Sănătate curată şi distracţie maximă

TIPĂREȘTE

Din dorinţa de a fugi de căldura din Bucureşti care efectiv ne-a secat de puteri câteva zile din luna trecută, am hotărât, în ultim moment să plecăm hai-hui pentru un timp. Undeva nu prea departe, unde să fie răcooooare şi unde să nu ne plictisim! Cam acestea erau condiţiile ce trebuiau îndeplinite în neplanificata evadare.

Scanam în minte harta ţărişoarei noastre pentru a găsi un astfel de loc şi ochii mi-au rămas aici... la salina de la Ocnele Mari, din judeţul Vâlcea, unde nu am fost niciodată de când s-a deschis, în urmă cu câţiva ani. Dar, cum călătorului îi şade bine cu drumul, am hotărât să mai mergem la o salină, ceva mai departe, despre care am să vă povestesc în alt review.

Zis şi făcut! Pe la ora 8 dimineaţa eram deja în maşină, cu câteva bagaje strânse în fugă, fără nici o cazare rezervată dar bucuroşi că plecăm! Am plecat pe autostradă către Piteşti, a fost destul de liber drumul (având în vedere că era vineri), am trecut şi de Dealul Negru (fără oprire la vestiţii mici de la Deduleşti) şi am ajuns, în mai puţin de 3 ore în oraşul Râmnicu Vâlcea. Un oraş pe care îl ştim mult prea bine pentru a-l mai vizita la pas. Aşa că doar am trecut prin el, să îl mai vedem din maşină, până să ajungem la prima destinaţie, Ocnele Mari.

În cele din urmă am ajuns, am parcat maşina, am studiat cele două panouri care ne-au interesat (primul cu detalii despre salină şi al doilea reprezentând harta acesteia). Informaţia că în interior sunt între 13 şi 15 grade ne-a mers direct la suflet şi chiar m-am întrebat dacă nu s-o putea cumva dormi acolo peste noapte...

Am cumpărat bilete, şi înainte de a ne urca în autobuzul care ducea în interior ne-am asigurat că avem şi nişte jachete la noi, „just in case”! Salina nu este foarte înaltă dar pe orizontală are dimensiuni generoase. Camerele din interior sunt imense, cel puţin asta a fost impresia mea. Coborâm din autobuz (care era mai mult un microbuz) şi daaaa... rece rece rece!!! Exact asta căutam noi!

Primul punct de pe hartă este numit „intrare punct istoric”. Acolo sunt câteva informaţii despre obiectele folosite în astfel de locuri. Există şi un cabinet medical la intrare pe care nu doresc nimănui să il folosească vreodată.

Câteva magazine cu suveniruri de unde se pot cumpăra de toate şi mai nimic... sunt amplasate pe drumul prin care se intră. Multe chestii, la preţuri destul de „sărate” dar, pe noi oricum nu ne interesa să cumpărăm nimic.

Am trecut pe lângă „cinematograful” salinei. Acolo erau aşezate scaune şi în faţa lor un mare ecran pe care, un video-proiector îşi depăşea performanţele de a reda o imagine de calitate. Sunetul era... OK. Nu am stat acolo, am aruncat doar o privire după care am mers direct la biserica amenajată în interior. Icoane, microfoane, boxe... şi alte obiecte bisericeşti dădeau o atmosferă intimă acelui loc sfânt. Sfânt... doar pentru unii pentru că, din păcate, alţii se credeau undeva la un bar în interiorul bisericii, nerespectând nici cea mai mică limită a bunului simţ într-un astfel de loc.

Eram încântaţi de ceea ce vedeam, atmosfera era mai mult decât plăcută, senzaţii uşoare de frig îmi tot dădeau târcoale dar, rezistam cu stoicism, refuzând să pun jacheta pe mine.

Era amenajat un loc de joacă pentru cei mici. Foarte drăguţ! Străzi pe care erau puse semne de circulaţie şi pe care puteau merge cu maşinuţe, căsuţe din plastic, diverse jucării pe care le puteau folosi. Erau şi trambuline acolo unde cei mici pot ţopăi în voie.

Erau locuri cu mese de biliard, teren de baschet şi de fotbal, adică moduri de a petrece timpul pentru toată lumea. Cred că cei care vizitează salina se pot împărţi în două categorii: cei ca noi, veniţi în vizită pentru câteva ore, şi cei veniţi la tratament, fiind binecunoscute beneficiile unui astfel de loc pentru diverse afecţiuni respiratorii şi nu numai. Erau paturi care se puteau închiria pentru a trage un pui de somn în aerul sărat (dar nu peste noapte, aşa cum am glumit eu la început).

Puteai să îţi potoleşti şi foamea şi setea acolo, fie la restaurant sau la bar, fie cu pachet din traistă, de acasă. Pentru a doua variantă (şi nu numai) erau, din loc în loc, amenajate „măsuţe cu scăunele” unde puteai sta. Era şi un leagăn de lemn, mare, dar trebuia să cam aştepţi să poţi sta în el, mai ales că prichindeii erau practic „abonaţi” la el. L-am zărit liber la un moment dat şi, până să fac un pas să ma aşez... ţuşti, a sărit un spiriduş vioi, de vreo 3 anişori... şi dus a fost leagănul meu...

Cei care doreau să savureze un vin aveau de unde alege pentru că în salină există şi o cramă. Drăguţ amenajată, cu un “bar” amenajat, cu butoaie, sticle, ornamente florale…foarte de bun gust. Mi-a plăcut!

Nici pasionaţii de artă nu se plictisesc în această salină, fiind amenajat un mic muzeu în interior unde sunt expuse diverse tablouri. Sincer, nu am încercat să le înţeleg…dar le-am privit în fugă. Şi muzeul este drăguţ.

Toate acestea le-am admirat în timp ce ne-am bucurat de răcoarea din interior (asta ca sa nu spun de frigul de acolo), am luat de acolo şi două cafele fierbinţi dar şi o cutie cu sare de baie pentru acasă. Vreau să vă spun că am fost foarte inspiraţi când am ales salina de la Ocnele Mari, ne-am atins obiectivul de a scăpa de caniculă şi în acelaşi timp ne-am ajutat un pic şi căile respiratorii.

Nefiind în stare să vă spun, cu cuvinte proprii, beneficiile (din punct de vedere al sănătăţii) unei astfel de vizite, vă redau mai jos, de pe un site care le prezintă:

„In salina sunt inhalati aerosoli salini prin care se trateaza diverse afectiuni in special afectiunile respiratorii. Aerosolii sunt micro-particule aflate in suspensie intr-un mediu gazos. Aerosolii salini sunt inhalati in mod natural de catre curant pe ambele cai: nazal si pe gura. Aerosolii salini de dimensiuni cuprinse intre 0,5-0,9 microni, se depun pe caile respiratorii superioare: cavitatea bucala, cavitatile nazale, faringe. Aerosolii de dimensiuni mici, cei cu marimi intre 0,1-0,5 ajung in organele inferioare ale aparatului respirator: laringe, bronhii, bronhiole, alveole pulmonare.

Inspirarea de aerosoli salini este mai mult decat necesara, prin absortia lor, actionand in primul rand direct asupra mucusului. Acestea duc la lichefierea si fluidizarea mucusului de pe caile respiratorii, realizand astfel extragerea materiilor straine dintre cilii si din micro-cavitatile tractului respirator, determinand astfel usurarea progresiva si de lunga durata a respiratiei.

Sper că v-am convins că o vizită la o astfel de salină este mai mult decât benefică. Vă recomand să mergeţi acolo, fie că aveţi, fie că nu, probleme de sănătate. Nu vă spun ce sentiment de mândrie m-a încercat când am văzut steagul ţării noastre pe perete, acolo jos!

---

VIZUALIZĂRI: 2499 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI