Madame Tussauds, o vizită... altfel

TIPĂREȘTE

Scriu aceste impresii cu toată recunoștința față de membrii AFA care prin recomandările lor m-au ajutat să-mi planific o excursie minunată în Londra. Vizita noastră la Muzeul Madame Tussauds a fost un alt prilej de distracție maximă și poate scriind aceste impresii, vă voi inspira și pe voi ca să vizitați un pic... altfel acest muzeu. Aviz celor care nu vor să piardă timpul și cu alte detalii. Despre cum se evită coada, unde, ce și cât am să scriu la sfârșitul acestor impresii, așa că “scroll down”.

Pentru ceilalți, ”Doamnelor și Domnilor, să înceapă jocurile”. Nu, nu Jocurile Foamei din care am citat, ci jocurile de-a agenții SIE la muzeu.

De fapt trebuie să recunosc față de voi că vizita mea în Londra a avut drept scop să zădărnicesc o conspirație mondială și veți afla din rândurile următoare ce și cum. Pentru a nu-mi deconspira adevăratele motive, în această misiune sub acoperire am plecat însoțit de doi figuranți care au jucat rolul de soție și fiu, ceva în genul Familia Jones. Am stabilit de comun acord ca numele lor conspirative să fie Blonda de la drept și Adolescentul. Sper să nu vă supărați pentru poze, dar fiind membrii unei trupe de elită a trebuit să ne îndeplinim această misiune mascați și Anonymus.

La ieșirea din stația de metrou Baker Street, trebuia să mă întâlnesc cu agentul meu de legătură londonez. De fapt este un mai vechi amic pe care cred că-l știți și voi sub numele de cod Sherlock Holmes. Trăgând cu nesaț din pipă, acesta mi-a indicat unde se află obiectivul principal al acestei misiuni și mi-a înmânat codurile de acces pentru Poarta 2 VIP. Deși ne-a invitat la un ceai acasă la el în apropiere, am refuzat politicos și i-am promis că vom onora invitația cu altă ocazie. După ce am schimbat codurile primite cu biletele de intrare în muzeu, ne-am lovit de un obstacol neașteptat. Două fete drăguțe ne-au îndrumat către un lift micuț și oricât ne-am zbătut, n-am avut scăpare. Mă temeam că cineva ne-a deconspirat, dar m-am liniștit când am simțit că liftul nu cobora spre tenebrele Londrei, ci urca.

Sincer, habar n-am câte etaje am urcat. Cert este că la ieșirea din lift ne-am ferit de blitzurile paparazzilor strânși acolo și ne-am amestecat printre ceilalți invitați aflați în Sala “Petrecere cu staruri”. Imediat de la intrare am fost acostat de o duduie blondă. Ce tupeu pe ea, nu vedea că sunt cu soția și copilul?! Mi-a spus că o cheamă Nicole Kidman și că va fi Traducătoarea mea la summit-ul cu mai marii lumii. Bănuind că este un agent CIA sub acoperire, i-am spus că nu-mi plac pistruiatele din Australia și mi-am văzut de drum. Mai ales că și Tom Cruise era prin apropiere, încercând să-mi transforme vizita într-o Misiune Imposibilă). Trebuia să scap cumva de însoțitorii mei, așa că i-am făcut cunoștință Blondei de la drept cu Russel Brand în speranța că Uitând-o pe Sarah Marshall poate se apucă și el de telenovele (are un aer macho de latino lover). Pe Adolescent l-am trimis la bunul meu prieten George Clooney, ca să învețe de la Omul care se holbează la capre cum se face avere navigând pe diferite oceane. Poate 11,12,13 sau cine mai știe câte. Probabil că-l am eu pe vino-ncoa, pentru că se tot ținea după mine una cu numele conspirativ Frumușica, insistând să-mi facă un masaj. Cum deja mă cam dureau picioarele de atâta mers, i-am promis Juliei Roberts că dacă-mi face rost de un scaun am să-i îndeplinesc dorința. Și stând așa pe scaun, am observat că mai toți agenții secreți din lume erau de față. În primul rând, Patrick Stewart, acest cameleonic agent CIA care figurează pe listele diferitelor agenții secrete cu următoarele nume conspirative: căpitanul Jean Luc Picard (Star Trek) , profesorul Charles Xavier (X-men) , căpitanul Nemo (Insula Misterioasă) sau căpitanul Ahab (Moby Dick) . Următorul pe listă este un super-polițist de legendă, despre care atât mafioții cât și teroriștii au spus la unison că este Greu de ucis. Nimeni altul decât Bruce Willis. Cheliosul, profitând de un moment de neatenție, începuse să-i facă ochi dulci Blondei de la drept și a luat-o de mână. I-am spus să-și bage ochii înapoi în orbite că eu am un Al șaselea simț și chiar dacă lui i se mai spune și Indestructibilul, tot am să-i mut falca de la locul ei. I-am întors și lui spatele și m-am îndreptat spre familia formată din Domnul și Doamna Smith, pe numele lor adevărate Angelina Jolie și Brat Pit sau Brangelina cum apar în listele agenților Mossad. De la ei trebuia să iau parola de acces în sala următoare. Dar ajuns în apropierea lor, una mică și cu o anumită particularitate anatomică prin care a devenit celebră, mi-a făcut o propunere indecentă. Ceva de genul Poftiți la dans. Am privit-o pătrunzător drept în ochi pe Jennifer Lopez și i-am spus ”Fătuco vezi-ți de treabă și nu mă fă să-ți spun Cum am cunoscut-o pe mama ta! ”. La petrecere mai erau invitați și alții, de exemplu Johnny Depp, zis și Turistul, sau mai tânărul Robert Pattinson, zis Bel Ami. Pe acesta din urmă l-am trimis să aducă o găleată cu Apă pentru Elefanți, că tare sete-mi mai era.

Însă aveam o misiune de îndeplinit, așa că am grăbit pasul prin Sala “Studiourile X-Factor” și am încercat să ne strecurăm rapid printre divele din Sala “Femeile lui Warhol”. Nu ne-a reușit pentru că Blonda de la drept s-a oprit o clipă ca să-i ceară lui Liza Minelli rețeta pentru scotch eggs. Însă cum asta tot spunea ceva de genul ”money, money, money”, i-am spus de la obraz “Da’ unde te crezi cucuoană, la vreun Cabaret cumva? ”. Am rezistat cu greu tentației de a ne face vestitele fotografii în stilul pop art, al cărui reprezentant de seamă a fost Andy Warhol și ne-am continuat drumul.

Sala următoare a fost Sala “Noaptea Premiilor Oscar”. Imediat după colțul de la Casino Royale m-am întâlnit cu ucenicul meu într-ale meseriei de agent secret, cunoscut sub numele conspirativ Bond, James Bond. De fapt știu din arhiva secretă a MI-6 că-l cheamă Daniel Craig. Mi-a strecurat subtil un bilețel și m-am retras într-un colț mai luminat ca să-l citesc. În bilețel scria “Agenta CIA care a lansat moda micuței rochii negre Givenchy, se află acum la un Mic dejun la Tiffany’s. Misiunea ta este să mergi la masa ei și s-o convingi să-ți dea tiparul rochiei după care oftează Bote în tăcere”. Am privit dezorientat prin sala întunecoasă și reperând masa la care stătea Audrey Hepburn, mi-am dus misiunea la îndeplinire. Între timp, Blonda de la drept admira mai mult sau mai puțin discret bicepșii, tricepșii, quadrucepșii și alți n-cepșii mai avea Arnold Schwartzeneger, un alt agent secret KGB cu nume de cod Terminatorul. Adolescentul nu știu ce-i făcea lui Marilyn Monroe că aia își tot punea fustele în cap și râdea cu gura până la urechi, crezând că numai Unora le place Jazzul. De ciudă i-am oprit ventilatorul din podea și numai văd că se apropie de mine una cu aer bollywoodian, care mângâindu-mă pe creștet îmi șoptește suav la ureche “Nu vrei să fii tu Avaramu, Vagabonul meu? ”. Recunoscând-o pe Aishwarya Rai, agent CIA cu nume de cod Stăpâna Mirodeniilor, i-am spus “Lasă-mă cucoană că-s om însurat la casa lui! ”. Am plecat de lângă ea cu un aer țanțoș de cocoș familist în căutarea celorlalți membri ai comandoului. În tot acest timp, fiul meu a fost foarte activ, de la Shrek a învățat că Big Mac-ul dăunează grav sănătății și garderobei iar de la Whoopi Goldberg a aflat cum stă treaba cu Fantoma. L-a torturat pe Robin Williams până i-a dezvăluit unde și-a ascuns căpitanul Hook comoara iar privind în ochii lui Charlie Chaplin a descoperit unde sunt ascunse Luminile orașului. M-a pus puțin pe gânduri faptul că la ieșirea din sală, Blonda de la drept s-a întors către Conan Barbarul și trimițându-i o bezea din vârful buzelor i-a strigat “I’ll be back! ”.

La trecerea în Sala „Sporturi”, eram un pic dezorientat. Văd în apropiere un tinerel mai tuciuriu, pe numele său Usain Bolt. L-am întrebat pe unde să o iau că am o audiență la regină. Băiatul mi-a indicat direcția cu mâna. Privind în direcția arătată m-am înroșit la față de nervi și i-am spus “Într-acolo ai să ajungi tu dacă-ți dau eu un șut undeva! ”. Atunci am observat că un paparazzo îmi făcea poze de zor. I-am cerut imediat să-mi dea cartela din aparat, însă nesimțitul mi-a dat un bon de ordine și mi-a spus “Dacă o vrei, du-te mătăluță la casă, plătește 10 lire și-ți iei poza”. Ehe, îmi zic în gândul meu, ce șuturi v-ați lua voi de la Zăvoranca dacă ați face așa la mine în țară! Dar n-am mai avut timp să ripostez pentru că am observat pericolul care-l amenința pe Adolescent. Un zănatec despuiat, pe numele său Tom Daley, s-a aruncat de la etaj ofticat că n-a luat la Olimpiadă decât medalia de bronz. Era cât pe ce să-i cadă în cap Adolescentului, dar cu un plonjon bine calculat l-am salvat în ultima clipă. La un moment dat atenția mi-a fost atrasă de o mulțime care făcea pariuri privind cum Blonda de la drept se luase la bătaie cu Cassius Clay, renumitul boxer care și-a schimbat numele în Muhammad Ali când a trecut la islamism. Cu mare greutate l-am smuls din mâinile ei, spre dezamăgireaa cartoforilor. Profitând de neatenția mea, Adolescentul îi pipăia de zor pătrățele de pe abdomen atletei Jessica Ennis. I-am muștruluit zdravăn pe ambii membri ai familiei, deoarece îmi puneau în pericol toată misiunea sub acoperire. Din mers i-am mai salutat pe David Beckham și Jose Murinho. Am grăbit pasul pentru că se apropia ora când aveam stabilită audiența la casa regală.

Ajuns în Zona “O Audiență Regală” ne-am amestecat și noi printre membrii familiei regale pentru o ședință foto cu Regina Elisabeta a II-a. După ce ne-am fotografiat și paparazzo mi-a mai dat un bon, am refuzat să-i strâng mâna Prințului Charles și întorcându-i spatele am făcut o reverență în fața Prințesei Diana. Pe Henric al VIII-lea , zis și Barbă Albastră, l-am ignorat cu desăvârșire deoarece nu-mi plac bărbații care bat femei și cu atât mai puțin pe cei care le taie capetele.

În Zona “Cultură și Istorie”, Adolescentul a profitat de ocazie ca să-i vândă lui Albert Einstein informații despre locația vasului USS Eldridge, pe care l-a pierdut când făcea Experimentul Philadelphia. Cu banii câștigați astfel, a cumpărat de la Isaac Newton câteva fițuici pentru teza la fizică.

Deja ne apropiam de punctul culminant al misiunii mele sub acoperire, summit-ul cu cei care conduc lumea sub lumina reflectoarelor. Ca să derutez serviciile de contra-spionaj, ne-am amestecat în Zona Megastaruri ale Muzicii printre artiștii invitați la acest eveniment. Pe Michael Jackson l-am rugat să mă scarpine în urechi, deoarece aveam o mâncărime enervantă și mâinile ocupate. Cum îmi place întotdeauna să îmbin utilul cu plăcutul, am negociat cu Rihanna ca să vină la ziua mea și să-mi cânte “Pușca și cureaua lată“. S-a lăsat greu, dar într-un final am bătut palma cu ea. Fiind om bun la suflet, l-am ajutat pe Bob Marley să-și pună căștile pe cap, pentru că fumase ceva ilegal și nu mai știa pe unde-i sunt urechile.

În sfârșit, iată-ne ajunși și la punctul culminat al acestei vizite, întâlnirea din Zona “Liderii Lumii”. Pe Blonda de la drept am trimis-o la Margaret Thatcher, ca să-i distragă atenția Doamnei de fier, iar pe Adolescent l-am trimis ca să-l împace pe Putin cu Dalai Lama. M-am furișat cu abilitate pe lângă agenții NSA și profitând de amabilitatea lui Barack Obama, am spus întregii lumi din biroul oval că noi nu vrem să invadăm Marea Britanie în 2014. De parcă i-ar fi păsat cuiva!

Misiunea fiind îndeplinită m-am dus la casă cu bonurile colectate de la paparazzi și am plătit obolul câtorva poze. Nu de alta, însă multe dintre pozele realizate de noi erau numai bune de aruncat. Am profitat de cele câteva minute necesare tipăririi pozelor și am mai făcut câteva instantanee în Zona “Război și Pace”, pe care încă nu o vizitasem.

Vizita la muzeu continuă prin Camera Ororilor, însă cum nici unul dintre noi nu simțeam nevoia de așa ceva, în loc să urmăm semnul “sens unic”, am urmat semnul “ocolire”. Am coborât câteva trepte și am ajuns la secțiunea dedicată celei care a fost capul răutăților în acest muzeu, Madame Tussauds. Am învățat despre viața ei și am privit hipnotizați o statuie care respira?! Am hotărât ca să nu vizităm “bucătăria” muzeului, adică Zona “În culise”. Aici se află atelierul unde cu atâta migală sunt confecționate, restaurate și întreținute statuile de ceară. Nu de alta, dar nu doream să pierdem vraja acestui moment.

În continuare am fost invitați într-un celebru mini-taxi, London Black Cab, și am pornit în aventura cunoașterii intitulată Călătoria “Spiritul Londrei”. Citez din ghid într-o traducere aproximativă: Veți trece în revistă evenimente și personalități marcante, tragedia și eroismul, romantismul și spectacolul istoriei care a făcut din Londra unul dintre cele mai mărețe orașe ale lumii. Cred că pe mine cel puțin, m-a fascinat în primul rând inventivitatea celor care au imaginat și au făcut posibilă această călătorie, soluțiile inginerești aplicate și mai ales efectele speciale. Într-un mini-taxi încap numai două persoane, se urcă din mers, și trebuie să vă setați singuri limba fondului sonor care vă va însoți pe tot drumul. Și aici vor fi paparazzi care vă vor face poze și în caz că doriți, le veți putea cumpăra la final.

După ce ne-am lămurit ce-i și cu spiritul Londrei, vizita a continuat cu Zona "Super-eroi". Cum aici toți aveau mușchii umflați cu steroizi, nu ne-am riscat și ne-am prefăcut că suntem o simplă familie de turiști. Am făcut cunoștință printre alţii cu Spiderman, Hulk, Wolverine și nu putea să lipsească din această companie selectă Iron Man. Blonda de la drept s-a burzuluit un pic la mine, pentru că încercasem câteva replici “de dorobanți”, într-o tentativă disperată de a o cuceri pe Femeia Invizibilă, întruchipată de Jessica Alba.

În sfârșit am ajuns și la ultimul obiectiv, cel de-al 14-lea, Sala de cinema 4D unde am vizionat filmul Marvel Super Heroes 4D. Pentru cei care nu au mai experimentat astfel de săli de cinema, le voi spune că tavanul este sub forma unei cupole pe care se proiectează filmul, care împreună cu ochelarii speciali 3D și sistemul de sonorizare surround, vă creează senzația că vă aflați în mijlocul acțiunii. În plus, veți fi asaltați cu mici jeturi de aer sau de apă iar din scaun vă vor "controla" la ficați și rinichi câteva pistonașe, în ritmul pumnilor pe care îi încasează super-eroii de pe ecran.

Vizita se încheie într-un magazin-cafenea, unde sunteți așteptați să vă tocați banii atât pe suveniruri specifice muzeului, cât și pe altele mai generale, specifice diferitelor obiective turistice londoneze.

Despre cum, unde, ce și cât:

Biletele de intrare Le-am cumpărat de acasă online de pe pagina web a muzeului, optând pentru varianta combinată cu bilete de intrare la London Eye și Sea Life Aquarium. Astfel am beneficiat de o reducere de 30% și intrare VIP sau Fast Track, adică maxim 20 minute așteptare. În total am achitat 131 lire pentru doi adulți și un copil. Atenție că accesul prioritar nu este valabil și la London Eye, însă contra 4 lire/persoană puteți să cumpărați “suplimentul de viteză” de la standul special amenajat acolo.

Când să vizitați muzeul Cel mai bine este să-l vizitați de dimineață cu prima tură, imediat după deschidere. Spun acest lucru deoarece pe parcurs începe să se aglomereze cu cei care vin din urmă și nu mai apucați să faceți fotografiile pe care vi le doriți. Fie nu prindeți un cadru bun, fie trebuie să stați la coadă pentru fiecare statuie în parte. Nu vă faceți iluzii că se stă civilizat la coadă.

Durata vizitei Aceasta poate depăși chiar și două ore, depinzând de cât timp vă ia distracția și câte dintre cele 14 obiective și peste 300 de statui doriți să vizitați. Fiecare etaj al muzeului este compartimentat în mai multe săli iar fiecare sală este amenajată în mai multe zone tematice. Există variante de ocolire dacă nu doriți să vizitați anumite zone, de exemplu Sala Groazei, care conform afișului de pe ușă nu este recomandată pentru copiii sub 12 ani. Turul muzeului începe din partea superioară a clădirii, unde se ajunge cu liftul, urmând ca apoi să coborâți pe scări și cu trenulețul de mini-taxiuri.

Sfaturi pentru Călătoria Spiritul Londrei Deoarece călătoria pe șine este similară cu un Montagne Russe (deși mult mai domol), vă recomand să nu aveți la voi pungi cu floricele de porumb, pentru că vor zbura în toate direcțiile, și să-i țineți pe cei mici aproape. Atenție la copii, pentru că urcarea și coborârea din mini-taxi se face continuu, fără oprire. Nu vă faceți griji pentru că vă vor ajuta și angajații muzeului.

Shopping În interiorul muzeului puteți cumpăra diverse suveniruri (statuete Oscar personalizate, ghiduri, poze realizate de fotografii muzeului etc), floricele de porumb și alte ronțăieli, sucuri, cafea iar la ieșire vă așteaptă încă o capcană pentru turiști, un magazin cu suveniruri. Paparazzi oficiali vă vor face fotografii în diverse puncte de atracție. Veți primi bonuri cu numere iar la casă, vă vor fi proiectate pe un ecran pozele realizate. Dacă vă plac, le puteți cumpăra cu 10 lire/buc. Dacă nu, nu se supără nimeni. La două poze cumpărate, a treia este gratuită. Pozele realizate vă vor fi predate într-o copertă roșie de carton cu însemnele aurii Madame Tussauds. Însă mai puteți comanda și alte obiecte personalizate cu aceste poze cum ar fi calendare, brelocuri, tricouri, căni, cuburi de sticlă cu imagini holografice etc. Depinde cât vă propuneți să cheltuiți, deoarece ei sunt pregătiți cu tot ce trebuie ca să vă ia și ultimul penny rămas prin buzunare. În albumul muzeului găsiți și câteva cupoane de discount. 50% reducere dacă achiziționați 2 DVD cu X-Factor (Marea Britanie), 10% dacă faceți cumpărături de peste 20 lire, mulaje de ceară pentru două mâini la 12 lire, sau pentru o familie de 4 la “numai” 20 lire, 25% la cub de sticlă cu poză holografică și baza iluminată gratuită etc.

În încheiere, pentru cei oripilați de faptul că am atins statuile, le spun preventiv că tocmai acesta este scopul conceptului de muzeu Madame Tussauds, vizitatorii fiind chiar invitați de către personalul muzeului ca să interacționeze cu statuile în timpul ședințelor foto.

“Hasta la vista, baby” și nu uitați să vă distrați.

@webmaster: te rog această ilustrație muzicală audio: http://www.trilulilu.ro/video-animatie/pink-panther-theme-song

---

VIZUALIZĂRI: 7864 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI