Un week-end la Cernauti (prima seara, sambata)

TIPĂREȘTE

Deoarece review-urile de aici m-au ajutat foarte mult in organizarea mini-excursiei noastre postez si eu cateva impresii proaspete.

Din cauza unor probleme am reusit sa plecam din Bistrita sambata abia pe la amiaza si am ajuns la vama Siret cam in jurul orei 16. La partea romaneasca a mers destul de repede desi erau masini multicele spre deosebire de vama ucraineana unde procedura este mult mai complicata, inutil, zic eu. In mare masura s-au respectat pasii descrisi atat de haios de @tabache - vezi impresii - cu unele deosebiri si anume:

Atmosfera era foarte destinsa, vamesii erau veseli, cu zambetul pe buze, probabil multumiti dupa o zi de munca fructoasa la care sunt sigura ca au contribuit constiincios toti calatorii anteriori noua.

Nu a trebuit sa mergem cu pasapoartele personal la ghereta ci s-au colectat de la masini de catre graniceri si apoi de controlul vamal, restituindu-se tot de catre ei la fiecare masina. Am profitat si noi de pauzele de stat degeaba pt a mai culege informatii de la colegii de trafic.

La controlul vamal s-au fotografiat toate portbagajele masinilor atat la exterior cat si la interior. Nu stiu cui si la ce ii foloseste...

Dupa cam 1,5 ore, fericiti ca avem toate trei stampilele pe bilet (doua pe fata si una pe dos) ne-am scapat de el si pe la ora 18-18:30 eram la hotelul Oazis, pe str Ruska, aproape de intrarea in Cernauti. Despre hotel o sa scriu un review separat desi nu e mare lucru de spus.

Dupa ce ne-am cazat, in jur de ora 19 am plecat spre oras pentru o prima vizita si pt a manca ceva. Din statia aflata la vreo 300m de hotel am luat troleul 2 (bilet 1.25 grivne) cu care am mers pe aceeasi strada pana la biserica Sf. Niculae unde am coborat.

Ce sa zic... ? Prima impresie care a ramas si in continuare pana la final a fost ca ma aflu in Ro anilor 1990-1995, cu drumuri si trotuare sparte, prafuite si peticite pe alocuri, cu o populatie modesta, saracacioasa dar cu mult mai mult bun-simt decat gasesti la noi in ziua de azi. Am reusit sa ne integram fara pb in acesta atmosfera si chiar ne-am simtit bine, ca acasa!

La biserica Sf Nicolae (cea care seamana la turle cu manastirea de la Curtea de Arges) tocmai se termina slujba de seara. Era multa lume, in special femei, toate cu capul acoperit. Aici am facut nota discordanta, intrand inauntru fara a ne acoperi (nu ne-am dat seama de la inceput) si nestiind de ce se uita la noi lung si curios nenea de la intrare. Vis-a-vis cumva de aceasta biserica se afla biserica Groco-Catolica dar care era deja inchisa.

Dupa vizita bisericii am mers in centru, era aproape, am vazut primaria zugravita in albastru si cu muscate in fata si laferestre. Am luat-o apoi pe strada pietonala Olga Kobiylyanska. Aici ne-am oprit la o terasa unde am luat masa. Din pacate, in aceasta prima seara, in oras nu am intalnit pe nimeni care sa vorbeasca romaneste, nici macar la hotel!! Noroc cu un chelner de la terasa care vorbea binisor engleza ca altfel nici nu stiam ce sa comandam de mancare, meniul fiind scris doar in chirilice. Totusi, oamenii erau binevoitori si incercau sa ne ajute cautand si ei in jur pe cineva cu care sa ne putem intelege dar nu a fost sa fie. Am mancat destul de bine dar masa nu a fost foarte ieftina (nici nu ne asteptam, deh, era pe pietonal) sau poate da... Deci, pentru 3 persoane un fel principal, un desert si cate o bere (dar din cele mai scumpe olandeze si belgiene) a fost cam 260 grivne =aprox 100 lei. De mentionat ca orice fel de mancare, desert sau bautura costa cam la fel: fel principal 25-40 grivne, desert 25 grivne, bere 20-25 grivne fc de marca. Noi am fost multumiti. Am continuat apoi plimbarea by night pana la capatul pietonalului si ne-am intors in centru pe strada Holovna trecand si pe langa Catedrala Ortodoxa aflata intre cele doua strazi. Biserica este zugravita intr-o curioasa culoare roz-bombon! Apoi am mai mers putin in sus pe str Universitatii pana la vechea sinagoga, azi cinematograful Cernauti.

Intr-adevar, orasul seamana oarecum cu o mica Viena (asa cum mai spunea cineva aici) dar una din pacate prafuita si cu o glorie demult apusa... Doar pe strada pietonala unde multe cladiri frumoase sunt renovate se incearca recreerea atmosferei vieneze cu muzica clasica ce se aude parca din interiorul cladirilor si cu florarese (fete frumoase, nu tiganci) imbracate in rochii medievale, avand la gat un fel de traista cu buzunarele unde au puse buchetele de flori. Asta mi s-a parut f dragut!! Pacat ca in rest te lovesti de diverse ramasite sovietice care au impactul unei palme reci ce te face sa te trezesti dintr-un vis frumos! Pavajul original de piatra cubica din timpul perioadei habsburgice se pastreaza inca intr-o mare masura pe strazile orasului dar nu stiu cat va mai rezista pt ca au inceput sa apara deja hidoase alaturari cu pavele moderne.

Tot cascand gura la diverse cladiri si placute informative de pe pereti, incercand sa silabisilm si mai ales sa intelegem ceva cu nesemnificativele noastre cunostiinte de lb rusa sau ukraineana, ce-o fi, s-a facut tarziu si am zis sa ne intoarcem la hotel. Desi era doar cam 22:30 troleul nu a mai circulat asa ca am luat un taxi care ne-a dus pana la hotel cu 40 grivne. Ce deosebire fata de troleu (1.25gr), nu? Dar a fost ok si asa.

Va urma.

---

VIZUALIZĂRI: 6383 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI