Prin Barcelona sau Despre Mesterul Gaudi si jertfa pentru creatie

TIPĂREȘTE

Candva in anii ‘90

La scoala fiind, nu mi-a placut niciodata legenda mesterului Manole. Am invatat lectia dar eram ferm hotarata ca, in caz ca imi vine subiectul la examen, dupa ce expun ideile invatate dupa carte, sa inchei cu opinia personala cu privire la egoismul mesterului, care nu s-a sacrificat pe el, ci pe o persoana apropiata careia nu i-a cerut acordul, spre disperarea mamei, profesoara de limba romana, care, desi aprecia spiritul critic al fiicei, se temea ca profesorii corectori nu l-ar aprecia.

Daca programa scolara din Romania nu a gasit un exemplu bun pentru a ilustra mitul jertfei pentru creatie, aveam sa descopar cativa ani mai tarziu, intr-o calatorie, ca aceasta jertfa nu este doar un mit, ci au existat oameni care chiar au sacrificat totul pentru a lasa ceva in urma.

Martie 2012

In primavara anului trecut am vizitat Barcelona. A fost o vizita scurta de un weekend, in care am incercat sa vedem cat mai mult din ceea ce ofera acest oras frumos. Am cumparat biletele online, la oferta, de la o companie low-cost, iar cazarea am rezolvat-o cu ajutorul unui site specializat. Am gasit o camera cu baie proprie intr-un hostel din zona Teatrului Liceu, cu vedere inspre La Rambla, care ne-a costat 110 euro pentru doua nopti. Am ajuns vineri seara si am luat trenul spre Passeig de Gracia, de unde am mai mers doua statii cu metroul, prin Placa Catalunya pana la Liceu. Metroul este un mijloc de transport foarte util si usor de folosit in Barcelona, mai ales ca am avut posibilitatea sa cumparam cartela cu 10 calatorii pe care am dat vreo 10 euro, pe care o puteam folosi amandoi.

Pentru ca am ajus seara destul de tarziu, ne-am plimbat doar un pic pe La Rambla si am mers pana in Placa Real, care era foarte animata, plina de turisti si de tineri care imparteau fluturasi incercand sa convinga turistii sa mearga in diverse cluburi. Ne-am mai plimbat pe La Rambla pana la Monumentul lui Columb si am ajuns pana in Portul Vell. Trecand pe langa Teatrul Liceu am admirat un afis care noua, romanilor, ne facea cinste: Boema cu Angela Gheorghiu in rolul principal.

A doua zi am pornit spre primul nostru obiectiv: catedrala Sagrada Familia din cartieul Eixample, pentru care cumparaseram bilete online inca din tara, asa ca n-a mai fost nevoie sa stam la coada imensa care se formase la casa, ci am mers direct la intrare.

Am vazut multe biserici si catedrale, dar Sagrada Familia este unica, iar povestea arhitectului sau m-a impresionat foarte mult. Inceputa in a doua jumatate a secolului al XIX-lea si intrerupta in 1936 din cauza Razboiului civil, constructia a fost reluata si se preconizeaza a fi terminata in 2026, an care marcheaza centenarul mortii lui Gaudi. Proiectul bisericii are 18 turnuri, reprezentand apostolii, evanghelistii, Fecioara Maria si Iisus Hristos. Inaltimea totala: 170 metri, nu mai inalta decat Montjuic, pentru ca Gaudi a considerat ca nu se cuvenea ca lucrarea sa să fie mai mare decât cea a lui Dumnezeu.

Arhitectura lui Gaudi este inspirata de natura, iar cladirile sale sunt proiectate in armonie cu aceasta, Sagrada Familia nefacand exceptie. De altfel, in interiorul bisericii exista si un mic muzeu dedicat constructiei, unde vizitatorii pot intelege mai bine cum liniile acesteia urmeaza forme preluate din natura.

Interiorul bisericii este impresionant, iar deasupra altarului se afla suspendata o statuie a lui Iisus crucificat. Totul este diferit fata de ce am vazut in alte biserici catolice, de la confesionale, pana la vasele cu apa sfintita din dreptul intrarilor.

La un nivel inferior la care se intra din afara se afla mormantul lui Antonio Gaudi. Mi s-a parut firesc sa fie inmormantat la subsolul celui mai ambitios proiect al sau, pentru care Gaudi a sacrificat totul. Si-a investit toata munca, sanatatea si economiile in acest proiect grandios. Ajunsese intr-un asemenea hal incat, la moartea sa, in 1926, lovit de un tramvai, s-a crezut ca este un cersetor, pana cand a fost identificat. Povestea lui m-a impresionat in mod deosebit pe mine, o persoana pe care legenda lui Manole a dezamagit-o. Cred ca Manole a fost egoist si mai cred ca Gaudi a fost un adevarat artist care a renuntat la tot ce avea pentru a ridica Sagrada Familia.

De la Sagrada Familia am mers in plimbare, urmand ruta modernismului, marcata prin indicatoare, printre cladiri cu o arhitectura deosebita, pana la Casa Mila sau La Pedrera, una dintre cele mai cunoscute case proiectate de Gaudi. Casa este locuita, doar unul dintre apartamente fiind deschis spre vizitare publicului. De acolo am urcat pe acoperis, sa vedem ingenioasele hornuri proiectate in forma de oameni stilizati, iar de acolo am coborat intr-un mic muzeu dedicat lui Gaudi.

Dupa-amiaza primei zile am petrecut-o in Parcul Guell, proiectat tot de Gaudi. Gandit ca un cartier select alcatuit din cateva vile situate intr-un parc privat, proiectul imobiliar a fost un esec, nemaifiind finalizat, dar a ajuns sa ofere Barcelonei unul dintre cele mai frumoase parcuri publice din lume, un adevarat muzeu in aer liber. Dupa intrarea in parc, printre niste cladiri care par de turta dulce, desprinse din povestea lui Hansel si Gretel, am urcat scarile pana la platforma de sus, unde ne-am asezat pe una din bancile placate cu mozaic, dispuse in semicerc. Am admirat panorama si ne-am odihnit, motaind pe banca. Aproape toti ceilalti turisti faceau acelasi lucru.

Seara ne-am dus sa vedem Font Magica, bucurandu-ne de spectacolul oferit de muzica si lumini. Am urcat pana la Palacio Real, de unde vederea asupra fantanii era spectaculoasa.

Duminica dimineata am petrecut-o la gradina zoologica, unde ne-am simtit din nou copii. Am vazut foarte multe animale, chiar si domestice, copiii avand ocazia sa se joace cu acestea, sa le mangaie si chiar sa calareasca ponei.

De la Gradina Zoologica ne-am dus sa vedem din nou marea, care era aproape, si sa luam metroul din Barceloneta pentru a ne intoarce in cartierul Bari Gotic. Urmatorul obiectiv a fost La Seu, vechea catedrala construita in stil gotic intre secolele al XIII-lea si al XV-lea. Daca la Sagrada Familia nu am urcat pe acoperis din lipsa de timp, aici, nefiind coada, am urcat si am avut o noua perspectiva superba asupra orasului.

As fi vrut sa vizitam si Muzeul Picasso, dar timpul nu ne-a permis, asa ca am luat-o la plimbare prin Bari Gotic, pe stradute inguste, foarte romantice, pana in Placa Catalunya, dupa care am luat trenul spre aeroport, nostalgici, dar cu amintiri frumoase.

---

VIZUALIZĂRI: 2080 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI