĂRI: 2042 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI