Helsinki si Lahti în drumul nostru spre Cap Nord

TIPĂREȘTE

De îndată ce ferryboat-ul a acostat pe malul finlandez, am coborât cu mașina și am urmărit Gps-ul pe drumul spre centru. Prima impresie: un oraș prăfuit, aglomerat și în care se construiește foarte mult, de la drumuri la clădiri. Portul este locul unde am găsit parcare, aprox. 4 Eur ora, locul unde începe orice tur al orașului și locul unde găsești punctul de informare turistică. Parcarea era de fapt pe marginea trotuarului, după care venea o bandă marcată pentru bicicliști (de nenumărate ori ne claxonau deranjați de mersul nostru pe mijlocul trotuarului, iar pe noi ne bufnea râsul: deh, dacă în România nu avem piste pentru bicicliști și acolo unde există sunt pe marginea drumlui, nu pe trotuar: P). Tot aici am făcut cunoștință pentru prima dată cu prețurile țărilor nordice: o porție mică, mică de pești prăjiți 7-8 eur, meniul cu pești plus un pahar de bere sărea la 12-13 euro, o cupă de înghețată 3 eur …….

În Helsinki ne-am plimbat pe jos și am vizitat:

-portul;

-Catedrala Uspenski care este cea mai mare biserică ortodoxă din Europa vestică;

-Catedrala luterană (Tuomiokirkko) – este simbolul orașului și domină întreaga piață a Senatului și tot aici se află statuia lui Alexander II – la picioarele căruia cele patru statui sunt orientate astfel: Legea privește spre Guvern, Lumina spre Soare, Munca spre Universitate și Pacea spre Catedrală.

Dinspre centru înspre port am trecut printr-un parc plin de flori și statui diverse, cu băncuțe frumos aranjate, cu terase cochete cu băuturi răcoritoare … apropo de băuturi în Finlanda și Norvegia în supermarketuri nu găsești decât bere, iar prețul este exorbitant aprox. 3 euro doza de bere. Ca o paranteză: finlandezii trec cu ferry seara în Tallin, petrec și beau toată noaptea în cluburile de pe faleză, dimineața se urcă iarși pe ferry, intră în duty-free și cumpără tot băutură și coboară în Helsinki morți de beți. Am văzut mașini cu numere de finlanda oprite la control la coborârea de pe ferry.

Dupa vreo oră și jumătate de colindat pe străzile capitalei am pornit din nou la drum spre Lahti, unde am ajuns în jurul prânzului. Un oraș frumos, destul de mare, cu străzi curate și largi, dar deși era ora prânzului nu vedeam pe nimeni, decât câteva mașini pe drum … apoi am realizat că era duminică și poate de aceea aveam impresia unui oraș părăsit. După ce ne-am cazat la hotel (80 euro camera dublă cu mic dejun, rezervată cu câteva zile înainte de sosire și am prins-o la ofertă), am plecat să căutăm cea mai mare fântână muzicală din țările nordice. Cu intrare gratuită care are program de mai multe ori pe zi, iar seara este și un spectacol de lumini multicolore. Tot GPS-ul ne-a dus în port (parcare gratuită) și lângă parcare am avut ocazia să admirăm Sibelius Hall Concert Centre, cea mai veche sală de concerte din lemn, o capodoperă a arhitecturii din lemn, în care se organizează concerte de muzică simfonică, iar acustica este una deosebită. Totuși, arhitectura din lemn este in interior, iar exteriorul sălii este îmbrăcat în sticlă. Portul este plin de ambarcațiuni micuțe, iar pe malul lacului Pikku-Vesijärvi se găsesc nenumărate terase…. Era duminică după-amiaza și toată lumea era la plimbare cu cei mici sau se răcoreau cu o bere rece, dar toți erau calmi, veseli și se bucurau de vremea deosebit de frumoasă. Din port începe o alee pietonală care duce spre un lac mai micuț unde se află faimoasa fântână. Ajunși acolo ne tot întrebam oare la ce oră va cânta fântâna care era oprită, nici măcar apa nu curgea. Am oprit un finlandez care se plimba împreună cu familia și după ce a căutat pe net, ne-a spus că în perioada aceasta fântâna era în verificări (se stricase ceva) și nu merge. Ce să-i faci? Am continuat drumul peste un podeț de lemn pe deasupra lacului, am traversat în continuare parcul Kariniemi printre pomi care de abia înfloreau și printre straturi întregi de lalele înflorite … aveam parte din nou de primăvară. Am părăsit malul lacului și după ce am traversat strada am văzut în sfârșit un indicator cu trambulinele de schi, fiind pasionată de biathlon și de săriturile cu schiurile nu puteam rata o poză cu cele trei trambuline. Zis și făcut, după o plimbare de aprox. 800m în sfârșit am ajuns la stadionul care găzduiește în fiecare an una din etapele Campionatului Mondial de sărituri cu schiurile. Stadionul era refăcut cu piste de atletism, teren de fotbal … doar venise primăvara… dar era deschis cu intrarea liberă și am putut face poze. Citisem pe net că este și un muzeu undeva în apropiere, dar o mulțime de oameni ne-a atras atenția undeva în parcarea de lângă stadion, unde spre surprinderea noastră am asistat la un show de sărituri cu motocicletele, destul de spectaculos, dar plin de fum și de miros de cauciucuri încinse.

La întoarcere am poposit pe un debarcader și am servit o bere rece și un suc răcoritor, amândouă undeva la 15 Eur. A fost frumoasă plimbarea, poate unde am nimerit și duminica și toată lumea ieșise la plimbare și vremea era superbă. Țin să precizez că deși la începutul vacanței ne-a plouat constant, de când am pus piciorul în Finlanda până la Cap Nord și apoi zilele care au urmat prin fiorduri până în Suedia vremea a fost superbă, cerul senin fără nici-un nor, astfel încât ne-am bronzat serios deși ne-am apropiat și chiar am depășit cercul polar.

Cum la hotelul unde aveam cazare nu puteam servi masa de seară, am întrebat-o pe doamna de la recepție ce restaurant ne recomandă pentru a servi masa, iar aceasta ne-a recomandat două, noi am reținut numai unul Harald, unde recomand oricui să meargă. Restaurantul este undeva în centrul orașului, de afară nu parce cine-știe-ce, dar în interior este foarte frumos aranjat, în stilul vikingilor, cu desene vechi pe pereți, cu mese și scaune din lemn, îmbrăcate cu piei de animale. Chiar și ospătarul era un adevărat viking, foarte cumsecade. Soțul a fost singurul care a comandat un meniu din trei feluri, toate pe bază de pește, o bere sau două și o cola adevărată (servită în cană de pământ), nota de plată 48 Eur … la banii aștia mâncam amândoi prin Germania de ne săturam. Soțul meu a fost foarte mulțumit, așa că recomandăm oricui ajunge în zonă și vrea să servească mâncare tradițională. Apropo de restaurante, și în Finlanda și în Norvegia nu prea găsești restaurante, ceea ce vezi la tot pasul sunt fast-food-urile Burger King pe primul loc și apoi McDonalds. Spre deosebire de restul Europei, porțiile sunt mari și foarte gustoase, iar prețurile pe măsură.

Un alt aspect interesant, drumul de la Helsinki la Lahti este autostradă, dreaptă, destul de seacă aș putea spune, iar peisajul este unul monoton. De la Lahti până la Rovaniemi drumul la început este autostradă, dar apoi este cu o singură bandă pe sensul de mers, încep să apară indicatoarele cu ”Atenție reni”, apar și renii, câte unul, câte doi, iar pe măsură ce înaintezi spre Cap Nord întâlnești turme întregi și pe drum și pe marginea drumului. Am oprit mașina de câteva ori și am coborât ducându-ne înspre ei, dar s-au speriat și au fugit în pădure. Casele de asemenea sunt rare, pitite în păduri, ne dădeam seama după căsuțele poștale aflate la asfalt care trădau numărul caselor din spatele copacilor și numele familiilor care locuiau. Vedeam autobuzele cum lăsau copii de școală în stațiile de pe marginea drumului, iar aceștia coteau pe drumuri de cele mai multe ori neasfaltate și se afundau în păduri. Toate mașinile pe care le întâlneam pe drum aveau suplimentar pe capota mașinii bare protectie (Bullbar – la noi jeep-urile de teren au), probabil accidentele cu reni sunt la ordinea zilei, mai bine spus la ordinea nopții, pentru că iarna acolo este preponderent noapte. Noi în această perioadă am vrut să vedem așa-zisul soare de la miezul nopții, care din Lahti până la Cap Nord și înapoi până la Oslo ne-a însoțit zi și ”noapte”, încât erau momente când nu știam dacă ceasul ne arată ora 2 dimineața sau 2 după-amiaza.

---

VIZUALIZĂRI: 4002 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI