... (de) La izvoarele Cernei!

TIPĂREȘTE

Buna seara, dragii mei! Johnny, baiatul nostru care, insotit de alti doi haiduci a strabatut si povestit plaiul lui Iovan Iorgovan, a ajuns la Izvoarele Cernei... (in povestirea anterioara!)...

Acum, flacaii nostri plini de mandria (normala!) drumetzului ajuns, pozat, privit, la destinatia propusa, hotarasc ca e momentul sa se intoarca la "civilizatia" asfaltica, cu oameni preocupati misunand in jurul aceluiasi traseu zilnic- casa... servici... casa... !

Hihi! "De-ar vedea ce am vazut... Multi ar lua drumul codrului! " (ma rog... cred ca asta a zis, din ce am inteles cu engleza mea aproximativa!)

Si, dupa o scurta sedinta (brainstorming i-a zis Johnny!) cu nea Mircea, cu trei voturi pentru si nici unul impotriva (Johnny s-a tzapit ca nu stia ca votasem traseul!), am pornit la drum... spre Valea Mare (ne zise el, nea Mircea, ca alai drumul al mai fain, usor si lin din cate am putea alege spre Valea aia Mare!

Si setam "orientatorul" personal al lui Johnny (o chestie care semana cu un GPS, da' fara strazi, fara linii, numai cu niste cifre pe care el, uitandu-se cu o evidenta superioritate la noi, le interpreta... "... left pliz! " si mergeam, multumiti ca avem un asemenea expert cu noi, la stanga, evident!

Dupa 15 minute, constatam ca trebuia sa o luam "in cealalta stanga! "... Buuuun!... si, printre sudalme de mama, tata si stramosii lui Johnny (of course!... numa' printre dinti si ranjind cu fasolea la vedere sa nu se prinda rumanul!), ne re-reperam pozitia si gasim drumu' al bun!

Incepem sa urcam... si urcam... si urcam... pana ce GPS-ul lui Johnny ii arata 1113m... Maaaa!... zicem noi... Sa dilit de tot aparatul... acum ne arata si altitudini inexistente! FALS! Era corect! Dupa trei sferturi de urcus, care, fie vorba intre noi, nu a fost prea greu, ajungem intr-un varf de plai cu o priveliste superba asupra lacului Iovanul si langa un rest de borna, care arata... 1113 m! Na... Mai zi ceva!

Johnny, mandru nevoie mare, ne priveste cu acelasi aer superior si se instaleaza la pedalat in fruntea grupului, cu intentia clara sa-i dea bici pe drum la vale... Aloooo... Mister J... pai... o poza, o schema din ghidonul bicicletei... o micuta pauza, nu... Ash... Rumanul nostru (Johnny, adica!) ferm si direct ne spune ca... "rain will come soon"... ne uitam unul la celalalt, ne uitam la soarele care stralucea pe cer... ne uitam la Mister J... "Ma, pe asta l-a batut soarele in cap! "... si pornim la vale sa-l prindem din urma pe zbanghiu...

Shi dai pedale... in 15 minute coboram juma' de munte si ajungem la o raspantie la care nea Mircea ne spusese sa o luam la dreapta, iar aparatul lui J ne zice, din contra, sa mergem la stanga... impas... votam... iese ca nea Mircea si pornim, in bombaneala lui J, la dreapta!

Maxima inspiratie, pentru ca la nici 10 minute se porneste un potooooop... ne adapostim intr-o ruina a unui fost canton silvic si privim cu se umfla si se face de 10 ori cat fusese cu 10 minute mai hacana, paraul Motru Sec!

Dupa alte 10 minute iese soarele... purcedem prin drumul care numa' drum nu mai era (de fapt un fel de mini torent cu debit variabil!) spre Valea Mare... si doar coboram!

Johnny pierde timp pretios uitandu-se dupa doua veverite care se... veveritzeau pe o creanga... (de fapt pierdem toti timp pretios sa-l scoatem din rapa in care s-a dus stand cu ochii dupa veveritele care... ma rog!)... Super bicicleta lui J, aia pe care daduse 4 mii de lire... se cam "ondulase" la o roata...

Si iar pierdem timp pretios sa indreptam ce se putea indrepta la super bicicleta (fi-ti-ar aia a dracului!) lui Johnny! Apoi incepem sa coboram agale (ca iute nu se mai putea!)... Avem bafta... prindem din urma doua camioane cu lemne si-l cocotam pe Johnny, cu tot cu scule (bicicloanta defecta si GPS-ul inutil!) peste busteni... "Ne vedem la Valea Mare! "

Si asha am facut... am pedalat mai repejor, am ajuns la Valea Mare si l-am asteptat pe Mister J vreo juma' de ora!

Ce sa va spun... Lacul de la Valea Mare este un lac de acumulare care are rol de aductiune, cica, pentru hidrocentrala de la Tismana! Prin munte, pe niste conducte prin care lejer poate trece un camion! Lacul nu este spectaculos, dar, langa el am zarit un complex de cabane cu adevarat interesant... am incercat sa patrundem- inchis... e cu circuit inchis, al Hidroelectrica!

Deci, notati... de la Cerna sat pana la Vale mare si mai departe de atat, nu aveti unde va caza! Decat la nea Mircea, prin bunavointa acestuta!

Vine, in sfarsit, razand cu gura pana la urechi si chiuind ca un vacar american, Johnny... coboara, cu chiu cu vai din camion... oamenii ii dau trotineta in primire si pleaca... Mister J - pulbere de beat!!! Ne explica el ca a baut ceva "uischi de prune" in varful camionului cu doi "frend'! ''

Ne punem pe un ras isteric (n-am vazut in viata noastra englez beat din tzuica!) si plecam spre Pades (12 km!) tinand de coarne bicicletele si de "aripi" pe Johnny... dupa doua ore de mers impleticit pe malul paraiasului din stanga (parca Motru ii spune!)... ajungem la Closani... ne bagam in prima carciuma si tragem doua cafele mari... Johnny se trezeste brusc, vede bicicleta paradita (fuck men!) asta am priceput ce inseamna! Tocmim o camioneta, ne cocotam toti in ea si ajungem asa, in aceeasi zi, spre seara, la Tismana...

Dar drumul pana la Targu Jiu, saptamana viitoare (ca plecam si noi putin in CO PE 2013!)

Toate cele bune, va doresc!

---

VIZUALIZĂRI: 1893 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI