Reabilitarea, procesiunea si Trofeul de coasta

TIPĂREȘTE

Reabilitarea

Zilele acestea, lunile urmatoare si tot asa pana in semestrul I 2014- adica 26 de luni- in orasul Sinaia se implementeaza un grandios program de reabilitare denumit Via Sinaia Design-Verde Deschis.

Investitia aprobata este de 81,85 mil lei (cca 18 mil eu) din care Fonduri Europene nerambursabile 52.35 mil lei, restul finantare de la buget si o mica participare a Consiliului.

Se prevede repararea trotoarelor pe bul. principale Republicii, Carol, Ferdinand, reasfaltarea lor si a strazilor adiacente, ingroparea cablurilor ciorchine din pomi, sensuri giratorii, parcari, casute standard pentru activitati comerciale. Mi-e teama ca orasul va pierde din frumusete prin taierea copacilor de pe trotoare care aduceau un plus de eleganta fata de celelalte statiuni de pe Valea Prahovei.

Se pare ca cele doua sensuri de circulatie vor fi despartite de un spatiu verde generos pe care vor fi (re?) plantati copaci. Un alt proiect in derulare in valoare de 1.7 mil lei din care Fonduri Europene nerambursabile 1.3 mil lei prevede echipamente pentru supravegherea traficului dar si a scolilor, spitalelor, parcului, traficului, prin montare de camere video. Frumos, frumos dar de perspectiva destul de lunga.

La ora actuala parte din bulevardul Carol si stradutele perpendiculare pe el sunt rascolite ca la Verdun. S-o luam dinspre Bucuresti: se poate circula pana la hotel International de unde traficul este deviat pe str. Kogalniceanu, panta grea. Pe acest tronson, functional este numai trotoarul din dreapta, cel din stanga fiind un imens sant adanc, interupt de cate o scandura de trecere spre imobile.

Normal ca magazinele sa aiba obloanele trase. De la hotel International pana la hotel Anda, cam in dreptul Primariei care si ea e santier, soseaua e ca si bombardata. De la Anda se poate circula pe asfalt pana dupa parc dar strada care duce la cimitirul Eroilor spre manastirea Sinaia e desfundata.

Daca vrei sa ajungi la Busteni sau mai departe o tii drept pe varianta din dreptul haltei CFR si ocolesti orasul. Deocamdata, caci si acestei sosele ii va veni randul la reabilitare.

Daca vii dinspre Brasov intrarea in Sinaia e barata, o iei pe varianta si daca vrei sa ajungi in oras, urci panta ingusta de la piata sau cea care te scoate in dreptul Sinacris-Angst.

Locuitorii Sinaiei primesc gratuit la cutiile postale un Jurnal de Santier saptamanal care arata modificarile in curs iar mijloacele de transport in comun isi adapteaza traseul dupa lucrarile santierului, soferul anuntand calatorii unde face statiile.

In acest timp comerciantii, hotelierii, chelnerii se plang ca-i pandeste falimentul si-l injura pe primar. Intr-adevar in nicio vara nu am remarcat o activitate turistica atat de scazuta ca acum.

Restaurantele si terasele sunt aproape goale, hotelurile nu mai castiga de pe urma congreselor, parcarile lor sunt inaccesibile iar turistul nu vrea sa-si cheltuie banii ca sa-si petreaca concediul in praf si zgomot.

Exista promisiuni ca in doua luni sa se redea circulatiei intregul bulevard principal al Sinaiei

In toata aceasta reabilitare din mers in care ai crede ca nimic nu mai e posibil, doua evenimente au adunat sute de oameni, poate o mie de sinaieni si turisti.

Procesiunea

Ca in fiecare an din ultimii sase-sapte, in ajunul Sf. Ilie, biserica care-i poarta hramul a organizat o procesiune. Biserica, cea mai mare din oras a fost construita in anii 1938-39 dupa proiectul arhitectului Smarandescu.

Este ridicata din piatra cioplita de Moroieni in stil bizantin-romanesc. Piatra de temelie a fost pusa in prezenta patriarhului Miron Cristea. In interior are picturi in ulei si fresce executate de pictorita Nina Arbore.

La intrare un tablou votiv il reprezinta pe regele Carol al II-lea alaturi de Marele Voevod Mihai.

De mare valoare este catapeteasma de zid acoperita cu fresca si icoanele cu rame de argint cu motive florale. Proorocul Ilie Tesviteanul care este si patronul orasului a trait in sec. IX i. Hr. in Samaria si este considerat al doilea mare profet, primul fiind Moise. El a sprijinit credinta evreilor intr-un singur Dumnezeu si a fost prigonit de regele si preotii politeisti slujitori ai zeului Baal.

Dupa ce a facut o serie de minuni, cand i-a venit sorocul sa moara s-a inaltat la cer intr-un car de foc in mijlocul tunetelor si fulgerelor. Asa a aparut credinta ca daca te rogi la Sf. Ilie, acesta va trimite ploaie.

Revenind la procesiune, acasta a inceput la sapte seara dupa o slujba tinuta in biserica. In capul coloanei era o fanfara care canta piese solemne, nu neaparat bisericesti, urmata de sase preoti imbracati in odajdii. In fata carului pe care erau plasate doua mari icoane, a Sf. Ilie si a Sf. Ana cu Maria copil, cativa copii purtau torte aprinse.

Deasemeni, oameni cu torte paseau in dreapta si stanga carului. Nu mi-a facut o buna impresie carul care era o masina a pompelor funebre careia nici macar nu i s-au acoperit insemnele.

La inceput de la biserica au plecat vreo suta de oameni apoi pe drum li s-au alaturat altii si altii, credinciosi si guracasca. Din curti si de pe trotoare afluia lume care nu prea avea treaba cu procesiunea dar era avida de ceva nou.

Cand s-a ajuns in dreptul hotelului Sinaia, unii dintre participanti s-au oprit sa admire masinile de cursa care urmau a doua zi sa participle la Trofeul de coasta. Unii au ramas la masini, altii au fugit sa prinda din urma procesiunea dar nucleul dur al credinciosilor nu s-a abatut din drum si a intrat in parc cantand imnuri bisericesti.

In parcul Ghika, in fata havuzului era montata o platforma de pe care s-au tinut rugaciuni si discursuri. Toata circumferinta havuzului era ornata cu sute de candele cu lumanari, deasemeni o cruce mare din candele era schitata pe caldaram.

Dupa lasarea intunericului candelele pareau un cerc de foc. Procesiunea nu mi-a starnit emotii asa cum s-a intamplat la Caltagirone, de un Pasti in Sicilia. Acolo toti participantii erau transfigurati de credinta, aici a fost doar o copie nu prea reusita a procesiunilor catolice.

Mai pregnant mi-a ramas in minte, slujba pe care a facut-o un preot de tara in 1947 in Moldova unde imi faceam vacanta la bunici. Pamantul era crapat de arsita, fantanile secasera si vitele mureau de sete.

Iesise popa cu steaguri si prapuri bisericesti, urmat de babele si bocitoarele satului toate imbracate in negru, strigand si vaitandu-se la fiecare raspantie. Nu tin minte daca a plouat sau nu dar asa ceva nu se poate uita.

Trofeul Sinaia Forever, viteza in coasta.

Editia a V-a a trofeului se tine pe 20-21 iulie. La concurs s-au inscris 110 masini si startul a fost de la Cimitirul Eroilor.

Dupa un parcurs de 3.1 km si o diferenta de nivel de 165m finalul cursei a fost la intersectia strazii Calea Codrului cu Drumul Nou al Cotei 1400 plus 200m, adica la Telegondola.

Pe traseu sunt 15 posturi de observatie dotate cu ambulante, jandarmi, oameni de ordine si tot atatea locuri de refugiu pentru spectatori. Pe traseu sunt postati zeci de baloti de fan cu diametru de cca. 2 m. pentru protectie si amortizare. Inca de vineri dimineata au inceput sa soseasca masinile care urmau sa participe la concurs.

Unele erau asezate cate doua, cate trei pe o platforma, altele soseau individual dar cea mai frumoasa aparitie a fost a unei rulote enorme din care a fost extrasa o masina Ferrari rosie, nu ma pricep sa spun cilindrie sau alte caracteristici dar era de toata frumusetea si nu era om sa nu-i dea tarcoale.

Pilotul fie era un roman stabilit de mult timp in Italia fie un Italian cu afaceri la noi pentru ca vorbea curatel romaneste dar cu accent.

Dupa amiaza am vazut masinile aliniate de o parte si alta a soselei in fata hotelului Sinaia. Erau frumoase si pavoazate cu actibilduri, aveau pe ele reclame colorate, scris mare numarul de participare si numele participantului.

Sub fiecare era asezata cate o folie de plastic pentru ca mecanicii sa faca ultimile verificari. Cateva erau adevarate masini de curse cum am vazut la Formula 1 dar majoritatea erau masini de oras tunate.

Programul era urmatorul: vineri recunoasterea terenului, sambata antrenamente cronometrate si duminica cele doua manse de concurs. Am mers sa vad sambata dimineata antrenamentele la capatul Caseriei, la postul nr. 7. Acolo e o curba in ac si panta accentuata.

Masinile fara toba de esapament apareau la distanta de 3 minute intre ele, scrasnind, urland, dand rateuri. Le auzeam de departe dar in fata aparatelor de fotografiat piereau ca nalucile. Sigur ca am pozat multe dintre ele dar daca nu le vezi in miscare si nu auzi uruitul motorului, nu-ti poti inchipui cum este.

Am remarcat doua masini joase fara caroserie, doar roti, motor si pilot, Ferrari pe care-l vazusem de vineri, Lancia Fulvia a lui Tariceanu, o Skodita Fabia a Primarului Sinaiei, masina unei concurente Monica si altele si altele.

Am coborat pe jos pe str. Caseriei, apoi pe Kogalniceanu, apoi pe alte strazi si am admirat palatele-viloaie marca a opulentei celor imbogatiti de curand. Cate o vila construita in anii antebelici, castigata la drepturi litigioase si-a recapatat stralucirea de odinioara.

Constructiile enorme ale viitoarelor pensiuni isi indreapta ferestrele spre panorama Bucegilor. Parcul Ghika, fermecator ca totdeauna nu trada nimanui ca alaturi e santierul pentru ca Sinaia FOREVER.

---

VIZUALIZĂRI: 1438 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI