In Umbra Orasului Vechi; Tyn (Ungelt) - Caravanseraiul de Boemia

TIPĂREȘTE

Toata lumea in Cehia a auzit de Carol al IV-lea. Nici nu se putea sa nu, avand in vedere ca si-a aplicat propriul brand peste tot. Strada lui Carol, Podul lui Carol, Piata lui Carol… nici nu se plimba omul prin Praga o jumatate de zi si ii devine clar ca oriunde in vremea aceea au fost mai mult de trei caramizi la un loc, ale lui Carol erau. Un domnitor mai discret, dar inzestrat cu diplomatie si bun spirit comercial a fost tatal sau, Ioan de Luxemburg. Una din metodele prin care Ioan de Luxemburg a strans bani pentru dezvoltarea Pragai a fost decretarea acesteia ca fiind punct unic de vama pentru toate marfurile straine importate in tara. Si nu asa oriunde la marginea orasului, ci in conditii regesti pentru vremea aceea. La Tyn.

Cuvantul tyn inseamna la origine ingraditura, ceea ce si era, separata de restul orasului prin santuri si un podet de trecere. Ingraditura apara pretioasele marfuri de hoti, si asigura securitatea carutelor, cailor si a negustorilor care odata intrati acolo, se aflau sub protectia regelui. Registrele care au tinut evidenta acestora de-a lungul anilor demonstreaza ca pe la Tyn au trecut mii de carute de marfa din toate colturile lumii - frantuzesti, nemtesti, poloneze, maghiare, rusesti, venetiene, olandeze, grecesti, armenesti, turcesti si arabesti. Marfa trebuia depozitata cu grija, indiferent ce era – metale pretioase, covoare si tesaturi, matase, sare, fructe exotice, animale vii.

Protectia regelui nu era insa gratis. Cand intra negustorul in Tyn, isi lasa intai toate armele la intrare, dupa care intra intr-o incapere unde toata marfa sa era masurata si cantarita, si i se calcula taxa – Um Geld in nemteste, de unde numele de Ungelt. Avea dupa aceea posibilitatea sa vanda marfa negustorilor locali, strainii neavand dreptul sa comercializeze direct populatiei cehe. Si dupa o zi de munca, avea asigurat tot confortul – hanuri unde sa stea cu alti negustori la o halba si sa-si povesteasca peripetiile, un hotel, un spital si chiar si o bisericuta. Bisericuta nu s-a pastrat, pe locul ei aflandu-se maiestuoasa Catedrala a Maicii Domnului din Fata Tynului, numita de necunoscatori Sf. Maria din Tyn si chiar si Sfantul Tyn, adica Sf. Ingraditura!

Tynul are 18 case care desi construite in diferite stiluri arhitectonice, creeaza impresia unui tot unitar. Blocul de cladiri este marginit de strazile Tynska, Stupartska si Mala Stupartska. A suferit din cauza incendiilor si devastarilor, pentru ca gloria sa comerciala a palit odata cu razboaiele husite. A fost insa reconstruit cu maiestrie si deschis publicului de-abia in 1996. Adevaratul parter al caselor este insa cu un etaj, un etaj si jumatate mai jos decat nivelul parterului actual.

Cand intri simti atmosfera unui microunivers aparte, unitar, armonios, separat de restul lumii. Este o oaza de liniste comparativ cu nebunia din Piata Orasului Vechi. Ai senzatia ca negustorii de altadata sunt inca acolo, asteptand sa plecam ca sa-si vada de treaba, si ca oamenii moderni sunt doar o Fata Morgana. Pentru romani are ceva familiar, ceva de-acasa. Poate datorita celei mai frumoase si faimoase cladiri, Palatul Granovsky, fosta cladire gotica reconstruita in stil renaissance cu fresce extraordinare din care cea mai mare, reprezentand scena cu Paris, cele trei gratii si marul, este acum in reconstructie. Palatul Granovsky are incontestabil ceva din Hanul lui Manuc.

Acum in Tyn gasiti magazine mai mult sau mai putin turistice – recomand Botanicus care este primul magazin bio din Praga, si a ramas si cel mai bun. Din restaurante se remarca Targul de Peste – Rybi Trh, cel mai faimos si mai luxos restaurant pescaresc din Praga. Ar mai fi hoteluri la care sa trageti precum negustorii de odinioara, si un bun club de jazz.

Ca orice loc respectabil, si Tynul are stafia lui. Este vorba de un tanar negutator turc, indragostit de fata unui vames. S-ar fi casatorit pe loc, dar turcul avea nevoie de permisiunea familiei, asa ca dupa ce si-au schimbat promisiuni si inele, acesta s-a intors in Turcia pentru documentul care le-ar fi facut casatoria oficiala. Ca orice document intr-o birocratie bizantina, documentul a avut nevoie de cinci ani pentru a fi scris, timp in care fata, disperata sa nu expire, s-a maritat cu altul. Intors la Praga, turcul si-a omorat iubita intr-un acces de furie si i-a ingropat trupul intr-o magazie. Capul, intr-o cutie luxoasa, a plecat cu el inapoi in Turcia. Haituit de spiritul fetei, a revenit pana la urma la Praga pentru a reda capul trupului si a scapa de fantoma, insa trupul fetei a fost de negasit. De atunci turcul bantuie curtea din Tyn, cu ochii in flacari si salvarii infoiati, tragand capul fetei de coada ei cea lunga si blonda.

Cand iesi din Tyn dai de un exercitiu de contraste, in dreapta Chapeau Rouge, unde poti gasi oricand un pachetel de iarba veritabila, si Biserica Sfantul Jakob (St James) pe dreapta, cu faimoasa sa mana mumificata. Intoarcerea la Piata Orasului Vechi pe stradutele Mala Stupartska si Tynska este un deliciu de vechi fatade masonice, culminand cu Clubul Masonilor Liberi.

Am inclus fotografii facute atat ziua cat si la amurg, cand locul capata o stralucire aurie, ca din alta lume.

---

VIZUALIZĂRI: 1902 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI