ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 27.05.2013
  • *) Email NEFUNCȚIONAL
  • --- M ---
    GR. VÂRSTĂ: 40-50 ani
    DIN: Bucuresti
    ÎNSCRIS: 05.05.13
    STATUS: SENATOR
    DATE SEJUR
    APR-2013
    DURATA: 5 zile
    cuplu fara copii

    GRAD SATISFACȚIE
    SERVICII:
    90.00%
    Mulțumit, mici obiecții
    BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
    100.00%
    Încântat, fără reproș
    CADRUL NATURAL:
    100.00%
    Încântat, fără reproș
    DISTRACŢ. / RELAXARE:
    95.00%
    Mulțumit, aproape încântat

    NOTARE MEDIE REZULTATĂ
    96.25%

    AUTORUL ar RECOMANDA
    această destinaţie unui prieten sau cunoscut
    TIMP CITIRE: 7 MIN

    Drumeții prin Parcul Național Cozia

    TIPĂREȘTE

    Unul dintre motivele pentru care aș pleda pentru reintroducerea pedepsei capitale în România este acela că nu poți să îți bați joc de un Paradis și să îți continui viața ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Mă refer aici la stațiunea mea de suflet, Căciulata. Chiar nu știu ce putere au locurile acelea asupra mea, de revin acolo ori de câte ori mă simt doborât de cele cotidiene. Poate aceeași putere care i-a determinat pe Cuceritorii romani, acum aproape două milenii, să ridice acolo un castru, ca o Rândunică (Arutela) ce veghează la porțile Oltului, către dușmanul Dac. Sau care l-a făcut pe Mircea, Înțeleptul, ultimul mare Voievod, să ctitorească poate cel mai profund locaș de cult de pe meleaguri muntene... Pentru că, altminteri, zona este umbrită de o plictiseală cronică, adusă aici de nepriceperea edililor, poate a managerilor Parcului Național, a patronilor complexului hotelier sau, de ce nu? , a tuturor, la un loc!

    Dar nu despre tristețea locului vreau să povestesc, ci despre bucuria traseelor prin munte. Trei, la număr, dar pe ultimul, cel către vârful Cozia, îl las experimentaților, căci noi, muritorii de rând ne putem toci pingelele pe celelalte două.

    Primul traseu, o plimbare de voie, către cascada Lotrișor. Pentru asta, de la complexul hotelier se merge cu mașina 5 kilometri, dincolo de viaductul întins de-a lungul râului Olt, spre Sibiu, printr-un peisaj de vis. Mașina se poate lăsa, fără probleme, în parcarea motelului Lotrișor, după care, dacă traversezi cu atenție Magistrala Europeană, te trezești la intrarea pe drumul forestier care urmărește micul afluent al Oltului, spre izvoare. Mai ales în Parcul Național se lucrează, s-au pus din loc în loc bănci și mese, se drege drumul pe ici, pe colo, ceea ce nu este un plus, pentru că tot mai mulți comozi de la oraș vor purcede cu mașinile către Cascadă. Deocamdată, să ne bucurăm de liniștea pădurii, tăiată pe alocuri de triluri necunoscute și, pe la o cotitură, de foșnetul apei. Pentru că nu poți să nu te oprești și să cauți prin fiecare fisură a muntelui din față urma lotrilor de altădată, care se ascundeau de potera cu premiu pus pe capetele lor... Tot drumul este o feerie, cu serpentine ușoare tăiate în piatră, care urcă o dată cu râul. Iar cascada se ițește după o curbă, înaltă, prăvălindu-se din munte. O fotografiezi, într-o ședință ad hoc, ca pe un model ce nu vrea să se lase pradă camerei de luat vederi, cobori la poalele ei, te lași stropit de spuma parfumată, amintindu-ți de nașterea unei zeițe, departe, din spuma altei mări și te gândești să îi îmbunezi spiritul cu umilința adorației păgâne... Pentru că nu poți să accepți crunta realitate, cea scrisă în istorie, anume că ea, cascada, este un artefact al ingineriei umane, care a dorit să mute cursul unui râu. Dar, chiar așa, cine stă să citească statisticile?

    Cel de-al doilea traseu este pentru iubitorii drumeției. Nu este complicat, nu este nevoie de echipament special, de pioleți sau coardă, ci numai de încălțări potrivite, răbdare și voie buna. Este un traseu pe care îl recomand vara, într-o zi senină, fără ploaie. Pornirea se face de la complexul hotelier, pe malul Oltului, către ruina a ceea ce a fost, odinioară, mândra casă a izvoarelor. Se trece Oltul pe pod, către centura stațiunii, apoi se intră în satul Păușa. De fapt, foarte șters, pe pod este un marcaj făcut, cu ani în urmă, de prietenul meu, Geograful, care trasa, până la mânăstirea Stânișoara, nu mai mult de o oră și jumătate. De fapt, prima dată, cu mulți ani în urmă, tocmai această indicație și faptul că îl cunoșteam pe Geograf și povestea acelui marcaj m-au determinat să fac traseul. Ce umor fin avea Geograful, când, după ce am ajuns la Stânișoara, i-am comunicat că nici vorbă ca un om normal să urce cei șapte kilometri de sub munte în doar o oră și jumătate... ”Lasă, domne, că i-ai coborât în timpul ăsta! ”...

    Dincolo de acest minor inconvenient, drumul este de vis. După ce depășești limitele Păușei (care, în ultimii ani, prin nașterea a tot soiul de vile, s-a întins până la intrarea în Parcul Național – ceea ce mă face să îmi pun întrebarea dacă nu cumva intrarea asta se va muta mai spre munte, tot așa cum aeroportul Băneasa s-a mutat la Otopeni...), pătrunzi în Parc. În funcție de anotimp, prima jumătate de ceas te poți bucura de murele de pe marginea drumului, fără teama de a te vedea cu celălalt mare pofticios, ursul... Poteca urcă lin, prin pădure, până la un baraj, unde merită făcut un popas și niscaiva fotografii. Apoi, chiar la jumătatea drumului, răsare, pe malul celălalt al râului, cabana Valea Mărului. Bine, cabană cred că e mult spus, eu am luat-o mereu drept reper, pentru că, după ea, drumul începe să urce, uneori în pantă accentuată, lăsând râul dedesubt. Serpentinele prin pădure pot deveni, la un moment dat, exasperante, dar, dacă nu mai suportați ideea pașilor puși înainte, unul după altul, e bine să vă mai opriți, când și când, pentru a admira culorile stâncilor, înverzite de mușchiul crescut acolo de umezeală. La un moment dat, drumul se bifurcă. Țineți mâna stângă și, după o ultimă serpentină abruptă, veți ieși din pădure, ca să admirați, în dreapta, sus, vârful Cozia și releul de transmisiuni în eter. În stânga, prin pădure, le puteți face cu tifla gogomanilor care, ca și voi mai devreme, își poartă destinul către mânăstire. A cărei intrare vă apare brusc în față, atunci când vă așteptați mai puțin, furați fiind de imaginea cascadei care se prăvălește din munte, de sub vârful Cozia.

    Pentru a ajunge la mânăstire va trebui să coborâți puțin, un dezavantaj, dacă vreți să vă întoarceți pe același drum. Doar că nu vă recomand asta! Mânăstirea, în sine, este frumoasă, austeră, dar o operă de artă, totodată. Călugării nu sunt întotdeauna binevoitori, pentru că de aceea s-au retras în munți, ca să scape de noi, turiștii, dar oricând puteți să vă umpleți bidoanele cu apa de la izvor (ceea ce vă recomand să faceți). Iar întoarcerea în stațiune se poate face, prin spatele mânăstirii, pe traseul marcat către altă mânăstire celebră în zonă, Turnu. Tot șapte kilometri, care încep printr-o coborâre abruptă prin pădure, urmată de un urcuș la fel de abrupt, până într-un mic defileu ctitorit de o stâncă prăvălită, de pe care, cu atenție, se pot imortaliza imagini panoramice ale întregii văi. După aceea, drumul coboară necontenit prin pădure, iar ultima parte, aproape de Turnu, poate fi dificilă, pentru că se face doar pe stâncă alunecoasă. De altfel, recomand parcurgerea acestui traseu doar în acest sens, deoarece urcușul dinspre Turnu spre Stânișoara poate să taie încă de la început elanul drumețului de ocazie.

    Despre mânăstirea Turnu nu ar fi multe de zis, ea fiind ușor accesibilă pe drumul de 2 kilometri de la Cozia, cu atenție, pe Drumul Național, apoi peste barajul de pe Olt și pe lîngă lacul de acumulare, prin cele două tuneluri. Complexul monahal impresioneaza prin austeritate, deși cele trei biserici (cea veche și cele două, suprapuse pe două nivele ale aceleiași clădiri) pot sugera contrariul. Doar peșterile săpate în stâncă ale celor doi schimnici retrași încă de acum cinci veacuri de la Cozia, din cauza pelerinilor (turiștii de odinioară) ne aduc aminte de sălbăticia locului. Mereu m-am întrebat, dacă cei doi pustnici s-au simțit deranjați în meditația lor de ”turiștii” veacului din care făceau parte, ce ar fi zis de nebunia mileniului următor?

    Traseul este minunat, se face în jumătate de zi și cuprinde, de la hotel înapoi la hotel, cam 18 kilometri.


    [fb]
    ---
    Trimis de makuy* in 27.05.13 22:23:56
    Validat / Publicat: 28.05.13 08:30:14
    INFO ADIȚIONALE
    • Nu a fost singura vizită/vacanţă în Masivul COZIA.

    VIZUALIZĂRI: 6314 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
    SESIZEAZĂ
    conținut, limbaj

    7 ecouri scrise, până acum, la acest articol

    NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (makuy*); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
    Poze atașate (se deschid în pg nouă)
    P01 Spre cascada Lotrișor
    EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
    Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
    Puteți VOTA acest articol:
    [900 PMA] [450 PMA]
    PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 23150 PMA (din 24 voturi)
    NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

    ECOURI la acest articol

    7 ecouri scrise, până acum

    webmaster13 [28.05.13 00:50:43] »

    Articolul a "primit" o ilustraţie muzicală sau video-muzicală - vezi mai sus, imediat sub titlu.

    Daca autorul preferă o altă melodie sau un alt videoclip, este rugat să ne scrie (aici, ca ecou, ori pe PM)

    makuy* [28.05.13 09:06:46] »

    @webmaster13: Multumesc, este foarte bine

    abancor CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [28.05.13 10:30:37] »

    Mi-a plăcut treaba cu Mircea, ultimul mare Voievod! Chiar a fost mare, poate chiar cel mai mare!

    De la Căciulata am și eu amintiri plăcute, din copilărie, ultimele zile de concediu acolo fiind în 1991. De atunci, am fost numai în trecere, și nu-mi place nici mie deloc cum arată parcul, hotelul sindicatelor sau complexul comercial, unde era fostul cinematograf, unde am văzut tot soiul de filme, cît erau bunicii la tratament.

    La Turnu se ajungea, pe atunci, numai pe jos, prin tunelul de cale ferată, după ce îi dădeai „să aibă de țigări” soldatului care îl păzea (nu cred că acum tunelele mai sînt păzite de soldați, dar atunci era o gheretă cu pază permanentă), de la care luai și informații privind mersul trenurilor și tunelul prin care să mergi ca să nu te întîlnești cu trenul - oricum, erau refugii din loc în loc, deci nu era chiar așa periculos). Acum s-a amenajat un tunel mai vechi, fost de cale ferată, abandonat cînd s-a construit barajul și s-a înălțat calea ferată. Pe atunci, acesta era închis, iar soldatul de strajă te trimitea peste munte, pe un drum de vreo oră. Asta pînă îi dădeai, cum am zis la început, o mică atenție, ca să te lase să scurtezi prin tunel.

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
    banal [28.05.13 16:04:20] »

    @abancor: Acum se poate ajunge prin tunelul care circula si masinile. Recomand traseul spre Stanisoara si apoi la Turnu asa cum este descris mai sus, adica prin Pausa, daca urci prin Turnu este mai greu pantele fiind mai abrupte si oboseala se acumuleaza mai repede.

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
    neimportant [02.08.13 23:41:51] »

    Abia acum am citit această minunată compoziție. Mi-a plăcut tare mult.

    Cu permisiunea dvs., fac o completare. Ar mai fi un traseu montan, să-i zicem, unul destul de ușor de parcurs, recomandat pentru unele sieste sau pentru o încălzire lejeră înaintea plecării pe traseele descrise de dvs. Acest traseu l-am făcut chiar azi, și pleacă din spatele Hotelului Traian, pe aleea dintre vile, se urcă cele câteva trepte, apoi se accede în aleea pietonală care taie pădurea până la Pavilionul Central. Este adevărat că traseul este bine a se executa ziua, pentru că dacă vă place să ieșiți noaptea pe ștrasse, e recomandat să aveți un spray paralizant la purtător și o vedere de nictalop. Autoritățile locale au montat stâlpii de iluminat, dar au uitat să mai monteze lămpile, din dorința vie ca senzațiile tari să nu care cumva să lipsească din peisajul semi-sălbatic.

    La Turnu se accede prin cele două tuneluri rutiere, special construite în perioada 1992-1995, pentru aducțiunea cu apă din sursa Lacului Brădișor care să stingă "setea" Râmnicului.

    ''În stânga, prin pădure, le puteți face cu tifla gogomanilor care, ca și voi mai devreme... '' aduce aminte, cu un umor la fel de fin pe care îl stăpâniți, de Cațavencu și ale sale vorbe memorabile: "în oraşul ăsta de gogomani, unde sunt cel d-întâi... "

    Cu stimă.

    makuy* [14.08.13 14:11:14] »

    @zapacitu: Mulţumesc pentru aprecieri

    Da, am făcut şi traseul acela, ultima oară prin 2011. Am avut mereu senzaţia că sunt urmărit din spate sau că stă un sniper cu puşca aţintită asupra mea...

    webmasterX [26.10.20 20:04:57] »

    Mutat, la reorganizare, în rubrica «Drumeții în Masivul și Parcul Național Cozia» (nou-creată, între timp, pe sait)

    [Rubrica inițială: Călimănești-Căciulata: trasee montane]

    Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

    ROG REȚINEȚI:
    • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
    • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
    • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
      (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
    SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
    NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
    EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
    Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

    NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
    Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
    VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
    4 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
    abancor, banal, makuy*, neimportant
    Alte impresii din această RUBRICĂDrumeții în Masivul și Parcul Național Cozia:


      SOCIALs
    Alătură-te comunității noastre

    AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
    SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

     
    [C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
    AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.059272050857544 sec
    ecranul dvs: 1 x 1