23 august altfel... zilele culturale maghiare

TIPĂREȘTE

Dimineata de 23 august "muncitoresc". In trenul care circula de la Baia Mare la Cluj Napoca se urca un grup vesel de vreo 8 tineri unguri, rockeri adevarati, imbracati ca la carte, cu rucsacii in spate. Veseli... se vede ca se duc cu placere undeva!!! Mi-e jena sa intreb... asa ca ma apuc sa butonez cu disperare pe smartphone, poate, poate aflu ce se intampla in Cluj. Nu gasesc nimic, deoarece insistam sa caut pentru data de 23 august. In fine, asta e... oprirea mea de o noapte in Cluj Napoca va fi ca de obicei... plimbat pe strazi, la mall, poate un film (cu siguranta) la Odeon (in Polus Center).

Ca o intamplare, in momentul in care ajung la multiplex... nu functioneaza nimic, nu sunt afisate filmele care ruleaza, nu au fluturasi cu programul, nu au nici pe internet programul afisat. Dar domnisoara de la casa, de altfel draguta, imi spune ca-mi poate oferi ea informatii cu privire la filme. "Stupid" gandesc si... PLEC!!!

Inapoi in centrul orasului. Incerc mai intai la cinematograful Florin Piersic: Strumpfii si un film stupid romanesc (nici nu i-am retinut numele). Nu are nimic... doar mai sunt 2 cinematografe in oras. Si o pornesc spre cinematograful Arta. Ca sa ajung acolo... normal, trebuie sa o iau prin Piata Unirii. Unde "ma blochez"!!!

Lume multa, veselie, scena imensa aranjata ca la carte (pe care se si produce o trupa oarecare, dar fara prea mult succes). Ora: in jur de 17,30. Ma asez pe o banca, iau un Ciuc la draft, ma uit in jur din nou... se vorbeste in principiu ungureste. Intru in vorba cu un cuplu in jurul varstei de 45 de ani, iar doamna, foarte draguta, merge si face rost de doua programe.

Si uite asa ma lamuresc... am nimerit exact in mijlocul zilelor culturale maghiare din Cluj... "foarte tare", gandesc din nou!!! In centru, amplasate 2 scene, cea din Piata Unirii, si una mai mica pe strada Mihail Kogalniceanu (nu mai precizez ca toata zona este inchisa traficului rutier).

Incep sa studiez programul: concertele sunt bine gandite, ca sa ajungi de la o scena la alta. La ora 19,30, pe Mihail Kogalniceanu... YES!!!??? Ma mai uit o data, poate nu vad bine. Da, scrie mare YES. Ma uit la ceas, trecut de 18... si intru in alerta, nu de alta, dar numai de concerte nu sunt imbracata, mai am si geanta si o punga cu cumparaturi.

Si ma decid repede: sar intr-un taxi (care sunt foarte ieftine), gonesc spre hotelul de 2 stele de la gara unde m-am cazat (nu avea sens sa ma complic cu mai mult, mai ales ca plecam a doua zi devreme si trollerul era enorm), urc scarile in fuga, ma schimb rapid in ce am mai rock la mine, bag prin buzunare ce mi-ar trebui si... din nou in taxi (ca nu e decat 5 lei si pana ajunge autobuzul... pierd concertul!!!).

Pe strada Kogalniceanu amenajat un fel de targ cu tarabe multe: produse specifice unguresti, de la costume traditionale, papusi, produse din piele, bijuterii, bauturi alcoolice " de casa". Un panou mare cu explicatii referitoare la comunitatea maghiara, o harta cu Romania cum va arata in viitor... foarte logic prezentata, exact cu impartirea teritoriala a guvernului Ponta (!!!). Nu deduc de nicaieri ca ar vrea sa ne cotropeasca ungurii in vreun fel sau altul.

Imi ia destul de mult timp sa-mi dau seama ca formatia de pe scena, cu o domnisoara solista, este YES. Bineinteles... coincidenta de nume. Oricum, nu conteaza. Canta foarte bine, si in maghiara si in engleza, "ataca" multe piese de jazz... lumea e super-incantata (si eu printre ei). Saxofonul se aude super. Si totul se incheie cu Jamie Boy. SUPERB!!! Ce daca n-a fost YES... a meritat oricum.

In continuare, schimb locatia. In Piata Unirii, unde trebuie sa inceapa concert cu Zoran (habar n-am cine e). Aici este deja inghesuiala, gasesc un loc mai in spate pe bordura. Si incepe... ceva incantator. Un amestec de cafe-bar, pop, folk, country... nici eu nu mai stiu ce canta Zoran. Ca tonalitate, l-as compara cu Vasile Seicaru, dar orchestratia net superioara. Ni se ofera doua solo-uri la percutie si la saxofon de-mi sta mintea in loc!!! Langa mine... cateva tinere "incerte", care e clar ca au in jur de 20 de ani, dar sunt ca cele descrise in reviste: poti sa le dai si 20 si 30 si 40 de ani. Imbracate aiurea, "garbovite", butoneaza la telefoanele mobile sau smartphone-uri. Noroc ca la un moment dat incep sa acorde atentie si concertului. Din punctul acesta de vedere, tot generatiile mai in varsta "simt" muzica mai bine. Sufletele de rockeri ies in evidenta imediat: toti avem tricouri negre cu diverse imprimeuri, mai mult sau mai putin hardcore (fiecare ce a avut la indemana).

Nu ma deranjeaza nici un moment faptul ca intregul concert este in limba maghiara... sa fie din cauza ca am o matusa unguroaica sau din cauza ca " am incercat" cam toate natiile care conteaza??? Nu ma simt deloc singura (desi exact asa sunt). Lumea nu e crispata, multumeste, nu se impinge, facem schimb de locuri cand e cazul (mai pe jos, mai in picioare), pana si copiii se joaca altfel. Cateva fetite chiar m-au distrat cum se ascundeau in fata mea, ca sa nu fie "prinse".

Si acum urmeaza intrebarea cea mai dureroasa: de ce "la ei" se poate si "la noi" nu? Fiindca aici am juns: "la noi" si "la ei". Si aici se servesc bauturi alcoolice (si totusi nimeni nu e beat), se poate manca orice: de la sandwich-uri, chipsuri, produse de bucatarie traditionala ungureasca, dulciuri (dar nu "miroase" peste tot a "imbatatorii" mici de la care ti se intoarce stomacul pe dos). Si mai ales se asculta muzica buna, nu "Baga bani". Si sunt civilizati. Iar noi NU!!!

Doamne... de ce m-ai lasat sa plec din Cluj si sa-mi irosesc aproape 14 ani din viata? Plec din nou, si tot bolnava... de data asta cred ca mi se trage de la saxofon.

Urmatoarele impresii... de la Pink Floyd (daca-mi "supravietuieste" sufletul concertului!!!).

---

VIZUALIZĂRI: 1671 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI