La umbra vulcanului, in Insula Fericita (partea I)

TIPĂREȘTE

Nu stiu la altii cum este, dar mie mi se intampla sa vreau sa merg in Creta in fiecare an; da’ in fiecare an. Credeti ca imi iese?

In ianuarie 2011 am zis ca pentru la vara va fi Creta si da-i si studiaza si citeste pe toate site-urile posibile, cauta oferte – la un moment dat era foarte clar cum va arata vacanta noastra; planuri, nerabdare, emotii si toate astea pana intr-o zi cand imi cad ochii pe o poza superba cu un peisaj exotic din Tenerife, Spania; m-am gandit ca fiind Spania, cat de scump poate fi acest exotism? am cautat ceva oferte- unele scumpe rau, dar si multe accesibile, deci se poate!

Mai citeam despre Creta, dar eram cu gandul la cealalta, la Tenerife, nu imi mai iesea din minte poza aia si ii spun sotului, asa, intr-o doara, ca ce-ar fi daca am merge in Tenerife? sa va mai spun ca pe sot il lasa rece unde ne petrecem vacanta? singura lui intrebare intotdeauna este « da’ cat costa? ».

Si, bineinteles, incep iar: informare, cautare oferte, vizionare filmulete pe youtube, etc.

Este evident ca imi place chestia asta la nebunie.

A, era sa uit, mereu incep cu acest site, serios!

La un moment dat incep sa realizez ca, de fapt, plaja din poza care mi-a sucit mintile si planurile nu prea exista prin Tenerife – este, de fapt, una Playa de Las Teresitas langa Santa Cruz, care aduce asa, mai de departe, dar nu e plaja mea, clar! poza cu pricina pare mai degraba facuta undeva prin Hawai.

Si totusi insula a reusit sa-mi atraga suficient atentia incat sa nu renunt, mai ales ca mi-a placut foarte tare cum au scris cativa colegi pe acest site de calatorii, cat de minunat si exotic este. Cei mai multi spuneau sa alegem nordul insulei si foarte frumos argumentau si ilustrau cu foto, dar n-a fost chip sa gasesc o oferta in nord, in Puerto de la Cruz; totusi, cat de rau poate fi in sud, pana la urma eram in Tenerife! vom inchiria o masina cel putin cinci zile si ne vom bucura de intreaga arta si cultura spaniola din miazanoapte.

Era singura solutie comoda la momentul respectiv; acum n-as mai face asa, as complica un pic lucrurile prin Madrid, adica as merge pe cont propriu si as ateriza in Aeroporto de Tenerife Norte – Los Rodeos, acum stiu mult mai bine de ce si am sa va explic in cateva cuvinte care este treaba cu nordul si cu sudul insulei, urmand ca apoi sa dezvolt subiectul prin propria experienta traita la fata locului.

Lucrurile stau cam asa. In urma cu multi, multi ani Tenerife era populata in partea de miazanoapte de guanches despre care se crede ca erau berberi (adica niste pastori nomazi din Africa de Nord), spaniolii tot aici s-au asezat mult timp mai tarziu, clima motivandu-i pe colonistii spanioli sa ramana in nordul inverzit; in rest, totul era arid, sudul fiind in cea mai mare parte desert.

Asadar, clima a fost factorul determinant; nordul si nord-vestul fiind in calea alizeelor se bucura de ploile calde din Tenerife, rezultand astfel o zona fertila cu vegetatie luxurianta, exotica, spre deosebire de sud, unde nu era decat un pamant pustiit de soarele arzator.

Ca o concluzie, intreaga istorie, cultura, mostenire a colonistilor spanioli se afla in nord, sudul, care s-a dezvoltat mult mai tarziu, este dedicat turismului de masa, hotelurilor luxoase, distractiei, vacantelor la moda facute dupa reteta « mare, soare, distractie ».

Rezervarea pachetului turistic a fost prin intermediul unei agentii romanesti care este dealer autorizat Neckermann, zborul fiind asadar din Budapesta, iar asistenta turistica a fost in limba engleza. Nemtii nu s-au dezmimtit nici de data asta, organizarea si punctualitatea fiind de nota 10 cu steluta.

Cazarea am avut-o in partea de sud la Aparthotel El Duque, Costa Adeje, o statiune mai rafinata, care impreuna cu Playa de Las Americas si Los Cristianos reprezinta inima regiunii din Tenerife; Costa Adeje este o statiune destinata vacantelor la moda, oferind o gama uriasa de hoteluri de la cele mai sofisticate si luxoase la simple apartamente de inchiriat, baruri, cluburi, restaurante, distractie pentru toata lumea.

De acasa aveam un plan de bataie foarte bine pus la punct, astfel ca din a doua zi am inceput explorarea la pas a partii de sud a insulei, punctul de pornire fiind Costa Adeje, mergand de-a lungul falezei pana in forfota din portul Los Cristianos. Cele trei statiuni se contopesc, dar sunt totusi destul de diferite. Cum spuneam Costa Adeje este mai rafinata, linistita, extraordinar de curata si ingrijita, cu hoteluri de un lux extravagant cu arhitectura opulenta, de genul Iberostar El Mirador; ce mult mi-ar fi placut sa ma plimb prin gradinile exotice ale acestui resort scaldat de soare, nicio sansa, camere de vedere in fiecare ungher, paza in fiece coltisor; de fapt, atatea camere video de securitate nu am vazut niciunde ca in Costa Adeje, oare chiar misuna hotii pe acolo? personal, n-am vazut niciunul.

Oricum atmosfera este de vacanta in care te rasfeti, fara nicio grija. Cand am revenit acasa, am cautat, din curiozitate, o oferta la acest hotel – 4000 euro, 2 persoane, allinclusiv, in septembrie, probabil ca merita...

Sunt o multime de supermarketuri cu preturi foarte bune, cele mai multe mai mici ca acasa, terase elegante, restaurante sic cu mirosuri imbietoare, terase cu vedere la ocean unde poti savura o sangria sau o dorada mangaiat de briza oceanului.

Plaja preferata a fost Playa El Duque cu nisip fin, unde la umbra palmierilor ma rasfatam cu o carte. In aceasta zona de multe ori am prins niste culori superbe ale oceanului, culmea tocmai atunci erau valuri uriase cum n-am vazut in alta parte, natura oferind un spectacol extraordinar, dar trebuia privit dintr-un loc sigur, altfel, nu ma vedeam bine.

In general, oceanul este mai nervos si mai rece decat marea cu care eram obisnuita, mai neprimitor, uneori chiar periculos si pentru cei mai buni innotatori; am prins multe zile cu steag rosu.

O plaja cu apa mai linistita potrivita pentru familiile cu copii ar fi Playa Fanabe, o plaja dotata cu toate facilitatile, dar nimic special ca peisaj.

Revenind la plimbarea pe faleza, am ajuns la un moment dat intr-o zona in care parca ma simteam ca la noi pe litoral, mai sa fie, chiar n-aveam nevoie – muzica mai tare, galagie, aglomeratie, ospatari insistenti iesiti la agatat clienti, o multime de negri care vindeau ochelari de soare si genti, magazine peste magazine, afaceri ale unor indieni, pachistanezi dornici sa vanda toate chinezismele si mi-a picat fisa! am intrat in vestita Playa de Las Americas.

Este acel gen de loc despre care se spune ca ori il iubesti ori il urasti; probabil v-ati dat seama, eu nu l-am iubit.

Este o statiune artificiala care atrage mai ales turisti cu buget redus ce vor distractie si soare, nimic mai mult, o statiune careia ii lipseste identitatea; daca sunteti genul care sa va incepeti ziua cu un mic dejun englezesc copios, toata ziua sa va bronzati, iar noaptea sa va distrati in cluburi, este destinatia ideala.

Nu acelasi lucru se poate spune despre Los Cristianos, un orasel ferit de vant, fost sat de pescari, care si-a pastrat identitatea chiar si in urma dezvoltarii masive a turismului; am simtit ca este altceva imediat, multa liniste, alt gen de turisti, terase cu o atmosfera relaxata si relaxanta si muzica in surdina, vegetatie mai abundenta, o multime de flori si o promenada cu palmieri uriasi, plaje largi, foarte bune cu nisip fin auriu; arhitectura alba face decor de poveste cu bougainvillea, floare de care m-am indragostit de la prima iesire in Grecia.

Oraselul este deservit de un port, Porto Colon, de unde pleaca o multime de vaporase ce ofera croaziere de o zi, excursii de pescuit, ferry spre insula vecina La Gomera pe care o puteti admira, in zilele foarte senine, chiar de aici, din Los Cristianos.

Am crezut destul de mult in sintagma « Tenerife-insula primaverii eterne », insa nu este chiar asa, poate o fi fost si ea afectata de incalzirea globala, oricum cert este ca, desi sejurul a fost in septembrie, acolo era vara in toata regula, frigea soarele rau de tot, cu toata crema cu factor de protectie 25, tot m-am ars pe gat si asta din ziua cu plimbarea lunga pe faleza, ulterior am aflat de la o romanca draguta, stabilita acolo de 9 ani, ca lucrurile se prezinta in felul urmator: cand bate sirroco, nici vorba de « primavara eterna », atunci este mai degraba o vreme africana cu un vant fierbinte, plin de praf ce bate dinpre Desertul Sahara, cand temperaturile pot ajunge la peste 40 grade Celsius, mai ales primavara si toamna.

Urmatoarea zi o asteptam cu sufletul la gura, incepea marea escapada, marea plimbare la umbra vulcanului, descoperirea insulei de-a lungul si de-a latul la bordul unui Nissan Micro nou-nout, cel putin asa parea.

Rezervarea masinii am facut-o din tara, fara avans, fara card de credit, lasand o garantie de 100 euro, pe care ni i-au restituit la final fara ezitare; daca aveti card, nu e nevoie de garantie, iar masina sa fie neaparat cu fullcasco.

Am pornit din Costa Adeje cu intentia de vizita o mare parte din atractiile turistice din vestul si nord-vestul insulei. Pana spre Vilaflor, peisajul nu este cine stie ce – pamant ars de soare, aici si colo cate o casa, cam dezolant daca nu stii dinainte ce va urma, insa lucrurile se mai schimba din Vilaflor cand incep casele cochete si ceva vegetatie, insa ma asteptam la mai multa flori dupa cum sugereaza numele oraselului. Este situat la cea mai mare altitudine din insula -1160 m si se intinde pana spre padurile de pin de pe pantele Parcului National Teide. Am continuat drumul cu masina pana la un mirador unde imi facea peisajul cu ochiul, mirador este un loc special amenajat, un fel de refugiu, de unde poti admira panorama si, bineinteles, face poze. Asa de tare batea vantul in ziua aceea ca si pozele povestesc despre asta, n-am zabovit prea mult si la drum, tot inainte!

Cele mai tari senzatii din intregul sejur le-am trait pe drumul serpuit spre satul Masca, un gol in stomac, un nod in gat si multe emotii- de frica, de placere- adrenalina cat cuprinde; am uitat sa mai respir, de poze, nici vorba, de fapt, am facut cateva, dar cand se mai domolise panta. Soseaua este foarte ingusta, nu imi dau seama cum pot trece doua masini una pe langa alta, curbe fara vizibilitate, in ac de par si foarte abrupt in multe locuri; ma rugam sa nu ne intalnim cu vreun autobuz; in masina era atata liniste ca imi auzeam si gandurile, sotul-soferul avea atentia concentrata la maxim.

Serpentinele din Corfu? o joaca de copil, la fel si Transfagarasanul. In schimb, merita cu varf si indesat toata experienta cu senzatiile extreme.

Satucul Masca este superb! Are o pozitie foarte pitoreasca situat la o altitudine de 600 m deasupra oceanului. Palmieri ce cresc pe versantii muntilor, asta da exotism!

Aici am facut cunostinta cu gustul fructelor de cactus sub forma de cocktail si inghetata si totul asezonat cu o priveliste spectaculoasa a muntilor si a oceanului... si multa liniste, doar vantul ne mai sufla din cand in cand pe la urechi. Niciunde n-am simtit ca aici ca timpul s-a oprit in loc, ca aici poate exista tinerete fara batranete.

Chiar si pisica proprietarului terasei era atat de patrunsa de spiritual locului ca incetase sa mai miaune, doar deschidea gura si se uita gales la tine; am crezut ca poate este bolnava si m-am aratat ingrijorata, eu adorand pisicile, la care proprietarul imi spune, cu zambetul in coltul gurii, ca n-are nimic, pur si simplu, ii este lene sa mai miaune. Draga de ea!

Din Masca se poate ajunge pe jos, pe o poteca de munte, pana la malul oceanului, vreo patru ore dus-intors. Dupa ce mai urcam cu masina pe serpentine ajungem intr-un loc de unde se poate vedea El Teide, pe o parte si oceanul, pe cealalta parte, asta daca aveti noroc, cum am avut noi si nu sunt nori.

Am mai oprit la un mirador si am admirat oceanul zbuciumat, unde valurile loveau cu putere stancile, lasand in urma multa spuma alba si am pornit din nou la drum spre Icod de Los Vinos, dar ne-am facut un pic de timp si pentru vechiul port Garachico, pe vremuri cel mai prosper oras-port din Tenerife, pana intr-o zi cand vulcanul s-a trezit din somn si a scuipat un pic de lava, insa suficienta pentru ca portul sa nu-si mai revina niciodata, iar orasul sa fie acoperit aproape in intregime de lava. Garachico a fost reconstruit in cea mai mare parte, are multe case vechi, dar si cateva cladiri restaurate. Nu are nicio plaja care sa merite a fi mentionata, peisajul de coasta este format din lava peitrificata ceea ce da orasului un farmec aparte, interesante ar fi piscinele naturale din lava vulcanica. In centru se afla o piata foarte frumos amenajata cu copaci exotici si bancute, in mijlocul ei tronand o frumoasa biserica restaurata, strajuita de palmieri uriasi.

Iata-ne ajunsi si in Icod de Los Vinos, un orasel viticol atragator de pe coasta de vest, recunoscut atat pentru uriasul Dragon Milenario, arborele-dragon, cat si pentru vinurile sale. Ceea ce este interesant despre acest arbore impunator este faptul ca nu ar mai fi evoluat din vremea dinozaurilor, iar rasina sa, in contact cu aerul, devine rosu ca sangele; arborele este protejat intr-o mica gradina botanica, iar daca vrei sa faci poza langa el, trebuie sa scoti din buzunar vreo 5 euro, insa poti foarte bine sa-l fotografiezi si din afara gradinii, gratis.

Una dintre marile asezari guanche din Tenerife, Icod de Los Vinos ofera si alte atractii.

Puteti vizita Plaza de la Iglesia cu incantatoarea biserica din sec. XV, Iglesia de San Marcos sau puteti merge la Gradina cu fluturi, Mariposario del Drago ce are o colectie impresionanta de fluturi ce zboara in jurul tau cand te plimbi prin gradina si te poti fotografia cu ei; ne-au povestit altii, noi n-am mai avut timp pentru asa minunatie.

Dar neaparat sa mergeti la degustati si sa cumparati vinuri de la vestitele Casa del Drago sau Casa del Vino.

La un moment dat simt un miros imbietor de peste fript si incep sa caut cu privirea locul cu pricina, dar nu e chip sa-mi convig sotul sa mai ramanem, el nu conduce noaptea intr-un loc necunoscut, plin de serpentine si mai ales o masina care nu ne apartine.

Ii dau imediat dreptate.

Si astfel se incheie prima noastra zi de descoperire a insulei. Urmatoarele zile s-au desfasurat intr-un ritm la fel de ametitor.

---

VIZUALIZĂRI: 4269 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI