Frankfurt. Romer-ul traditional si Zgarie-norii. Cat poti vedea intr-o zi?

TIPĂREȘTE

Fiecare ora petrecuta in Frankfurt a fost pur intamplatoare. N-am pornit niciodata cu gandul de a vizita orasul, ci am participat la o conferinta de doua zile la un hotel din marele aeroport al orasului. Locuind la Wurzburg, am facut naveta, era mai usor; asa ca, dimineata la ora 8 am ajuns in Frankfurt am Main[exista inca un Frankfurt, mai mic, la granita germano-polona-> Frankfurt an der Oder].

Afara se lumina de ziua, iar ICE-ul trecea vertiginos peste podurile de peste raul Main, trecand prin gara centrala [Hauptbahnhof] pentru a ajunge la Aeroportul International Frankfurt. Imaginile ce le poti vedea pe geam, sunt superbe... zgarie-norii non americani se oglindesc in apa Mainului oferind o imagine atipica pentru un cetatean european.

Odata ajuns la Frankfurt Flughafen, eu, personal, am ramas mut. Nu mai fusesem niciodata intr-un aeroport, nu zburasem niciodata cu avionul, asa ca impactul a fost mare de tot. Aeroportul e atat de mare, incat la un moment dat am vazut doua avioane deodata, unul decola, celalalt ateriza... plus inca 4-5 avioane prin aer gata de aterizare. De altfel, zilnic, aici aterizeaza in medie un avion la vreo 40 de secunde. Impresionant. Insa, pe cat de mare e, pe atat e de bine semnalizat. M-am descurcat onorabil, in ciuda faptului ca eram novice in domeniu.

Despre Hotelul Steigenberger unde a avut loc conferinta, am aflat atunci ca face parte din lantul cu acelasi nume, unul dintre cele mai luxoase din Germania. Intr-adevar e luxos, totul arata ca in filme... nota 10, si preturi... pe masura. In prima zi a conferintei timpul nu mi-a permis sa vad absolut nimic, insa a doua zi programul s-a terminat la ora 15, iar cum eu aveam trenul abia la ora 20:30 am primit cinci ore nesperate pentru a vizita capitala bancara a Europei.

Am cerut o harta de la receptia hotelului si am pornit aiurea printr-un oras din care stiam doar doua obiective turistice: casa lui Goethe si zgarie-norii. Primul lucru care m-a socat a fost pretul mare al biletelor de transport local. Daca in alte orase gen Dortmund, Wurzburg, sau Nurnberg un bilet simplu, pentru o calatorie costa intre 2 si 3 euro, la Frankfurt am platit 4,60 euro pentru o cursa Aeroport-Gara Centrala.

Ajuns la gara am aplicat invataturile unei prietene care locuieste in Germania: in aproape orice oras mare din Germania, daca iesi in fata garii, pe iesirea principala si o iei pe prima strada care o vezi, sigur ajungi in centru.

Zis si facut, avand imaginea asta in minte, am facut o tura circulara in jurul orasului vechi, pe strazile cu zgarie nori uitandu-ma uimit spre imensele cladiri de birouri care conduc financiar batranul continent. Personal, nu m-au impresionat atat de tare aceste constructii, vazute de la o distanta atat de mica parca nu mai dau aceeasi senzatie cu care suntem obisnuiti in filme; dar iata ca periplul printre cladirile astea noi se incheie destul de brusc, si ajung in Goetheplatz, iar de aici pana la casa memoriala a marelui Wolfgang von Goethe mai e un singur pas.

Aici, pe Grosser Hirschgraben, in 1749 s-a nascut cel mai mare scriitor german din toate timpurile. Fiindca se apropia ora inchiderii (18:00), nu mai era permisa vizitarea casei, a carei taxa era de 10 euro parca. Parasind acest loc plin de istorie, trec pe langa o biserica de seama ale orasului: St. Paulus Kirche; un singur turn, o cupola care parca lipseste, da senzatia unei biserici neterminate.

Din Goetheplatz pana in piata centrala e un singur pas; cred ca in orice alt oras Domul s-ar fi observat fara probleme. Insa in Frankfurt trebuie sa ocolesti cu privirea zgarie norii pentru a observa, de altfel impozantul Dom. O cladire rosie, maiestuoasa, dar nu impresionanta, mai degraba o biserica mica cu un turn gotic exceptional, asta este Frankfurter Dom.

Langa el, piata centrala iti capteaza privirea. In orice alt oras, indicatoarele te duc in centru folosind inscriptia "Altstadt", "Innerstadt" sau "Zentrum". La Frankfurt, centrul orasului il recunosti dupa inscripita "Romer", iar piata centrala e Romerbergplatz. Romer-ul de fapt e o cladire tipic germana, fosta primarie, care, vazuta dinspre piata centrala iti ofera o imagine colosala: 5-6 cladiri lipite, fiecare tipic germana, dar construita in alt stil. Piata e plina de terase traditionale, in centru e biserica St. Nikolaus si o superba fantana arteziana. Toate aceste elemente creeaza o imagine splendida, personal, aceasta piata centrala din Frankfurt mi s-a parut unul dintre cele mai frumoase locuri pe care le-am vazut in Germania.

Orele au trecut, m-am cam indepartat de gara, am trecut Main-ul pe Alte Mainbrucke (vechiul pod peste Main) in ideea de a vedea in ansamblu toate cladirile impresionante pe care le vazusem in prealabil. Aici, o sumedenie de muzeuri, de toate tipurile: arta, religie, cultura, arhitectura, istorie. La un moment dat cred ca am vazut 3 cladiri consecutive care erau fiecare alt muzeu.

Uitandu-ma uimit pe celalalt mal, dar si la grupurile de oameni de toate varstele care practicau ireal (pentru mine) de multe sporturi pe malul Mainului (canotaj, aruncarea greutatii/ciocanului, ciclism, jogging, tenis, plimbari cu rolele, skateboarding) am trecut pe langa 4-5 poduri si am revenit la gara.

Mai aveam multe de vazut, sunt constient de asta, dar pentru cateva ore am luat pulsul unuia dintre cele mai importante si variate (din toate punctele de vedere) orase ale Europei.

---

VIZUALIZĂRI: 4220 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI