“Castelul apelor”, Mespelbrunn

TIPĂREȘTE

Imi plac la nebunie castelele medievale. Imi plac aceste gigantice citadele de piatra, inconjurate cu ziduri groase si turnuri de veghe, adevarate celule de aparare si supravietuire a umanitatii de-a lungul secolelor, ce-au facut fata timpului si atacurilor barbare. Datorita lor, am ajuns noi, oamenii, in stadiul de civilizatie de azi.

Mespelbrunn Wasserschloss

Mespelbrunn Wasserschloss este un mic castel privat, numit si “castelul din mijlocul apei”, aflat in localitatea Mespelbrunn (la 66 Km de Frankfurt). Castelul se afla in padurea Spessart, intre Frankfurt si Wurtzburg, langa un lac, tot atat de mic ca si castelul. Pe la anul 1400, aici se afla o simpla casa pierduta in imensitatea codrilor Spessart-ului, ce apartinea lui Hamann Echter, vicecancelar al episcopului Johann de Nassau. Echter s-a afirmat pe campul de lupta si a primit ca recompensă, dreptul de a-şi înalţa aici un castel, plus a mai primit si o mare parte din padurea din jurul castelului. Castelul va fi terminat in anul 1427 de băiatul lui Echter si a fost mereu un castel “norocos”, el nu va fi atacat niciodata de banditi. Legea instituită de familia Echter a fost una simplă dar fermă…"discretie, multă discreţie, la castel ne deplasăm numai cu calul si apoi, acoperim urmele copitelor cu frunze sau cu pământ"... De aceea, castelul Mespelbrunn arată exact ca în urmă cu 6 secole, iar noi, astazi, putem admira o farama de istorie medievala, adica un castel intact. Castelul are mai mult forma unui han, are o curte interioară dreptunghiulara si este străjuit de un impunător turn de observatie, unde isi avea sălaşul în permanenţă un gardian si de o camera de straja dotata cu “guri de foc si smoala”, unite printr-un pod. În anul 1939, situatia financiara a familiei Ecther, o determina sa deschida castelui publicului larg. Intrarea in castel costa 4 euro, pentru grupuri există o reducere. Ultima mostenitoare a castelului, locuieste in el cu intreaga ei familie. E o femeie simpatică şi vorbăreaţă dar eu n-am crezut chiar tot din ce ne-a zis, atunci cand ne-a invitat sa vizitam castelul, caci stiti voi cum isi lauda fiecare patron, marfa. Am facut si poze, dar numai pana la prima incapere de la etaj, apoi, am fost rugat “no photos”, asa ca trei săli au rămas nefotografiate. In castel gaseşti mobilier de epoca, m-a impresionat o măsuţă de stejar, peste care au fost turnate 15 straturi de lac negru, armuri, lancii, spade, arcuri cu sageti, halebarde, trofee de vanatoare, vitralii, tablouri imense reprezentand scene de vanatoare. Padurea Spessart a fost intotdeauna bogată în vânat. Apoi, am mai vazut si multe portrete de-ale inaintasilor familiei de castelani dar si ultima poza de familie, cu toţi membrii ei, la "costum si cravată". Intr-una din încăperi am admirat un pat cu baldachin dar si cu o tăblie plata de lemn deasupra lui, la fel precum capota unei masini de epocă…la ce servea? ... credinţa in acele vremi era că in timpul somnului, ploşniţele si păduchii urcă pana pe tavan şi aterizează apoi în pat! Deasupra patului mai era şi un cufăr de lemn, unde familia îşi ascundea bijuteriile sau aurul, ca să le poată controla “manual” ori de cate ori dorea, in timpul noptii. Castelul era rece, iar lacul de langa el, desi feeric si plin cu lebede si pastravi, accentua frigul si umezeala. O sobă masivă de teracotă, careia îi trebuia, cred, o zi intreaga pentru a se încinge, reuşea să încălzescă întreg etajul dar, pastra bine caldura, cred ca se răcea tot într-o zi. Inainte vreme, focul se facea cu lemne si exista pericolul ca bioxidul si monoxidul de carbon sa se ridice la o inaltime periculoasa pentru om, in timpul noptii, in dormitor. Asadar, paturile erau mai inalte, iar castelanii dormeau in pozitia “şezând”, cu capul cât mai sus, de teamă să nu se sufoce.

In incinta castelului, mai gaseai un locşor de unde puteai sa cumperi mâncare pentru peşti (0,20 euro punga) dar ce folos!... lebedele si răţustele “rădeau tot”, înainte ca mâncarea să ajunga la fundul apei. Chiar la intrare se găseau şi grajdurile castelului si clădirea servitorilor, care astazi era transformată intr-o frumoasă patiserie. Aici am servit o cafea şi un excelent ştrudel cu branza de vaci, “eco”, sau “bio”, cum doriti, o mancare sanatoasă, căci castelul e situat departe de civilizatia chimizată a supermarketurilor.

Turele de vizitare dureaza 25 de minute, castelul este deschis publicului de luni pana vineri, intre orele 9 si 13 din luna martie si pana in noiembrie... Accesul cainilor e interzis.

Daca sunteti cumva pe drumul dintre Frankfurt si Wurtzburg, faceti o halta la acest castel. Veti vedea o padure si un lac frumos cu multe lebede si ratuste, ce marginesc un castel medieval, si unde, chiar daca nu va plac neaparat castelele, veti putea macar sa va delectati ochii si stomacul cu imagini si produse originale.

@Web, te rog acest fond muzical, mersi http://www.youtube.com/watch?v=BJEYdmpWmKo

---

VIZUALIZĂRI: 4090 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI