Curtea de Arges - pe urmele Intemeietorilor de Tara: Biserica domneasca si Manastirea

TIPĂREȘTE

In vara aceasta pasii ne-au purtat si intr-o zona unica - Curtea de Arges, incarcata de istorie, traditii si legende, dar nu in ultimul rand prin amprenta lasata de primul Intemeietor al Tarii Romanesti: voievodul Basarab I (asociat prin traditia istorica cu legendarul Negru - voda din Fagaras, care ar fi trecut muntii impreuna cu supusii lui si s-ar fi stabilit in aceasta zona, care constituie si nucleul teritorial de formare al viitorului stat feudal).

Era normal sa nu ratam o vizita la cele mai apropiate obiective istorice si foarte rapid am identificat Biserica Domneasca, chiar in centrul orasului, in asa numitul Complex feudal "Curtea domneasca de la Arges", alaturi de care, semeata, se inalta si statuia lui Basarab I (1310- 1352).

Dupa ce treci de portile intrarii, prima imagine o infatiseaza Biserica Domnesca, a carei arhitectura este una de tip bizantin, planul bisericii aparținand tipului “cruce greacă înscrisă”, varianta constantinopolitană, încheiată cu trei apside la răsărit (dupa cum ne prezinta informatiile de la fata locului!). Din pacate, biserica care poarta hramul "Sfantul Nicolae", era inchisa la acea ora si bineinteles nici de ghid nu putea fi vorba!

Am ratacit prin incinta complexului, ghidandu-ne doar dupa inscrisurile oferite de cateva mici panouri informationale, dar noi eram romani si ceva - ceva tot mai stiam, mai ales sotul, dar rataciti prin complex mai era o familie de polonezi (ne-am intalnit cu ei si la cazare - pensiunea Mikelis, vezi impresii) si un cuplu de nemti in varsta, care sigur nu intelegeau nimic! Nu-i pacat? Niste straini iti viziteaza tara, sunt interesati de monumentele noastre, le cauta, dar n-au ramas decat cu imagini vizuale!... nu ghid, nu pliante, nu... nimic!

Restul complexului este dezolant prin umbra de delasare si parasire. Se vede ca s-a incercat o minima refacere de reconstituire a unor ziduri si urme arheologice, dar in timp s-a renuntat! Totul este acoperit de balarii, serpi de iedera acopera zidurile, nise stinghere, bolovani... si tot tacamul caracteristic pentru foarte multe sit-uri arheologice din tara. Poate sunt cam dura in afirmatii, poate s-a incercat ceva in reconstituirea acestui complex, dar este prea putin si sincer m-am saturat de spoiala noastra in acest sens si simt ca parca ne pierdem astfel identitatea ca popor si istorie! (eventualilor contestatari ai spuselor mele le ofer spre vizionare fotografiile facute la fata locului!).

Pasionat de istorie si pentru a mai indulci pentru pustiul nostru iscoditor imaginile vazute, sotul s-a transpus intr-un narator ad-hoc, inventand povesti cu printese si cavaleri, purtati de umbre calatoare prin timp istoric, legendari eroi cu sabii si platose... ! Incantat, micul nostru cavaler sorbea povestile si-l "acoperea" pe tata cu intrebari.

La iesire, sotul imi marturisea ca, probabil, am avut sansa de a calca pe pamantul uneia din cele mai vechi curti domnesti din spatiul romanesc si sa privim una din cele mai vechi biserici voievodale!

A doua zi dimineata, inainte de a ne avanta pe Transfagarasanul, am poposit la celebra Manastire a mesterului Manole, scaldata la acea ora intr-o lumina de basm. Desi o mare parte din partea exterioara a manastirii era in renovare, am admirat si filmat (pentru serile lungi de iarna) toate frumusetile artistice si istorice pe care le poate oferi acest monument.

Nu suntem experti in domeniu, dar o asemenea arhitectura religioasa (interioara si exterioara) nu am mai vazut la nici o manastire romaneasca: pozitie, ancadramente, colonade, bolti, etc. Povestea spune ca: «ajungand domn al Tarii Romanesti, Neagoe Basarab, scrie el insusi intr-una din pisaniile sale care se afla pe fatada de apus a bisericii, ca, gasind acea straveche biserica (adica vechea Catedrala a Mitropoliei de la Arges) daramata si neintarita, i s-au "deschis ochii inimii" si a hotarat aceasta biserica din temelie a o zidi si a o inalta si a o intari».

Emotia te cuprinde si in interior, unde descoperi in pronaos locurile de veci a primilor regi ai Romaniei, Carol I si Ferdinand "Intregitorul" de neam si tara! Figuri marcante care au scris file de povesti nemuritoare si trainice pentru neamul nostru! Legenda lui Manole si a frumoasei sale sotii Ana prinde viata pe partea sudica a manastirii, unde pentru frumusetea legendei se afla o stampila care ar confirma locul unde este zidita frumoasa " intemeietoare" de manastire!

Cu parere de rau ne-am luat ramas bun, am mai privit odata in urma si-am plecat!

In parcare, un batranel cu chip de dac mitic vindea mere! Le-am cumparat pe toate! Aveau aroma si dulceata merelor copilariei din livada bunicilor!

Parca plecam cu totul dintr-un basm romanesc care nu are sfarsit si nici pieire!

Urma Transfagarasanul, taramul vulturilor... o alta poveste!

Si aceasta-i o clipa din Romania pe care o iubim!

---

VIZUALIZĂRI: 1785 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI