Ocolul insulei Thassos in 80 de poze

TIPĂREȘTE

Iubesc insulele care au o sosea de centura, mereu am vrut sa le “dau roata”, adica sa pornesc dintr-un loc si sa revin tot acolo de unde-am pornit, dar pe partea cealalta. Am citit de cateva ori cartea “Magellan”, carte in care Stefan Zweig descria calatoria circumterestra a celebrului navigator portughez, ce pornea in urma cu 5 secole, din portul Sevilia, pe la vest, si dupa aproape 3 ani corabia sa, Victoria avea sa se reintoarca in acelasi port, dar din directie opusa, adica de la est.

Astazi am sa incerc sa-l parafrazez pe Jules Verne, autorul celebrului “Ocol al pamantului in 80 de zile”, sa iau locul lui Phileass Fogg, ascuns indaratul aparatul foto, s-o rog pe Dana sa ia volanul in mana si locul lui Passepartout, si s-o pornim la drum!

Dupa cateva zile de plimbari prin Limenas, dupa cateva “bai de soare” pe plaja “comunala”, la complexul Tarsanas si pe la cele doua plaje vecine Makryammos Beach si Marble Beach, ne vine si automobilul. Cand ai o masina sub pantaloni si poti sa te deplasezi unde vrei, te simti alt om si profiti la maximum de acest avantaj. Pornesti in tromba, avid de imagini noi si de aventuri. Ochii nostri, aburiti un pic de ploaia din zilele precedente, au inceput sa distinga din nou imaginile "live", vii, parfumate si colorate in albastru, verde, alb, maroniu si turcoaz ale insulei Thassos. Daca pana atunci aveam “orbul gainilor” si priveam un film “alb-negru” si fara sonor, ei, de-acuma-ncolo, din masina, imaginile ce ni se derulau erau parca tridimensionale, color si “stereo”.

Pornim ca de obicei, spre est, in sens orar, daca va inchipuiti insula ca pe un orologiu. sau ca pe o busola, deci daca aveti harta in fata, o pornim spre dreapta. Poposim cateva minute la cariera de marmura Makryammos, apoi, luam drumul spre “Makryammos Bungallow resort” (2 km), iar mai apoi, dupa 10 minute de soferie, ajungem la Marble Beach pe un drum desfundat, pe care noi “pe jos", il faceam aproape in doua ore. Ramanem o vreme, caci e pacat sa te duci pana acolo si sa nu faci o baie si sa nu aduni macar un kilogram de ousoare de marmura…

Pe la ora 9 se deschid (teoretic) magazinele de suveniruri din Panaghia…dar nu chiar toate…unele mai dormiteaza inca, lenese…nimeni nu se grabeste, parca e vacanta pentru toti, fie vanzatori, fie cumparatori…

Dar, uraaa!... iata, ca e doar 9,30 si s-au deschis toate magazinele din piata centrala din Panaghia. O femeie cam apatica, probabil ca era in asteptarea siestei de la ora 13, ne zambeste amabil. Panaghia este un sat pitoresc, situat la poalele muntelui Ypsarion, (la 7 km de Limenas), cu strazi inguste, inflorate, cu o mica piata centrala, foarte comerciala, cateva taverne, o parcare destul de incapatoare si gratuita, cu multi arbori sub care gasesti bancute si izvoare naturale frumos amenajate. E-un loc care nu sufera niciodata de sete. Panaghia, e mai mult o localitate “de trecere” spre plajele frumoase ale insulei, Golden Beach, Paradise Beach, Skala Potamia Beach, Aliki Beach, etc. Vizitam o veche fabrica de ulei de masline “prin stoarcere”, strajuita la intrare de-o scoarta de maslin milenar, (maslinii traiesc intre 1000 si 3000 de ani), cumparam ceva din magazinul din incinta si apoi cautam o casa bogat inflorata, devenita un punct de atractie turistica, unde ne asteptam randul la fotografiat. Biserica satului e insa inchisa.

De la Panaghia se ajunge usor la Crysi Ammoudia pe-un drum in serpentine. Aici incepe plaja golful Golden Beach, ce cuprinde si plaja de la Crysi Ammoudia, una din plajele cele mai lungi din insula, alaturi de cea de la Skala Potamia, cu nisip fin, aproape ca faina, cu apa limpede, cu numeroase sezlonguri si umbrelute. Exista pe-aici si o faleza pentru promenada si bancute pentru odihna.

Halta urmatoare o facem pe plaja de la Skala Potamia, (inca vreo 3 km de mers), plaja este una dintre cele mai frumoase si linistite din insula, plaja e mare si e impodobita cu umbrelute din paie, terase si mici restaurante. Exista pe-aici si o zona “libera” pentru “asezat cearceaful pe nisip”, intrarea in apa e lina ca la Mamaia, apa e limpede, nisipul e fin, in zare se profileaza varful Ypsario iar faptul ca apa nu e adanca, face ca plaja sa fie vizitata des de familisti, e-u paradis al copiilor.

Coasta de est a insulei, e mai verde, mai impadurita, poate ca e bine sa incepeti turul insulei pe aici, caci ai la stanga verdele muntelui acoperit cu frumoase paduri de pini, in partea cealalta ai albastrul marii care apare adeseori printre arbusti. Te afli mereu intre o mare albastra si o mare verde printre care te strecori, cale de vreo 20 de Km.

Traversam satul Kinyra, plaja ei e mica si neamenajata. Ajungem in curand si la superba plaje Paradise Beach, aflata langa insula Kinyra, indula ce apare ca o piramida verde ce rasare din marea albastra. Paradise Beach, e o plaja larga, nispul e fin, exista doua intrari si cateva tonete sau rulote alimentare, umbrelute si sezlonguri dar si o zona libera, fara sezlonguri pentru “cearceafo” sau “prosopofili”, si alta stancoasa pentru nudisti. Pentru ei cred ca e mai greu, caci intre piele si stanca nu se interpune nimic. Apoi patrundem in cele doua golfuri Aliki fiecare dotat cu cate o plaje mica. Dar, pana acolo, facem un popas in golful Agios Ioanis (atentie!... multi arici de mare!) si apoi, ah! ajungem la locul nostru preferat, “capul Aliki” cu frumoasa si abandonata sa cariera de marmura. Urmeaza plaja Thymonia, o plaje in general pustie, unde ramanem, doar doua minute. Plaja e mica, neamenajata, cu nisip fin iar pietrele din apa sunt de diferite culori si frumos slefuite de rabdarea vremii si tenacitatea valurilor.

Ajungem si la manastirea Arhangelu Mihail, unde poze nu prea e voie sa faci si esti imbracat obligatoriu cu niste haine mai sobre, noi reusim insa sa fotografiem manastirea de la distanta, dar si din curtea interioara, dupa ce am vazut ca toata lumea o face La baza stancii pe care se afla manastirea, intalnim plaja Livadi, la care se ajunge pe un drum de pamant ce coboara printre maslini. Pe aceasta plaje daca vii cu un “camping-car” sau cu o rulota, nimeni nu te va intreba “de sanatate”, nimeni nu iti va percepe vreo taxa. In urma cu doi ani, un grup numeros de bulgari si-a luat cateva zile de concediu si a campat aici, inchiriasera de la Sofia 3 rulote cu 80 de euro pe zi, fiecare. Plaja e frumosa si ameanjata, se inchiriaza sezlonguri cu umbrelute, aici exista si un bar, dar e cam scump, gasesti cafea, sucuri reci, cipsuri si inghetata… Apa e limpede, calda si pietre slefuite si colorate sunt peste tot. Pe fundul apei au fost asezati saci cu nisip, pentru a nu aluneca pe pietre. Golful e strajuit de stanci inalte, pe unul din versanti se inalta manastirea Arhanghelu Mihail. In apa, n-am intalnit nici un arici de mare. Pe plaje se poate face si topless, dar mai pe la marginile ei. Cred ca maicutele si calugarii de la manastire isi impun in fiecare clipa sa nu se uite in jos, spre aceasta plaje ci numai in sus, spre muntele Athos, care e vizibil de aici, el se distinge impunator in zare, in zilele senine.

“Sarim” peste plaja Psili Amos, situata undeva intre Astris si Potos, caci ne e foame. Daca treceti pe langa Astris, sa nu ratati Giola, intrarea e pe langa hotelul Aeria, hotel care va va aparea pe dreapta, dar atentie, tabela ce indica “Giolahaus”, e pe stanga. Aici, la Giola, sau la Potos, suntem cam la jumatatea drumului, suntem in punctele cele mai sudice ale insulei

Potos e un oras animat si aglomerat, mai ales datorita unui, bazar comparabil cu cel din Limenaria si Limenas dar cu preturi ceva mai mici. In sudul insulei, flora se schimba, Africa e mai aproape, apar si cactusii in floare si palmierii giganti, falezele sunt mai inalte si se indeparteaza de mare.

De la Potos, se poate ajunge la Theologos, un sat de munte tipic macedonean, cu strazi inguste si intortocheate, un sat desprins parca din istorie, din “Stone Age”, din lumea lui Fred Flinstone, Wilma si Barney, eroii filmlor de animatie din epoca de piatra. Aproape toate constructiile de aici sunt din piatra, cu acoperisuri din tigle de piatra, dar exista si case mai moderne dar tot din piatra. Ne oprim la un restaurant cu mancare din miel si la o manufactura ce vinde sandale din piele. O pereche de sandale care in urma cu 2 ani costa 29 de euro, acum, ea costa 35 de euro. E criza si la ei. Langa acest atelier se afla o mica manastire din piatra, din pacate, inchisa, apoi, in capatul satului, apare si un cimitir din piatra, unde pe fiecare mormant, deasupra crucilor, apar mici bisericute. Materialul de constructie al tuturor edificiilor satului e furnizat de o imensa colina de stanci plate, ce se desprind destul de usor. Te duci pana acolo si te autoservesti. Daca esti harnic, in cateva zile, casa ta de piatra, e gata! Ai casa, esti deja cineva! Poti sa te si-nsori si toti satenii iti vor ura "casa de piatra! ".

La Pefkari gasim o plaje minunata, cu nisip fin, plaja e destul de lunga si animata, in mijlocul ei, gasiti un loc destinat ambarcatiunilor cu motor, iar terasele se afla chiar de-a lungul plajei. Mi-a ramas inima la acesta noua si frumoasa plaje. Aici gasesti si un centru de inchiriat echipamente de scufundat si o scoala de scafandri. Cand e soare, plaja e aglomerata, e un cocteil de umbrelute colorate, sezlonguri, oameni bronzati, plus cateva terase si baruri. Plaja e nisipoasa dar are si o parte mai pietroasa cu lespezi oblice de stanca ce patrund in mare, iar golful ce adaposteste plaja, are forma de semiluna…eu m-am asezat pe o lespede de piatra si am privit cerul printr-un spatiu ramas libre in cetina pinilor…e grozav…

Insula Thassos, fiind rotunda, n-ai nevoie de GPS sau ghid, te invarti in jurul ei si ajungi de unde ai pornit, urmarind tablitele indicatoare.

Ajungem si la Limenaria. Aici, vedeta orasului, e vechiul port, in care se leagana ambarcatiuni de diferite forme si culori. Plaja e fragmentata iar pe faleza gasesti cateva terase unde poti servi multe preparate din peste sau fructe de mare, admirand in acelasi timp si marea care se afla la cativa metri de tine Din port se organizeaza excursii cu vaporasul de-o zi, ce te poarta prin cateva golfuri si mai ales la Giola.

Parasim cu regret sudul insulei, care are farmecul ei, parca tot atat de mare, precum si nord-estul insulei.

Nu departe de Limenaria, poposim pe plaja Tripiti, aflata in spatele unui complex hotelier, plin de rusi. Pe plaje se afla si o grota cu o mica crevasa ce comunica cu marea, pe fundul grotei stralucesc mii de licurici. E reflexia si refractia soarelui in apa. Ne oprim o vreme si la manufactura Iris Gold, unde te zapaceste multimea de bijuterii care-ti golesc mai intai buzunarele si apoi, rezervele de pe card.

Ne continuam drumul prin vestul insulei, care devine mai plat, mai stancos si mai sarac in imagini spectaculoase, pe aici, poti, daca doresti, sa ajungi mult mai repede, la Limenas, decat prin est. De-aici incep asa numitele “skale”…Skala Marion, Skala Kallirachis, Skala Sotiras, Skala Prinos, Skala Rachioniou.

Skala Kallirachis este un sat de pescari, cu baraci lungi de pescuit, in ele, pescarii de la munte, din satul Kallirachi, isi pastreaza uneltele de pescuit. In urma cu sute de ani, satele pescarilor erau ascunse in munti, iar ei se ocupau mai ales cu zootehnia, albinaritul, cultivarea maslinilor, etc, in locuri ferite de atacul piratilor. Apoi, localnicii au coborat la malul marii, devenind pescari. Astazi, aceste localitati surori, mai pastreaza inca nostalgia acelui dualism “munte-mare”, chiar daca unele sate de munte sunt abandonate si chiar daca piratii au disparut demult. Satul Kallirachi e un loc unde de-abia incapi pe stradutele-i inguste. La fel e si Rachoni, Sotiras, Prinos sau Kazaviti. Cand am ajuns noi in Kallirachi, un camion, tocmai descarca ceva si a blocat intreaga circulatie pe singura artera mai ca lumea. S-a format o coloana de masini, dar grecii, calmi, si-au abandonat masinile in vale si-au luat-o pe jos, chiar daca satul era sus, in deal. Apoi, din Skala Sotiras, urcam pana in satul Sotiras, un sat ce ni s-a parut depopulat, am intalnit doar un caine, un magar si doi oameni. Multe case erau cam darapanate si unele erau chiar “de vanzare”. Cu adevarat fascinant, ne-a aparut insa urmatorul sat, Kazaviti, o asezare de munte populata, animata, colorata si cocheta.

Ajungem in localitatea Skala Rachoniou si in satul de munte Rachoni, primul este o mica statiune de litoral, cocheta, cu cateva vile si hoteluri si o plaje frumoasa, iar satul de munte este simpatic, avem noroc cu doua turiste din Belgia, pentru care preotul satului a aparut in tromba intr-o dubita Wolksvagen si a deschis biserica satului, spre a fi vizitata dar, “no photos”. Rachoni este impartit in doua, exista un sat de jos si unul de sus, ai nevoie de rabdare si picioare bune, ca sa descifrezi toate ecuatiile acestei asezari.

Dar, iata ca ne apropiem si de sfarsitul excursiei noastre circuminsulare, in cale ne apar plaje mai modeste, dar salbatice, precum Glicadi si Glyfada, unde poti ajunge si “pe jos", din Limenas.

In sfarsit, suntem din nou acasa in Limenas, dupa un ocol complet al insulei Thassos, (96 Km), efectuat “pe bucati”, cu cardul aparatului foto plin de poze si cu mintea si inima plina de amintiri si senzatii de neuitat.

---

VIZUALIZĂRI: 9563 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI